A revenit săptămîna trecută în facultate doamna profesor Coca Patologeanu, veche membră a corpului didactic anglist, pentru a-și relua activitatea la Catedră, activitate suspendată încă din 1991. Deruta a fost generală, întrucît toată lumea o știa pe Coca emigrată, de decenii bune, în Regatul Unit al Marii Britanii, avînd, prin urmare, contractul de muncă românesc desfăcut, în strictă conformitate cu legile de azi și de odinioară. Scandal monstruos, însă. Împricinata susținea vehement că nu a părăsit niciodată, oficial, Universitatea și, ca atare, ce i se întîmpla acum reprezenta un abuz strigător la cer. Pe lîngă dezorientarea administrativă a tuturor, se adăuga aici și un sentiment firesc de stinghereală. Fără excepție, noi, membrii de astăzi ai Catedrei de Engleză, fuseserăm, înainte de 1989, studenții Cocăi Patologeanu. Doamna profesor ne predase, cu succes, materia intitulată „Engleza fără profesor“. Așadar, devenea foarte greu, emoțional vorbind, inițierea unui dialog cu o fostă conferențiară de-a noastră pe tema pierderii normei sale de titular din Statul de funcții al Englezei după 26 de ani de absență din peisaj. În plus, Coca avea faimă de protestatară robustă. Nimeni n-ar fi riscat o interacțiune contradictorie cu ea. Amînînd deci un răspuns direct, frontal, colegii prinși în exercițiul administrativ s-au apucat să-i studieze atent „dosarul“ cu speranța că vor găsi acolo „soluțiile“ la sensibila „dilemă“.

Povestea rezultată din analiza respectivă a uimit întreaga comunitate academică. Doamna Patologeanu plecase, în toamna anului 1990, într-un schimb didactic (un fel de changing places à la David Lodge, strategie practicată, se știe, de universitățile apusene în relațiile lor cu cele autohtone, pe fondul simpatiei revoluționare a acelui moment!), de o lună, la Universitatea din Londra. Faptul constituia a consecință a venirii, în primăvara post-revoluționară, la noi, a doamnei profesor, de la Londra, Millie Moronson, titulară, desigur, a cursului „How to Learn Romanian without Your Teacher“, adică, mai pe limba băștinașă, „Româna fără profesor“. Coca a găzduit o pe Millie, pe parcursul programului, în apartamentul ei comunist, unde, se pare, englezoaica s-a simțit excelent. A promis, la plecare, că îi va întoarce profesoarei noastre favorul și s-a ținut de cuvînt. A făcut toate demersurile necesare vizei, invitînd-o pe doamna Patologeanu, în octombrie, în capitala Albionului pentru a preda, la rîndul său, studenților englezi. Nu chiar „engleza fără profesor“, specialitatea Cocăi, pentru că nu puteai face asta cu niște vorbitori nativi, ci însuși cursul doamnei Moronson, „româna fără profesor“, unde Patologeanu, se înțelege, nu putea fi decît expertă. Stagiul a debutat idilic, mai ales că între cele două se înfiripase deja amiciția și, mai mult, împărtășeau un destin comun: ambele erau necăsătorite.

Din păcate, lucrurile nu au continuat în aceeași notă. Coca primise o cameră la etajul casei lui Millie, unde se afla o bibliotecă imensă. Treptat, doamna Patologeanu a realizat un amănunt înfiorător. Volumele aveau caracter marxist. Lîngă Ideologia germană a bătrînului Karl se strîngeau, precum puișorii în jurul cloștii, Raymond Williams, Richard Hoggart, Terry Eagleton și Michael Green. Pe un raft era fotografia Simonei de Beauvoir pe parcursul vizitei sale în URSS, iar pe altul trona un portret al lui Lenin. Vai, doamna Moronson părea a fi – cum să spun ca să pricepeți mai bine oroarea Cocăi? – „o babă comunistă“. Millie a și confirmat, de altfel, supoziția, în aceeași seară, la cină, răspunzînd interogațiilor surescitate ale doamnei Patologeanu, pe scurt, cu un echivalent englezesc al lui „da, sînt o babă comunistă“. Greu de relatat urmarea. Coca s-a baricadat în cameră, a aruncat toate textele marxiste pe fereastră, după care a declarat încăperea „zonă liberă de comunism“, refuzînd să o mai părăsească. A și cîntat, se spunea, „Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă…“, dar rămîne ambiguu dacă a înțeles-o ori ba cineva. S-a costumat în „golancă“ și a acuzat-o pe Moronson de „restaurație“. Au urmat procese istovitoare, în care unele instanțe britanice au dat cîștig de cauză, paradoxal, Cocăi: în acte, Millie se angaja să o „găzduiască“ pe timpul „stagiului“, fără a se specifica însă „durata“ acestuia!

Viza putea fi înnoită așadar periodic, iar, din 2007, nici nu a mai fost nevoie. În sfîrșit, lupta s-a încheiat abia în prezent, prin decesul, din cauze naturale, al lui Millie. Patologeanu a decis să se întoarcă acasă triumfal. Își dorea postul înapoi… Ideea salvatoare le-a venit administratorilor tocmai din detaliul morții lui Millie. Vorbim aici de două doamne în vîrstă, s-a argumentat în plen. Conform legii, Coca ieșise la pensie. Totuși, după comunicarea hotărîrii Consiliului Profesoral, ne-am confruntat cu o priveliște tulburătoare. Doamna Patologeanu s-a baricadat, într-un cort, în fața decanatului. Pe o pancartă scria mare: Zonă Liberă de Pensionări

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.