Părinți și copii

Publicat în Dilema Veche nr. 859 din 24 - 30 septembrie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

În mod normal, nu aș avea nimic de spus în privința educației școlare a puilor de români. Subiectul mă privește doar indirect: statistic vorbind, este destul de probabil să-mi petrec ultimii ani ai vieții, cei ai neputințelor de tot felul, într-o țară organizată și condusă de acești copilandri care azi merg la gimnaziu. Admit, cum spun, că e o motivație insuficientă ca să mai adaug și vocea mea vacarmului general, căci de educație și politică toată lumea se vaită în România. Dar, dincolo de motivația aceasta cam șubredă – vă vine să credeți ori nu, asta e treaba dumneavoastră –, simt un impuls ce vine dintr-un soi de solidaritate transgenerațională. Cred, pe urmele lui Edmund Burke, că societatea e suma celor ce au trăit, a celor ce trăiesc și a celor ce vor trăi. Eu refuz să definesc societatea românească drept colectivitatea românilor care trăiesc azi pe teritoriul României, căci dacă aș face-o aș trăi o viață interioară foarte chinuită. Tot ce mi-e contemporan în România mai degrabă mă exasperează decît mă bucură, dar nici antisocial nu vreau (nu pot!) să fiu. Cu prea puțini dintre contemporanii mei mă simt solidar, judecata generațională nu mă impresionează în general, iar imperativul prezentului, oricare ar fi, găsește urechea mea interioară surdă. Așa se face că mă simt cu adevărat parte a societății românești doar dacă îi iau la socoteală și pe românii care au existat înaintea mea pe lume și pe cei care vor veni după mine, pînă cînd România va dispărea. Asta, da, e lumea căreia eu îi aparțin. Din acest unghi, simt nevoia să intervin în marea, haotica și nesfîrșita dezbatere despre educație.

Ca și cum nu ar fi fost suficient că anul acesta școlile au început cu restricții sanitare apăsătoare într-o bombăneală generală, aud că foarte mulți părinți ai elevilor de gimnaziu s-au pronunțat să se scoată din orarul copiilor lor latina, muzica și desenul. Aceștia au răspuns chemării Ministerului Educației care, într-un elan de prostie, se consultă pe site cu părinții despre ce ore să scoată din programul copiilor. Las la o parte pe ministrul actual al Educației, căci toată lumea vede și știe cît poate. Revin la părinți.

De mulți ani, cred că principalii vinovați pentru starea lamentabilă a sistemului nostru de educație de astăzi nu sînt nici dascălii, nu este nici statul, ci părinții. Orice ar face școala, bine sau rău, nucleul tare al educației unui copil este familia. Cred că avem astăzi atît de mulți copii analfabeți funcțional în primul rînd pentru că părinții lor sînt, la rîndu-le, analfabeți funcțional. Dați același test care descoperă elevul analfabet funcțional adulților și veți vedea că am dreptate. În plus, pe măsură ce-mi dau seama că, în general, oamenii sînt esențialmente incapabili să știe ce e cu adevărat de folos pentru ei înșiși, ajung firesc la concluzia că cei mai mulți dintre părinți nu au cum să știe ce-i mai bine pentru dezvoltarea copiilor lor. Părinții care vor să sacrifice orele de latină, desen și muzică din gimnazii nu știu ce e bine pentru copiii lor, cred asta cu toată tăria. Cum de se poate așa ceva? Să ne ne uităm puțin la vîrste și să ne amintim cîte ceva din istoria foarte recentă a țării.

Părinții ai căror copii au astăzi între 11 și 15 ani au, ei înșiși, între 40 și 50 de ani. Dați timpul înapoi. E generația născută în jurul anului 1980. Adică generația care a făcut școala în anii 1990-2000. Vă amintiți ce era școala pe vremea aceea? Părinții copiilor de gimnaziu de astăzi au doar experiența unei școli în prăbușire, în mijlocul unei societăți calamitate economic și moral, în care instituții de autoritate legală și morală erau batjocorite și timorate, în care competiția era profund viciată, iar incultura răsplătită social făcea furori. Era vremea celei mai depline confuzii și a slăbiciunilor de tot felul. Ei sînt generația care a crescut cu acel PRO TV și se fixau în modelele Gigi Becali (pentru băieți) și Monica Gabor (pentru fete). Școala era cam ceea ce se vede în Filantropica lui Nae Caranfil. Acea generație de elevi a fost, cu adevărat, generația pierdută pentru educație. Ei bine, acei elevi sînt azi chemați să-și dea cu părerea despre cîtă și ce școală trebuie să facă niște copii (conjunctural, chiar ai lor). De unde să știe, bieții de ei, ce-i aia școală? Ce relevanță poate avea răspunsul lor asupra utilității latinei în formarea mentală a unui puber din moment ce e răspunsul unor ignoranți în materie de educație școlară?

Ați mers vreodată în vizite prin casele lor? Eu, întîmplător, da. În majoritatea locuințelor pe care aceste generații le-au clădit pentru ele și le-au amenajat conform nevoilor proprii, nu există cărți. Pentru multe dintre aceste familii – și vorbesc despre familii înstărite, nu nevoiașe –, cărțile sînt obiecte de uz școlar; odată ce ai terminat școala nu mai ai ce face cu ele și, în general, nu te mai întîlnești cu cărțile niciodată în viață. Pentru imensa majoritate a oamenilor din acest eșalon, pur și simplu cărțile nu există și nu au nici un rol în viețile lor. Ei bine, lor li se cere să decidă dacă latina sau muzica sînt de folos unui copil de 12 ani.

Am mai observat în ultimii ani că tendința generală a părinților este să considere că se face prea multă școală, orarul e prea încărcat, temele prea solicitante. N-am auzit nici un părinte care să spună contrariul: că elevii de gimnaziu și, mai apoi, de liceu învață prea puține lucruri. Din multele conversații pe care s-a întîmplat să le am cu elevi de acest nivel, sincer, mai degrabă trag concluzia că știu cam puține lucruri. Abilitatea manevrării gadget-urilor nu este, totuși, cunoaștere. Or, dacă părinții au impresia că fiii și fiicele lor știu prea multe (căci acesta ar trebui să fie efectul unui proces școlar abundent), mă fac mai degrabă să-mi pun întrebări, iarăși, asupra părinților...

În fine, și la acest început de an aud discuții despre utilitatea lucrurilor care se învață la școală. Ce ne trebuie latină dacă nimeni n-o vorbește? – este întrebarea cea mai isteață de care exact generația catastrofată de școala anilor 1990-2000, acum, la maturitate, o pune. Tot de la ei auzi și întrebarea: dacă copilul face mate-info, de ce-i mai trebuie muzică? Te-ai repezi, fericit de întrebări, să răspunzi că latina este pentru limbile europene ce este matematica pentru calculator. Sau că legătura dintre matematică și muzică (cele mai abstracte produse ale minții omenești!) este foarte strînsă. Dar îți aduci aminte repede cine întreabă și îți vine să te oprești. Ignoranța părinților este, astăzi, cel mai mare pericol la adresa copiilor. Și, prin efect, cea mai serioasă amenințare pentru sistemul nostru de educație.

Și ca să-mi spun părerea pînă la capăt, sînt dintre cei foarte puțini care cred că nimic, dar absolut nimic din ceea ce poate învăța un copil între 11 și 15 ani nu este inutil. V-ați gîndit vreodată așa?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.