Punct și de la capăt

Publicat în Dilema Veche nr. 816 din 10-16 octombrie 2019
Karma: terapie intensivă jpeg

Un coleg de generație, cadru didactic la Experimentalism European, Alistar Desagă pe numele lui, este doar asistent universitar, în pofida vîrstei (de acum) avansate și a faptului că predă, la fel ca și mine, practic de trei decenii, în învățămîntul superior. Ipoteza că omul ar fi leneș și, implicit, ar sta prost la cercetare și publicații nu funcționează, întrucît Alistar a scos mai multe volume de specialitate extrem de consistente. Și, cînd spun „consistente“, mă gîndesc la lungimea lor de-a dreptul extravagantă pentru domeniul de nișă unde funcționează respectivul asistent cărunt. „Empiriștii“ și „instrumentaliștii“ – adică acei filozofi convinși că orice formă de cunoaștere, oricît de restrictivă, trebuie obținută printr-un „experiment“ nemijlocit, prin-tr o validare „materială“ a purei speculații –, de pe bătrînul nostru continent, nu puteau fi chiar atît de mulți și sofisticați, ți-ai fi zis, încît să merite mii de pagini de analiză. Și totuși, prin cărțile sale, Desagă dovedea contrariul. Un singur tratat experimentalist avea, la el, minimum 400 de pagini (limita superioară ajungea uneori și la 800 de file!). Cum publicase deja vreo șase volume, simpla aritmetică a foilor redactate de Alistar ar fi complexat, desigur, pe oricine din spațiul umanioarelor. Prin urmare, nu de aici provenea stagnarea socio-academică a colegului meu. Începusem să bănuiesc cine știe ce invidii ale diverșilor lui șefi, combinate, pesemne, și cu o anumită indolență a împricinatului, ce ar fi dus, în timp, la un asemenea bizar deznodămînt. L-am întîlnit, întîmplător, pe filozoful experimentalist și, discutînd noi cîte-n lună și-n stele, mi-am permis, la un moment dat, să-i comunic, cu menajamente, această suspiciune a mea.

„Ha-ha“, a rîs (cam amar) Desagă. „Aș vrea, bătrîne, ca la mijloc să fie niște gelozii profesionale. Nu m-aș fi lăsat eu victimă lor, ți-o spun deschis! Sînt experimentalist, ce naiba! Gîndesc pozitiv și, la o adică, ard și palme. Nu mă uit la funcții și la alte zorzoane. Dacă meritam să promovez, mi ți-i luam de guleraș pe toți responsabilii din sistem și îmi scoteau posturi la concurs de le sfîrîiau călcîiele. Din păcate însă, nu merit să promovez și, fiind un individ cu simțul obiectivității foarte ascuțit (chestiune derivată tot din omnipotentul meu experimentalism), nu am solicitat niciodată poziții superioare, deși oferte mi s-au făcut. Da, am cărți de dimensiunile Enciclopediei Britanice, dar toate, absolut toate, au o mare problemă. Puse cap la cap, nu totalizează un număr suficient de pagini de specialitate, pentru a îndeplini punctajul unui post superior celui de asistent. Nu te mira, prietene! Sufăr de o maladie nervoasă care mă distruge, pas cu pas, încă din tinerețe. Am compulsia irepresibilă a ordinii perfecte, a alinierii simetrice a lucrurilor. Cîtă vreme ea, obsesia, mă tulbura strict în zona domestică – pantaloni puși la dungă, haine încadrate morbid de simetric în șifonier, tablouri așezate perfect pe pereți, mobilier rînduit milimetric-infinitezimal, precum soldații la paradele militare din Piața Roșie moscovită, și alimente puse în frigider pe categorii și subcategorii draconic delimitate –, viața mea mai era cum mai era, dar, brusc, nebunia mi-a infectat și munca de cercetare și, mai ales, de scris academic. Am devenit un sclav, un robot, un mecanism sinistru, care nu mai reușea să iasă din bucla compulsivă decît înșelînd, deturnînd, deraind un psihic, în fond, bolnav.“

Sesizîndu-mă complet pierdut, Alistar a adăugat imediat: „Uite, de pildă, legat de numărul imens de pagini al volumelor mele, s-ar putea concepe un ghid psihiatric excepțional. Să ne lămurim – eu am fost și sînt, fie și în variantă de asistent, un universitar valabil. Problema era că, atunci cînd dezvoltam o temă, analiza mea se termina dezordonat din punct de vedere numeric. Scriam, să zicem, 213 pagini serioase despre instrumentalism și mă apuca disperarea. Cum, 213? Asta era cifră? Mă chinuiam din răsputeri să adaug șapte pagini pentru a ajunge la ceva rotund, 220 în cazul de față. Niciodată nu ieșea cum doream. Apărea un ticălos de paragraf suplimentar, necesar logicii eseului și pe fila 221. Deznădejde! Trebuia acum să lupt pentru 230. Se făceau, bineînțeles, 233. Hai cu 240! Se ițeau 241 și jumătate. Bașca numărul de semne pe pagină și numărul de rînduri în paragraf, pe care le visam egale. Nu ieșeau astfel decît cu ciopîrțiri sumbre ale coerenței textului. În plus, nu mai știam ce să adaug, după un timp, pe tema dată. Începeam deci să delirez pentru a umple spațiile. Îmi povesteam viața, scriam aiureli, încercînd să obțin ordinea dorită și să-mi calmez obsesia. Volumele însă erau compromise, științific vorbind. Nici nu mai precizez că, din același motiv, am pălmuit, la greu, editori, paginatori și tipografi opaci la simetrie… Stai, Codrine! Unde pleci? N-am vorbit decît 12 minute! Pentru numele lui Dumnezeu, mai așteaptă 3 ca să avem fix 15!…“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.