Dacă la fotbal, în afară de jucători sau antrenori, celebre pot deveni și nevestele sau iubitele jucătorilor, la tenis, de foarte multe ori, celebri devin părinții competitorilor. Cei care i au ghidat de-a lungul vieții, i-au antrenat și încă îi mai antrenează, i-au „chinuit“ de mici copii și poate încă îi mai „chinuie“. Un soi de nebuni care au făcut totul pentru ca odraslele să devină mari campioni.

Tatăl lui Andre Agassi, fost boxer, e doar unul dintre exemplele mai pregnante, descris chiar de fiul său în celebra poveste a vieții sale scrisă împreună cu scriitorul J.R. Moehringer: „Violent din fire, tatăl meu se pregătește mereu de luptă. Boxează permanent cu umbra lui. Ține un mîner de topor în mașină. Pleacă de acasă cu o mînă de sare și piper în fiecare buzunar, în caz că apare vreo bătaie de stradă și trebuie să orbească pe cineva“. Și dacă tot vorbim de tatăl lui Agassi, nu e de uitat episodul în care acesta era gata-gata să se ia la bătaie cu la fel de năbădăiosul Peter Graf, cuscrul său, tatăl campioanei germane Steffi Graf. Motivul? O dispută legată de reverul acesteia. Ei bine, știm că după ce a ajutat-o să devină campioană, Peter Graf era să-și bage fiica și în bucluc, administrîndu-i banii cîștigați din tenis într-un mod dubios.

În orice caz, probabil că într-un sport în care psihicul contează enorm, în care pe teren ești absolut singur în fața celor mai importante decizii, un gen de competiție în care de obicei n-ai colegi, ci doar adversari, contează foarte mult să te poți lăsa pe mîna cuiva foarte apropiat, care să te antreneze, să te trateze cu duritatea pe care doar un părinte și-o mai poate permite, să te împingă bine montat în „luptă“ și, eventual, să te poată obloji după aceea, așa cum tot doar un părinte o poate face. Acești tați și aceste mame par a fi de multe ori cel puțin la fel de ambițioși ca odraslele lor.

Unii au mers pînă acolo încît și-au programat copiii să devină campioni încă înainte de a se naște, cum e cazul lui Richard Williams, tatăl faimoaselor surori. În cazul altui mare campion, Nadal, „paternitatea“ în ale tenisului a fost lăsată pe seama unchiului Tony, care s-a purtat cu el mult mai dur decît ar fi fost în stare părinții. Tony își permitea să spună despre nepotul său, ajuns primul în lume, că încă mai are de învățat în ale tenisului. Și Rafael accepta vorbele unchiului. Tony Nadal a fost inspirat spre o carieră personală în tenis după ce l-a văzut pe Ilie Năstase cîștigînd turneul de la Barcelona în 1972. N-a reușit el însuși, dar și-a făcut nepotul campion. Campioana care l-a inspirat pe Richard Williams să-și facă fetele tenismene era și ea româncă. Aflînd suma pe care Virginia Ruzici o primise într-o săptămînă în 1978, anul cîștigării Roland Garros-ului, Williams i-a spus soției sale: „Trebuie să mai facem doi copii și să-i transformăm în mari stele ale tenisului“. Venus și Serena, concepute după acest plan, au ajuns să cîștige din tenis sume incomparabil mai mari decît Virginia Ruzici. Dar, dincolo de bani, Serena e conștientă că „a fost născută“ pentru tenis. Ce nebunie! Atît tatăl lui Agassi, cît și tatăl Serenei au spus la toată lumea, încă de cînd copiii lor erau foarte mici, că aceștia vor deveni cei mai buni din lume. Dar există nenumărați alți părinți deveniți celebri de pe urma copiilor lor campioni. Piotr Wozniacki, de exemplu, tatăl Carolinei, cel care vine mereu pe teren s-o sfătuiască și s-o încurajeze pe fiica sa în limba polonă, spre disperarea comentatorilor din toată lumea, care nu pot traduce nimic. Caroline a fost sfătuită de nenumărate ori să-și ia un antrenor „adevărat“. Cînd a făcut-o, pentru o perioadă scurtă de timp, nu i-a mers bine, așa că a revenit la tatăl, său despre care a spus că îi datorează toată cariera ei. Justin Henin, în schimb, s-a despărțit de tatăl ei, pe care n-a mai vrut să-l vadă timp de șapte ani. O despărțire cu vorbe grele – „Dacă pleci, nu mai ești fiica mea!“ –, situație care demonstrează, la rîndul ei, intensitatea și pasiunea existentă în relațiile dintre asemenea campioni și cei care i-au împins în arenele „cu lei“.

Mama lui Andy Murray e de asemenea faimoasă, chiar dacă a renunțat de mult să-și mai antreneze fiii. Pe chipul ei se citește însă întreaga ambiție pe care a reușit s-o transmită copiilor. Un alt părinte care se remarcă e Sergio Giorgio, nonconformistul pletos și încărunțit care o antrenează pe fiica sa Camila Giorgi. Ei bine, și despre el s-a spus că n-ar fi în stare să pună în valoare întregul potențial competitiv al fiicei sale. Înainte de a fi tată și antrenor, tipul a luptat în insulele Falkland împotriva englezilor și are o experiență de viață cu totul specială.

În cele mai multe cazuri, e vorba de niște părinți extrem de ambițioși cu copiii lor, foști sportivi și ei de obicei, care însă n-au obținut prea mari rezultate. De multe ori, probabil, acești oameni au tendința să-și ia revanșa pentru propriile nereușite, prin intermediul copiilor. Tendința asta, adesea dezavuată de psihologi, pare că în unele situații speciale poate deveni o formulă cîștigătoare. Dar nu poți să nu te gîndești și cîți părinți „nebuni“, care-și muncesc din greu copiii visînd să-i scoată campioni, eșuează. Cluburile de tenis sînt pline de ei.

Foto: adevarul.ro, Nadal şi unchiul său