Salam prăjit

Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
Comunismul se aplică din nou jpeg

Dosarul Dilemei vechi de acum două săptămîni, despre ce se mînca în comunism, m-a dus cu gîndul la anecdota cu paradoxurile, care circula prin anii ’80. Se constata atunci că în magazinele alimentare nu se mai găsea nimic, că rafturile erau goale. Dar deși nu se găsea nimic, paradoxul era că toți oamenii aveau frigiderul și cămara pline. Deși aveau frigiderul și cămara pline, paradoxul era că oamenii erau nemulțumiți. Deși oamenii erau nemulțumiți, paradoxul era că toată lumea aplauda. De fapt, oamenii aveau frigiderele pline pentru că își făceau provizii cum puteau, tocmai din pricina penuriei permanente, care le provoca și nemulțumirea. Aplauzele erau cu totul altceva, foarte greu de explicat cuiva născut mai tîrziu. În mizeria generalizată, fiecare se descurca cum putea, unii, aplaudînd… Dar subiectul mîncării în comunism îmi aduce în minte, printre altele, două întîmplări care m-au marcat.

Într-o vară mă nimerisem la Mamaia cu un prieten. Cîteva zile la Savoy, un hotel proaspăt construit și unul dintre cele mai bune. Nu știu cum s-a făcut că n-am cheltuit toți banii, iar în ultima seară aveam cîteva sute bune de lei în buzunar. Ni s a făcut foame și, cum nu mai aveam cina asigurată la hotel, am pornit prin stațiune în căutarea unui restaurant. Cu banii pe care-i aveam, teoretic, ne-am fi putut ospăta (și chiar îmbăta) serios. Dar luînd restaurantele la rînd, ne loveam de cerbicia unor chelneri care ne spuneau ba că mesele sînt rezervate, ba că nu mai au nimic de mîncare, ba că s-a închis bucătăria. Era pe vremea aceea o lege care obliga toate localurile să închidă la ora 10 seara. Un decret despre care se spunea că vine direct de la Ceaușescu (de unde altundeva?). Administratorul lagărului care era atunci România nu suporta să audă muzică și lume care petrece după ora stingerii, nici chiar în stațiuni. Oamenii trebuiau să se culce devreme și să se scoale în zori, perfect pregătiți să construiască socialismul. Mai era mai mult de o oră pînă la 10, dar cum pe atunci nu era nici economie de piață și nici concurență, cei mai mulți „responsabili“ de localuri preferau să închidă chiar și mai devreme decît îi obliga decretul. Încetul cu încetul, a început să ni se releve posibilitatea de a rămîne nemîncați. În cele din urmă ne-am așezat la o terasă populară de pe lîngă cazinou, pe unde părea că mai există niște șnițele cu cartofi prăjiți. După ce am pierdut minute prețioase așteptînd la masă, ni s-a spus că nu se mai poate onora nici o comandă. Degeaba am promis un bacșiș gras. Pe nimeni nu părea să intereseze așa ceva. Chelnerii dădeau impresia că vor doar să ajungă cît mai repede în pat. Presați de ora fatidică, tot mai grăbiți în raidul nostru de căutare a unui local în care să se servească orice de mîncare, în cele din urmă n-am scăpat de ce ne temeam. Ne-am trezit că totul se închisese, iar noi rămăseserăm cu buzunarele pline și cu burțile goale. Nu exista nici măcar vreun chioșc la care să găsim eugenii sau pufuleți. Ultimul lucru care ni se oferise fusese o înghețată, dar asta pe cînd încă speram că putem găsi ceva mai serios. Așa s-a făcut că, în plin sezon turistic, în acea stațiune considerată „perla“ Mării Negre, ne-am culcat cu mațele chiorăind. Dincolo de foame, însă, ne chinuia neputința, umilința și revolta. Situația era de un absurd care ne întuneca mințile.

Cea de-a doua întîmplare s-a petrecut într-o toamnă, la practica agricolă pe care o făceam împreună cu colegii de facultate, la cules de struguri, în celebrul sat Cochirleni din Dobrogea. Eram fericiți că nimeriserăm la struguri și nu la gogonele sau la prășit porumbul. Locuiam în niște barăci insalubre, ca într-un fel de lagăr. Masa era mult mai proastă decît în armată. La un fel de cantină muncitorească, ni se oferea dimineața o felie de pîine neagră cu marmeladă și o băutură prezentată drept ceai, iar la prînz o zeamă chioară denumită supă (probabil similară cu cea despre care povestesc deținuții politic) și o feliuță de salam de vară care era prăjită pînă se strîngea la dimensiunile unui monede de cinci lei de atunci (cine își mai aduce aminte). Era incredibil chiar și pentru acele vremuri. Sigur, noi aveam mîncare de acasă și mai erau și strugurii – nu muream de foame. Dar hrana oferită de statul socialist pentru munca noastră „voluntară“ era de-a dreptul stupefiantă. Lucrurile nu s-au oprit însă aici. Într-o dimineață, am fost adunați ca la armată (sau ca la pușcărie) pe platoul dintre barăci, unde un profesor universitar cu o figură sumbră ne-a adus la cunoștință că nu ne-am îndeplinit norma și că din lădițele de struguri culese de noi nu se putea acoperi nici măcar costul hranei pe care ei, vezi Doamne, se străduiau să ne-o asigure. Nu ne venea să ne credem urechilor. Astăzi, cînd citesc teribila carte de memorii scrisă de Florin Constantin Pavlovici, Tortura pe înțelesul tuturor, nu mai am nici o îndoială că întreg acel tratament descindea din modelul „de succes“ care fusese aplicat deținuților politic. Nu eram nici noi foarte liberi în România acelor vremuri, dar în primul moment am înjurat și am bombănit, iar apoi n-am mai „reușit“ să culegem aproape nimic, într-un fel de grevă.

Iar feliuța de salam cît o monedă pe care ni se spunea că n-o merităm mi s-a întipărit definitiv în memorie.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.