Prin furcile caudine

Publicat în Dilema Veche nr. 584 din 23-29 aprilie 2015
Din amintirile unui cobai jpeg

Un alt cuvînt magic al zilelor noastre este „experienţă“. Bieţii tineri, studenţi sau proaspeţi absolvenţi care îşi caută primul job, ar da orice ca să nu ajungă la inevitabila întrebare din orice interviu de angajare: „Ce experienţă aveţi în domeniu?“ E un paradox frustrant: pentru a căpăta experienţă, trebuie să dovedeşti că o ai deja. Cam ca-n bancul care zicea că, pentru a primi un credit bancar, e musai să demonstrezi că n-ai nevoie de el. 

Altminteri, „experienţa“ e o specie incertă. Cert e că se dezvoltă optim în CV-uri. Mărimea i se măsoară în unităţi de timp: luni, ani… Cînd creşte cu asupra de măsură, experţii – cei ce au experienţă în materie de experienţă – o consideră malformată. Un fel de acromegalie a vieţii profesionale. 

O vreme, experienţa a funcţionat ca o traducţie elegantă a vetustului termen „vechime“. Transferul semantic acoperă distanţa dintre CV şi carte de muncă. Un cadru didactic „cu experienţă“ din preuniversitar are cu siguranţă cel puţin 15-20 de ani petrecuţi la catedră, încununaţi – certificaţi – cu gradul I. 

Pînă de curînd, vechimea era un criteriu obligatoriu pentru posibilitatea de promovare a cadrelor didactice. Pe orice palier. Nu conta, de pildă, că în cercetare, decisivă pentru cariera academică – cum zicea un amic: „Noi sîntem plătiţi pentru ce predăm şi avansăm prin ce cercetăm“ –, mintea e mai alertă, mai ales în ştiinţele exacte, în tinereţe. Puteai lua, la o adică, şi un Nobel pe la 25-30 de ani – nu-i o situaţie pur ipotetică. Mai aveai însă de aşteptat vreo cîteva decenii ca să poţi urca, treaptă cu treaptă, la asistent, lector, conferenţiar şi apoi profesor. Başca obţinerea dreptului de a conduce doctorate. Justificarea venea din ideea că vechimea se converteşte automat în experienţă, care e, indiscutabil, o valoare redutabilă. Evident, nu-i aşa. Unii îşi lărgesc, în timp, orizontul profesional, alţii, dimpotrivă, şi-l îngustează. Experienţa nu e o mărime calendaristică. 

Pentru a evita ambiguitatea, unii, puţini, preferă să vorbească de „expertiză“. În limba română, asta însemna, de regulă, operaţiunea făcută, la cerere, de un „expert“ titrat. Epitetul ultim e esenţial. În mediul anglo-saxon, e vorba pur şi simplu de cît de bine te pricepi într-un anumit domeniu, fie el lipirea la cald a ţevilor sau pulsaţia quasarilor. 

Au trecut, slavă Domnului, vremurile acelea în care vechimea trona suverană, cu coroana experienţei pe frunte. Din păcate, au trecut şi pentru mine vremurile în care nu eram suficient de „vechi“ pentru a nu fi acuzat de pledoarie

„Experienţa“ mai are însă şi un alt sens, foarte diferit de cel vizat îndeobşte. În loc să se refere la un parcurs cumulativ, ea are, mai degrabă, un caracter instantaneu. Pedagogii numesc asta „învăţare prin experienţă“. E situaţia care te expune la ieşirea din spaţiul confortabil al ştiutului şi îţi testează disponibilitatea de a te aventura către „dincolo“. 

Ca ins temător de spectrul rutinei, mama vitregă a experienţei, am căutat cu lumînarea, în repetate rînduri, asemenea situaţii. Acum zece ani, o bună prietenă, cu o frumoasă carieră în mediul corporatist, mi-a mărturisit că se simte la o răscruce de drumuri. Intuia că, dacă mai rămîne în corporaţii, calea va deveni ireversibilă. Pe scurt, se gîndea să înfiinţeze pe cont propriu un fel de şcoală de retorică, unde oamenii de afaceri să înveţe să vorbească în public. Ideea mi-a surîs. Nevoia pentru aşa ceva mi s-a părut neîndoielnică şi aventura satisfacerii ei, tentantă. S-au mai alăturat încă doi prieteni, împreună cu care am închegat un program de

, prin care au trecut, vreme de un deceniu, mai bine de trei sute de cursanţi. Am intrat în jocul ăsta din două motive: din prietenie şi din curiozitate. Amîndouă mi-au fost, pînă în momentul de faţă, bogat răsplătite. 

Ca educator de profesie, propunerea de a sări din mediul învăţămîntului formal – nişte şcoală la începuturi, apoi, cronic, universitate – către o „piaţă liberă“ a formării şi către un alt fel de destinatari mi-a făcut cu ochiul şi m-a umplut, totodată, de spaimă. Nu ştiam mai nimic despre oamenii de afaceri. Mai rău încă, aveam mintea doldora de tot soiul de stereotipuri despre ei, nu tocmai măgulitoare. Cam ce gîndeşte de regulă despre „business“ cineva care n-a avut nici vremea, nici înclinaţia de a se întreba vreodată, ferm şi aplicat: cum aş face să cîştig şi eu nişte bani? Mă temeam nu numai că eu nu voi fi capabil să-i înţeleg pe ei, cei cărora urma să mă adresez, ci şi că nici ei n-or să poată, sau nici măcar n-or să vrea, să mă înţeleagă pe mine, „loser“-ul coborît de pe altă planetă. N-a fost aşa. Beneficiul curiozităţii e că poate anula clişee, locuri comune, prejudecăţile, în ultimă instanţă. 

Cînd am reuşit să mă acomodez la noua situaţie, ceea ce n-a fost nici simplu, nici uşor, m-am hotărît să îmi iau revanşa. Dacă eu mi-am asumat riscurile învăţării prin experienţă, corect ar fi ca şi cursanţii mei să treacă prin ceva similar. Şi, cum mă ocupam de modulul de vorbire în public, mi-am zis că ar fi bine ca, în final, să aibă parte de o expunere „pe viu“: de pildă, să le vorbească unor liceeni, într-o sală de clasă, pe teme propuse de auditori şi să fie evaluaţi de către aceştia. N-am crezut că voi vedea oameni cu poziţii de invidiat, cu sute de angajaţi în subordine, tremurînd ca varga de frica apariţiei în faţa unui grup de adolescenţi. Şi, mai ales, n-am crezut că, odată trecuţi prin furcile caudine, vor veni la mine să mă întrebe: nu s-ar putea repeta? 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.