Încă nu m-am decis dacă să pun printre culpele tinereţii mele pasiunea, chiar adoraţia mea, pentru Geo Bogza. Nu mă văd scriind un articol avînd în titlu excitanta sintagmă: „despărţirea de...“. Nici pînă azi nu mă pot despărţi de Bogza, oricît de dens este conul de umbră în care au intrat cosmologia sa narcisiacă, whitmanism-ul lui neînfrînat, frazele lui absolutiste.
Radu COSAŞU | Din vieaţa unui extremist de centru...
La reeditarea Ţărilor geobogziene
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
Urmare de la "O vedenie..." - raspuns d-nei Anca B.
adăugat de marinela2011 la data de 05 Decembrie 2011 01:12:17
Cu permisiunea redactiei, as dori sa afisez aici acest raspuns:
Draga doamna (as fi preferat sa va spun Anca pentru ca am doua prietene dragi care se numesc asa)
Bineinteles ca si eu regret cind dau curs unei iritari de moment si ma apuc vajnic sa raspund fara a numara pina la 10 mai intii. Impulsiva fiind, din nefericire rezulta tot felul de neintelegeri. Rautacioasa am fost si eu la urma, recunosc si imi cer scuze.
Dar nici remarcile dvs. nu au fost tocmai "nevinovate". Din afirmatia mea ca nu am citit un roman, fie el si de Dostoievski si fie el si "de referinta" in general pentru cineva care a terminat o facultate de filologie, nu se poate trage automat concluzia ca "bagajul" meu de literatura citita ar fi asa usurel ca il pot "cara" cu o mina, ca doar "la purtator" nu are alta semnificatie. Nu se poate trage concluzia asta nici din faptul ca am afirmat ca pe Henry Miller l-am citit (in mare parte dar nu in totalitate) relativ recent, acum vreo 11-12 ani.
Tolstoi, Dostoievski (mai putin Crima si Pedeapsa, ce-i drept), Balzac, Stendhal, Shakespeare si multi altii si nu numai clasici, i-am citit si eu pina la terminarea liceului, deci pina la 18 ani. Eu facultatea de filologie nu am facut-o ca sa am o meserie, pentru ca lucram deja de la 18 ani si imi placea ceea ce faceam. Am ales sa fac acea facultate din dragoste si nevoie de literatura si pentru a ma instrui.
Am citit "La rascruce de vinturi" (Emily Bronte) pe la 12 ani. Am inca editia din '67, dar o citisem inainte de a o cumpara. Am avut norocul sa am in preajma de pe la 9 pina pe la 16 ani o prietena mult mai in virsta (mai in virsta decit mama mea) care m-a indrumat si mi-a oferit multe carti din biblioteca sa. A facut asta pentru ca ii placea cum scriu poezii de pe la 9 ani. Cu poezia nu am perseverat dincolo de anii de liceu (si bine am facut, cred, privind retrospectiv:)). Dar a citi este pentru mine o nevoie si o placere si sint destul de bine orientata in acest domeniu, zic eu.
Dupa liceu m-am intors rar la clasici. Ultima oara, cum spuneam, am citit Dostoievski (Demonii) acum vreo 25 de ani. Pentru a citi Dostoievski sau altii de profunzimea si cu tematica abordata in romanele lui, imi trebuie sa am o anume dispozitie sau inclinatie. Nu o mai am. Abia de reusesc sa tin pasul cit de cit cu aparitiile notabile de fiecare zi. Eu nu citesc carti ca sa ma laud (nici nu am cui) ca am citit si sint extrem de selectiva, urmind in general propriul meu gust si chef sau uneori, recomandari din partea unor persoane pe care le apreciez. Asa s-a intimplat in cazul lui Miller, Bukovski sau Kundera, Sylia Plath sau Moravia. In rest ma "descurc" singura, ca fiecare. Citesc si multa non-fictiune. De unde altfel as fi informata in atitea "teme" pe care le abordeaza si Dilema? Imi plac anume biografii si memorii, carti istorice si altele de interes mai general.
Cum pot reiesi toate astea dintr-o afirmatie hazardata, recunosc, ca nu am citit "Crima si pedeapsa?"
Mi-ar parea rau sa incetam dialogul aici. Sint convinsa ca ar putea fi si profitabil si placut (pentru mine, cel putin), oricind aveti inclinatia sa o faceti.
Eu va astept cu drag,
Marinela Matei