Putem spera la vreo performanţă din partea sportivilor români la Olimpiada de iarnă care vine? 

Dacă ne agăţăm de principiul coubertian, ăla care zice cam aşa: „Bine e să fii acolo, dă-le-ncolo de rezultate!“, atunci da, putem spera la mari performanţe. Pe pagina comiţiului nostru olimpic, la secţiunea „delegaţia României pentru JO de iarnă 2018“, existau, la momentul acestui text, următoarele articole: „Copiii de la centre de plasament au primit cadouri din partea COSR“ (foarte frumos!), „Omagiu Pios şi Eternă Preţuire din Partea Mişcării Olimpice din România pentru MS Regele Mihai I“ (de nelipsit), „Medaliaţi români la Rio 2016“ (?), „Medalii olimpice ale României / Gimnastică artistică“ (???), plus nişte ştiri generale şi niscaiva sponsori. În regulă. Nu-i bai. Dacă scormoneşti bine net-ul, mai dai peste cîte ceva postat de cei de la bob, despre biatloniştii calificaţi în proba de ştafetă, despre o companie care îl susţine pe schiorul român din probele de viteză. O lume discretă, insule cvasi-invizibile într-un ocean de indiferenţă. Ţara aceasta pe care o considerăm (încă) a noastră nu poate susţine eficient marile sporturi olimpice de vară, d-apăi pe cele ale frigului… De ce ne mai obosim, atunci? Din motive de intestine ale sistemului. Mai ştiţi cînd în vremurile trecute ne uitam la gimnastică, atletism, înot, canotaj şi săream în sus de bucuria victoriilor? Ei bine, cumva cu coada ochiului, poate că întrezăream partea de jos a clasamentelor pe care stăteau mereu unii din anumite ţări. Şi poate că ne întrebam cinic: „Ăştia cu ce treabă pe aici?“ Uite că a venit vremea să aflăm.