Rafinament de epocă

Publicat în Dilema Veche nr. 727 din 25-31 ianuarie 2018
Rafinament de epocă jpeg

Un coleg universitar – mai în vîrstă decît mine – m-a apostrofat deunăzi că aș aparține unei generații mofturoase (caracterizare greu totuși de acceptat în raport cu viața deloc simplă a unui „decrețel“!): „Voi vă tot plîngeți“, a spus el ofuscat, „complet nejustificat, de corupție endemică, de justiție proastă, de neprincipialitate socială și așa mai departe. Păi, nu știți despre ce vorbiți. Acum, de cînd cu Uniunea Europeană și cu NATO, totul s-a stricat în România față de perioada deplinei mele maturități, adică față de anii ’90, la vremea în care voi erați niște tinerei mucoși, încrezători în dreptatea garantată, pe termen lung, de existență. Atunci corupția înflorise benefic, devenind un mod de viață mutual avantajos. Lumea glumea nevinovat pe seama ei, așa cum ai rîde, cu drag, de un prieten bun sau de vreo rudă simpatică apropiată. Mîncam corupție pe pîine, dormeam cu ea în pat, toți o admiram și o iubeam. Uite, bunăoară, să luăm sistemul academic, unde ne facem veacul amîndoi! Dăduse nebunia aia în noi cu universitățile private, cu concurența neloială, cu diplomele pe bani. Ne-am aliniat la spiritul epocii, ce să facem? Se promovau examene, la greu, contra cost. Prin unele facultăți, profesorii prevăzători își achiziționasreră verificatoare de bancnote, profesionale, cu ultraviolete (rețin faptul că avea popularitate, în centrele din țară, o lampă de producție olandeză, numită parcă Paper Money Supreme Tester UV 4W, o splendoare tehnică!). Puneai frumușel dolăreii, cît mai repede cu putință după primirea lor pentru vreun examen ori colocviu, la raza albastră și îi studiai atent (după modelul bancherilor cu experiență), să nu aibă cumva inscripționat MITĂ sau, Doamne ferește, ȘANTAJ în interior. Da’ nu se în-tîmplau, domnule, din astea în timpurile respective! O făceai doar din scrupulozitate, că altfel nu era cazul. Oamenii dovedeau caracter și bun-simț. Nu turna nimeni, iar dacă turna vreun zăbăuc, rezolvai mai sus cu aceleași mijloace. Corupția reprezenta un instrument social, un amic de nădejde, o pîrghie de progres, la care apelai în necaz, în nevoie…“

După o pauză (nostalgică, am avut impresia!), colegul reluă: „Se dezvoltase chiar o principialitate a corupției, o onestitate a comportamentului subteran. Îmi amintesc de un profesor celebru care fixase o taxă extrem de precisă pentru promovarea studenților slabi: 75 de dolari restanța. Odată, unul mai zăpăcit i-a dat o bancnotă de 100. Elegant (după ce i-a trecut nota de promovare!), profesorul l-a invitat în cabinetul lui. Acolo i-a oferit, pe loc, 25 de dolari rest. Junele (fericit de succes) nu mai dorea să-i primească, zicînd: Vai, nu insistați, dom’ profesor, da’ se poate? Proful însă nimic. Aidoma unui gentleman victorian, a rămas neclintit, restituindu-i băietanului, pînă la urmă, suma suplimentară în valută forte. Istorie, Codrine! Bagă bine la cap, ca să povestești mai departe! E istorie adevărată. Plină de rafinament, se înțelege. Universitarii aveau prestanță, nu se compromiteau cu noțiuni absurde ca astăzi. Auzi tu, justiție! Egalitate de șanse! Corectitudine! Idioțenii potrivite pentru Candide al lui Voltaire! Indivizii serioși, zdraveni socialmente, dinamici, nu se coborau în mocirlele astea etice, moralizatoare. Nici o secundă! Era, de pildă, un decan (ajuns apoi și prorector), membru într-o protocomisie ARACIS. Tipul tot umbla prin țară să acrediteze noi facultăți și universități. Nici nu mai vorbea pe parcursul vizitelor în cauză. Rînjea doar protocolar gazdelor, stătea puțin pe scaun, la un șpriț ori la o cafeluță, lua plicul (2000 de dolărași pe acreditare), semna actele, după care, la fel de ceremonios și civilizat, o ștergea englezește. Vrei să spui că nu era fain așa? Omul pleca bucuros, iar România mai primea o universitate, o facultate, ceva. Educația nu a stricat, niciodată, nimănui. De aceea zic: mai lăsați-mă cu mofturile voastre! Nu pot uita o altă profesoară distinsă, care urmase, la un moment dat, un stagiu de cercetare la o universitate germană. Revenită în țară, ea își trimitea, negreșit, asistentul dinaintea studenților (în preajma sesiunii de examene!) cu niște calcule extrem de precise. Acesta le prezenta copiilor limpede situația. Nici contabilii americani nu l ar fi întrecut.“

„Doamna profesor“, explica insul, „a cheltuit, în Germania, pe parcursul a trei luni, fix 5000 de mărci (2500 cazarea, 2000 întreținerea zilnică și 500 drumul, taxele școlare fiind acoperite de bursă). A făcut-o pentru a se specializa în domeniul dumneavoastră de studiu, deci strict pentru dumneavoastră, pentru ca să fiți ulterior calificați la standarde mondiale! Îi datorați așadar această sumă acum, la final de curs, la debutul examinării. Copilașii calculau imediat cît le revenea per capita și se executau. O frumusețe, omule! O lume ideală, ca în Cetatea soarelui a lui Campanella. Voi, mofturoșilor, ați distrus-o. Și, culmea, tot nu sînteți mulțumiți!“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.