Poveste cu Nobel literar (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 737 din 5-11 aprilie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Peste două săptămîni, revista noastră va publica un Dosar dedicat memoriei scriitorului rus Aleksandr Soljenițîn, de la a cărui moarte se vor împlini, în august, 10 ani și de la a cărui naștere se vor împlini, în decembrie, 100 de ani. Va fi un Dosar extrem de interesant, nu vreau să anticipez acum nimic din conținutul său, dar cred că e bine să reamintesc, celor care au știut-o, sau să istorisesc, celor care nu știu, cum a luat Soljenițîn premiul Nobel pentru literatură și ce i s-a întîmplat din această cauză.

Așadar, pe 8 octombrie 1970, Academia Suedeză a anunțat că premiul Nobel pentru literatură se acordă lui Alek-sandr Soljenițîn, „pentru forța etică cu care a continuat inepuizabilele tradiții ale literaturii ruse“. Lumea era în plin Război Rece. URSS era condusă cu mînă de fier de teribilul Leonid Brejnev, iar Aleksandr Soljenițîn era într-un moment foarte delicat al propriei vieți. Firesc, după anunțul de la Stockholm, toți ochii s au întors spre Kremlin: ce va face acum guvernul sovietic?

Ca să înțelegem mai bine de ce lumea întreagă a privit imediat după acest anunț spre inima puterii sovietice, trebuie să ne amintim contextul. URSS avea o relație extrem de intensă și de accidentată cu premiile Nobel. Cineva va trebui să scrie, la un moment dat, istoria relației dintre Soviete și Nobelul literar, căci este una dintre cele mai importante povești culturale ale secolului trecut – eu voi puncta, aici, doar cîteva repere care ne vor ajuta să înțelegem mai bine cazul lui Soljenițîn. Așadar, între 1918 și 1991, cinci scriitori ruși/sovietici au primit mult rîvnita cunună literară suedezo-norvegiană: Ivan Bunin (1933), Boris Pasternak (1958), Mihail Șolohov (1965), Aleksandr Soljenițîn (1970) și Iosif Brodski (1987). În cazurile Bunin și Brodsky, guvernul sovietic nu prea avea ce face pentru că cei doi scriitori se găseau în exil la data acordării premiului. În cazul celorlalți trei, însă, poveștile sînt de-a dreptul palpitante, avînd sensuri care depășesc cu mult simpla istorie literară.

Cu Pasternak, totul a pornit de la o carte pe care cenzura sovietică i-a respins-o cînd autorul a depus-o spre publicare, în 1957: capodopera Doctor Jivago. Autorul, care se afla într-o relație politică proastă cu autoritățile, a cedat insistenței unui amic, a acceptat ca acesta să treacă manuscrisul pitit în bagajul său în Italia, pentru a fi publicat acolo. Succesul romanului a fost instantaneu și fulminant. Un an mai tîrziu, Pasternak a primit Nobelul. Este de adăugat că numele lui era în discuția juriului Nobel pentru a fi premiat încă din 1946, dar povestea publicării și succesul enorm al lui Jivago au fost decisive. Kremlinul, furios că romanul respins de propriul aparat ideologic a apărut, totuși, cu ovații în Occident, nu a permis autorului să participe la festivitatea de decernare a premiului. În presa sovietică a vremii s-a livrat doar teza oficială, că trecerea manuscrisului Jivago peste graniță, publicarea, succesul și premiul Nobel sînt, de la cap la coadă, o operațiune CIA și MI6 prin care se urmărea ponegrirea glorioasei Uniuni. Abia în 1988, urmașii scriitorului au putut primi, într-o ceremonie, însemnele nobeliarde, în numele tatălui lor care decedase la trei ani după acordarea premiului.

Acum, e momentul pentru un alt detaliu important care se va regăsi și în cazul Soljenițîn. În anii Războiului Rece, guvernele suedeze au fost printre cei mai blînzi, înțelegători și concilianți occidentali în raporturile politice cu sovieticii. Poate din cauza înclinației spre socialism a societății suedeze (pentru decenii, socialiștii suedezi au cîștigat alegerile în țara lor), poate pentru că au ei o vocație a neutralității, fapt este că, imediat după episodul Pasternak, a apărut zvonul că guvernul suedez a început, discret și eficient, să explice ici-colo, unde trebuie, că nu e bine ca Nobelul literar să devină prilej de dihonie, că nu trebuie băgată literatura în cele politice și că, dacă se poate, juriul ar trebui să facă un gest prietenesc către URSS, mai ales că marea literatură sovietică/rusă e plină de talente. Astfel, șapte ani mai tîrziu, cînd s-a anunțat că premiul Nobel pentru literatură pe anul 1965 se acordă lui Mihail Șolohov, cerurile estice s-au înseninat. Șolohov era unul dintre scriitorii oficiali ai regimului, fusese prieten cu Stalin, prieten cu Hrușciov mai apoi, iar imensul său roman Pe Donul liniștit, care a impresionat juriul Nobel, era exact literatura cea mai bună pe care o putea produce comunismul. Evident, Mihail Șolohov a mers la ceremonie, ambasada sovietică de la Stockholm a fost onorată să facă toate aranjamentele, sovieticii și suedezii s-au îmbrățișat sub semnul marii literaturi. Ei bine, de abia se reparase relația dintre Academia suedeză și cultura sovietică în 1965, că cinci ani mai tîrziu Academia a zbîrcit-o iar: de data asta cu Aleksandr Soljenițîn. Acesta e contextul istoric-cultural. La fel de important pentru a înțelege povestea acestui Nobel este momentul biografic în care premierea l-a surprins pe scriitor.

În 1970, Aleksandr Soljenițîn avea 49 de ani și trecea printr-unul dintre cele mai dificile momente ale relației sale cu regimul sovietic. Anul 1970 era foarte prost pentru scriitor. Mai întîi, a fost dat afară din Uniunea Scriitorilor, ceea ce însemna că nu mai putea publica nimic. Imediat după aceea i s-a retras dreptul de ședere la Moscova. Trebuia să plece spre Urali. Și toate acestea în timp ce soția lui aștepta primul lor copil. Cu locuința va rezolva, mutîndu-se în garajul vilei violoncelistului Mstislav Rostropovici, care l-a găzduit imediat, cu o generozitate și un curaj uimitoare pentru acea vreme. Rostropovici va avea ceva necazuri de pe urma gestului său, inclusiv o interdicție de a mai cînta în concerte pentru șase luni, care s-ar fi prelungit fără îndoială dacă David Oistrah și Sviatoslav Richter nu s-ar fi solidarizat cu colegul lor. Altfel, pentru Soljenițîn, acest nou episod de prigoană nu era ceva neobișnuit. Omul fusese anchetat la Liubianka cîteva luni de zile în 1945, apoi făcuse opt ani de Gulag și fusese, după eliberare, interzis de atîtea ori. De data asta, însă, lucrurile vor evolua într-un fel cu totul neașteptat.

Ce s-a întîmplat mai departe, săptămîna viitoare.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.