Parchet

Publicat în Dilema Veche nr. 763 din 4-10 octombrie 2018
Parchet jpeg

Ştiu că tentația de a vă gîndi la Justiție este mare, dar vă asigur că nu aveți de ce. Mă refer la sensul banal al termenului parchet, ce mi-a fost reactivat recent, într-un mod bizar, de reîntîlnirea (după vacanță) cu colegul meu americanist Aurică Prepuțeanu. Omul a venit la Universitate îmbrăcat într-o salopetă de tîmplar – cu multiple ustensile atîrnate în buzunarele largi – și cu o bască neagră, proletară, pe cap. Îl știam cam stîngist de felul lui și am bănuit că asta ar fi ultima modă printre intelectualii marxiști. „Oh, nu!“, m-a asigurat el cînd l-am interpelat. „Totul pornește de la curățenia pe care am decis să o facem în casă în perioada concediului. Dacă ai puțin timp, îți voi spune o poveste fascinantă!“ Pentru o poveste bună îmi găsesc întotdeauna timp. L-am ascultat așadar cu atenție. „Nevastă-mea a venit cu ideea ca, pe lîngă celelalte renovări, să schimbăm și parchetul. Mă apuc să întreb, în dreapta și în stînga, de la amicul Google pînă la amicii în carne și oase, despre meșteri parchetari. Acțiune dificilă, trebuie să recunosc. Toți cică ar fi la muncă prin Italia și prin Spania. Mă rog, după un oarece efort, cu ajutorul Internetului și al cunoștințelor, obțin patru numere de telefon, cam stranii, ca să fiu sincer, din punctul de vedere al numelor tipilor aflați în spatele lor – Nea Dică, Nea Gică, Nea Nică și Nea Tică. «Măi, să fie!», mi am zis. «Congregația parchetarilor are, pare-se, vocația rimelor onomastice…» Îl sun pe primul, pe Nea Dică. Amabil personajul! Se prezintă iute la apel. Evaluează totul și îmi face o ofertă. Teribil de costisitoare. În plus, îmi descrie niște proceduri tehnice care îmi dau fiori de gheață. Dorea să pună parchet pe tavan și pe pereți, întrucît așa s-ar practica în lumea bună, adică în Occident. «Vedeți-vă de treabă», am ripostat. «Umblu și eu pe afară și nu am observat nicăieri astfel de monstruozități.» «Cum credeți…», mi-a răspuns ofuscat. «Încercați la alt coleg, însă mi-e că nu prea mai găsiți meșteri pe placul dumneavoastră. Ăștia cîțiva, care am rămas în România, încercăm să civilizăm poporul, dar, după cum se vede, nu reușim…»

Ne-am despărțit rece“, a continuat Prepuțeanu, „și, imediat, am sunat la numărul al doilea, la Nea Gică. Spre uimirea mea, insul s-a arătat disponibil pe loc și nici măcar nu mi-a cerut multe detalii despre adresă. A spus că ajunge la noi în maximum o oră. M-am bucurat enorm. O nimerisem cu Nea Gică! Apare omul la fix și intră foarte relaxat în casă. Și eu, și soția ne-am tulburat într-o oarecare măsură, întîlnindu-l. Nu doar numele îi suna ăstuia ca al primului meșter, dar și semăna cu el. Aceeași înălțime, același timbru al vocii, același preț al lucrării și – oroare! – aceeași pornire nebunească de a tapeta pereții cu parchet. Părul îi era diferit – lung și alb. Purta, de asemenea, niște ochelari fumurii, de mafiot italian (lucrase probabil în Peninsulă). Auzindu-l cum perora aiureli, mi-a sărit muștarul. «V-ați tîmpit toți parchetarii?», am întrebat. «Cum să-mi puneți parchet pe tavan? Și încă la banii ăștia! Ați înnebunit?» A plecat iritat, aruncîndu-mi, din ușă, aidoma celui dintîi, cîteva reflecții asupra civilizării neamului românesc și certitudinea că nu voi găsi nici un parchetar calic, după chipul și asemănarea mea. Îl apelez, îndîrjit, pe cel de-al treilea individ, pe Nea Nică. Vine și ăsta cu viteza luminii și, ai ghicit, seamănă teribil cu Nea Dică și cu Nea Gică. Poartă totuși o salopetă de alt tip și un breton negru, negru, à la Mireille Mathieu, de un ridicol absolut. Narațiunea, cu toate acestea, se repetă exasperant – preț exorbitant, parchet peste tot, dat rapid afară și considerațiuni pesimiste, din prag, în privința gradului nostru de civilizare. Îl sun bineînțeles și pe Nea Tică, fără mari speranțe. Previzibil, apare un specimen înrudit cu cei trei muschetari anteriori, dedicat modelului de civilizație occidentală și conceptului de parchet atotcuprinzător. Deosebită la ăsta era barba albă, de Moș Crăciun. N-am mai rezistat și l-am apucat de ea cu putere, precum un copil neascultător, așezat cu forța în brațele lui Santa. Ce să vezi? Bărboiul s-a desprins într-o clipă și de sub el a apărut Nea Dică, primul vizitator, care era, evident, și Nea Gică, și Nea Nică, și, iată, Nea Tică!…

«Ce-ați făcut? Ce-ați făcut?», s-a pus ipochimenul pe zbierat. «Ați ucis mitul, ați ucis mitul! Încercam să salvez aparențele, să creez impresia că, la noi, mai există încă meseriași. Ați aflat cumplitul adevăr – nu mai există! Veți pieri în tristețe și fără parchet…» S-a cărat în trombă. A avut dreptate. Nu am mai găsit pe nimeni, dar nu am pierit. M-am specializat eu în punerea parchetului. Am făcut o lucrare magistrală. Mi-am descoperit adevărata vocație. Am solicitat deja conducerii Universității să mă treacă, de pe poziția de profesor, pe cea de tîmplar-parchetar. Cîștig remarcabil. Și, apropo, nu mai sînt Aurică Prepuțeanu, ci Rică, Nea Rică! Îți pot da și noile mele numere de telefon…“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.