Să rezistăm ispitei de a citi Scînteia!

Publicat în Dilema Veche nr. 844 din 11 - 17 iunie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

De la un timp, constat că tot mai multe articole din presa noastră ar fi putut apărea fără nici un fel de probleme, acum 30 de ani, în Scînteia. Asta presupune, desigur, să ne amintim – sau cei mai recenți să afle – ce era, pînă în 1990, Scînteia. Vă recomand și dumneavoastră să faceți acest exercițiu care are, vă asigur, maximă valoare revelatoare. Deci reamintiți-vă sau informați-vă cam ce se publica în anii comunismului în Scînteia, citiți presa noastră liberă de astăzi și întrebați-vă apoi dacă ce ați citit s-ar insera firesc în paginile organului central al propagandei comuniste sau nu. Veți avea un șoc. De pildă, recent, dintre zecile de articole pe care le-am putut citi în presa românească despre criza generată în America de uciderea cetățeanului de culoare George Floyd, nu cred că am găsit două care nu ar fi fost acceptate pe loc, fără nici o cenzură, în paginile Scînteii din anii ’80. Toate clișeele antiamericane erau acolo: rasism, poliție bestială, un președinte setos de sînge, armata împotriva poporului, exploatare, sărăcie care nu mai suportă inegalitățile, societatea injustă, America în flăcări, un adevărat iad etc.

Orice propagandă – iar Scînteia excela la capitolul acesta – știe că este eficientă dacă e simplă. Tocmai de aceea propaganda are mari probleme la confruntarea cu viața reală, adevărată. Pentru că realitatea are prostul obicei de a fi îngrozitor de complicată.

Dintre tonele de texte citite în presa internațională în ultima vreme, cel mai important în toate sensurile mi s-a părut articolul lui Anne Applebaum, intitulat cît se poate de direct „Resist the urge to simplify the story”, apărut pe site-ul publicației The Atlantic pe 3 iunie. La un moment dat, în acest text, Applebaum povestește că a postat pe contul ei de Twitter un videoclip care conținea următoarele: două femei albe îmbrăcate în negru, purtînd măști negre pe față, invocînd atașamentul la mișcarea Black Lives Matter, vopseau inițialele mișcării (BLM) și alte graffiti de aceeași inspirație pe pereții exteriori ai unei cafenele; în timp ce făceau asta, o negresă care protesta la rîndul ei de aceeași parte cu cele două le-a strigat să se oprească, să nu mai murdărească zidurile pentru că cetățenii o să-i învinovățească pe negri de asta și „negrii nu fac așa ceva”. Applebaum a notat sub filmuleț: „Incredibil de complicată treabă”. A fost uimită de avalanșa de comentarii care au contrazis-o. Deloc complicat, e simplu, au zis unii: cele două femei albe erau „suprematiste” infiltrate și voiau să compromită mișcarea BLM. Deloc complicat, e simplu, au replicat alții: cele două erau „antifa” și distrug tot, vor răzmeriță. Și tot așa. În privința protestelor din America, deși faptele sînt amestecate și realitatea este de o diversitate deconcertantă, oamenilor le pare că totul e simplu. Numai adversarii (care sînt proști, cumpărați, manipulați sau de-a dreptul ticăloși) nu vor să vadă ceea ce e clar ca lumina zilei. Poliția e de vină! Negrii și mișcarea lor sînt de vină! Trump și republicanii! Democrații! Dreapta fascistă! Ba stînga anarhistă! Manifestații pașnice – adevărat. Incendieri și jafuri, polițiști uciși – și asta e adevărat. Applebaum conchide: miza pentru mulți este aceea de a-și ranforsa credințele pe care le au deja. Iar realitatea este atît de complexă și de contradictorie încît dă din plin argumente tuturor. Cu o condiție: să știi bine ce parte a evenimentelor nu trebuie / nu vrei să vezi.

De pildă, în cazul uciderii lui George Floyd, este foarte adevărat că polițistul a acționat brutal, că genunchiul pe gîtul unui om așezat pe burtă cu mîinile încătușate la spate este indiscutabil tortură, că trebuie să fii neom ca să nu te dai la o parte de pe gîtul cuiva cînd omul spune că nu mai poate respira (îți spune asta de 16 ori, îi dă sîngele pe nas și te roagă chiar să nu-l omori!), că polițistul alb are antecedente de comportament violent, abuziv trecute cu vederea de șefii lui. Dar este la fel de adevărat că George Floyd a fost de multe ori arestat pentru furturi și posesie de droguri, că în 2009 a fost condamnat pentru că împreună cu alți cinci a tîlhărit cu mînă armată o locuință în care au pătruns cu forța și că a stat patru ani la închisoare pentru asta. La fel de adevărat este că, după ce a ieșit din închisoare, semnele erau că s-a cumințit. Este adevărat că autopsia a relevat că omul a murit ca urmare a maltratării sale, dar aceeași autopsie a arătat că avea în el opioide și metamfetamine, ceea ce înseamnă că trebuie încă investigat raportul dintre cauză (genunchiul pe gît) și circumstanță (starea medicală a lui Floyd). E egal adevărat că polițistul l-a arestat „în forță” deși Floyd nu s-a opus arestării, dar e la fel de adevărat că Floyd nu a vrut să restituie marfa cumpărată după ce angajații magazinului au ieșit în stradă după el cerîndu-i marfa înapoi căci banii cu care o achitase erau falși, iar poliția a venit în trombă, chemată de angajații magazinului sub urgența că fuge un cumpărător care a achitat cu bani falși. E adevărat că Floyd nu s-a opus arestării, dimpotrivă, a fost total cooperant, am mai spus-o, dar e la fel de adevărat că, ajuns în fața mașinii de poliție, a refuzat să se urce și astfel a început conflictul fizic cu polițiștii. E egal adevărat că, în cele din urmă, Floyd a fost introdus cu forța în mașina poliției, dar și că, bizar, polițiștii l-au scos din mașina lor cîteva minute mai tîrziu, l-au proptit de mașină și Floyd a căzut, iar polițiștii au tăbărît pe el, inclusiv cu genunchiul pe gît. Toate acestea sînt fapte. Și nu sînt toate. Ele vor fi, sînt sigur, lămurite de ancheta judiciară și polițiștii își vor primi pedeapsa pentru uciderea lui Floyd. Dar imaginea martirică a lui Floyd, sub care îngenunchează albii de pe tot cuprinsul țării ca într-un fel de ritual nord-coreean, cerîndu-și scuze deși nu au absolut nici o vină pentru ce i s-a întîmplat omului, este propagandă pură. Nu mai are nici o legătură cu faptele.

Circumstanțele cazului, la rîndul lor, sînt o realitate complicată. E adevărat că unii polițiști albi din Minneapolis au antecedente rasiste. Dar la fel de adevărat este că acea poliție e condusă de ani mulți de un negru cu vederi de stînga și este subordonată unui primar de stînga, vehement antitrumpist. E adevărat că genunchiul pe gît e tortură pură, dar la fel de adevărat este că, în regulile oficiale, legale, de intervenție ale Poliției – repet, o Poliție condusă de un negru de stînga și subordonată unui primar de stînga –, această modalitate de imobilizare pentru încătușare este recomandată.

În fine, nici circumstanțele generale nu sînt simple. Indiscutabil, în societatea americană, ca și în cea europeană, de altfel, rasismul este o problemă reală, dureroasă, căci rasismul este odios. La fel, nu-i dubiu că Trump e un președinte care a polarizat America și a indus iresponsabil o tensiune malefică în societatea americană. Dar numai proștii mai cred azi că el a moștenit o Americă pacificată, liniștită ca o grădină. Că Obama a lăsat în urmă o Americă mai bună decît moștenise cu opt ani înainte, după cum zice propaganda democrată. America era încă înainte de Trump o societate în care punțile de solidaritate între categorii diverse de oameni se rupseseră. Însăși ascensiunea cuiva ca Trump a fost posibilă pentru că America era o țară divizată. Trump a folosit la maximum, fără scrupule și spre beneficiul lui, polarizarea societății americane deja realizată de Barack Obama. A jucat același joc, dar pe invers și ceva mai agresiv. Însă, fundamental, același joc! Dacă Bush Jr. polarizase America pe probleme de securitate națională, Obama este cel care a pus America în tranșee ideologice opuse. Pentru că asta i-a folosit politic. Iar Trump a jucat încă și mai apăsat cartea războiului ideologic-cultural intern pe care a mers Obama. Toate acestea sînt însă greu de admis pentru cei care îi replicau lui Anne Aplebaum că, de fapt, treaba e foarte simplă și clară.

Toate aceste ramificații ale unei realități complicate ce merg aparent în toate sensurile nu sînt dificil de aflat sau de investigat. Ne trebuie doar cumpătare, echilibru interior și o înțelegere superioară a naturii umane. Și, mai ales, trebuie să refuzăm ispita de a simplifica lucrurile, de a le lua așa cum ni le dă presa. Căci, dacă nu rezistăm, vom ajunge să citim doar versiuni ale Scînteii…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.