Optimismul pedagogic

Publicat în Dilema Veche nr. 561 din 13-19 noiembrie 2014
Din amintirile unui cobai jpeg

Se-ntîmpla în Italia, prin anii ’70, ani plini de efervescenţă a doctrinelor educaţionale. Între altele, în siajul tulburenţelor din ’68, prinde vigoare doctrina motivaţională. Pentru adepţii acestei doctrine, a lua în calcul frica, de care vorbeam data trecută, ca pe un factor motivaţional, era de domeniul ereziei. Motivaţia, se spunea, derivă exclusiv din componente psihologice pozitive, precum plăcerea, interesul, pasiunea, curiozitatea ş.cl., iar cele negative, precum frica, autoritatea, coerciţia de orice fel trebuie îndepărtate cu grijă şi perseverenţă. Pe scurt, doctrina lui „trebuie să nu trebuie“, prin care se interzice cu stricteţe orice formă de impunere sau de obligativitate şi, evident, orice fel de pedeapsă. Nimic obligatoriu, nici măcar opţional, totul facultativ, dîndu-i astfel copilului – elevului – şansa de a-şi dezvolta nestingherit potenţialul.

Întru verificarea ipotezei, altminteri extrem de seducătoare, s-a recurs la un experiment-pilot, efectuat pe o clasă de gimnaziu, ai cărei elevi au fost educaţi, vreme de patru ani, în acord cu doctrina. Rezultatele finale au fost totuşi departe de cele aşteptate. Se pare că, la sfîrşitul celor patru ani de studiu, elevii nu erau dispuşi nici măcar să-şi folosească batista la suflarea nasului. Continuarea experimentului a fost sistată, doctrina a fost trimisă la reajustare.

Peste decenii, un ziarist băgăreţ a avut curiozitatea să vadă ce s-a întîmplat cu „subiecţii“, cu gimnaziştii de odinioară. Luîndu-le urma, a avut surpriza să afle că cei mai mulţi dintre ei aveau poziţii sociale de invidiat, că, una peste alta, clasa supusă experimentului falimentar avea un procent de reuşită mult peste medie. Şi, fiind un ziarist adevărat, a încercat să găsească şi o explicaţie, luînd legătura direct cu cei în cauză. Iar din relatările lor a reieşit, în mare, cam aceeaşi poveste.

După încheierea fazei motivaţioniste, adolescenţii au mers mai departe la liceu. La diverse licee „normale“, cu „teme pentru acasă“, cu „scos la tablă“, cu note bune sau proaste, cu corijenţe şi repetenţii, cu toate cele. La început, s-au simţit ca pe Marte. Cum adică „trebuie“? Cum adică „treci la loc, n-ai învăţat pentru astăzi, 4“? Dup-aia a început să-i ia frica: că ceva nu e în regulă cu ei, de vreme ce tuturor colegilor li se părea firesc ce se întîmplă. Şi uite-aşa, din frică, din nesiguranţă, din ambiţie şi-au turat mai toţi motoarele, să-şi ajungă din urmă colegii şi mulţi chiar i-au întrecut şi şi-au făcut cariere frumoase şi-au trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi.

Morala? În educaţie, nu o dată lucrurile par să funcţioneze pe principiul „unde dai şi unde crapă“. Există şi o explicaţie pentru asta, anume că fiinţa umană este, încă din primii ani de viaţă, „neprogramabilă“. Dacă n-ar fi aşa, dacă imprevizibilul n-ar fi înscris încă din codul nostru genetic, şansele noastre de a evolua s-ar reduce drastic.

Mai există şi o morală a moralei. Eu o numesc, poate cinic, optimism pedagogic. E ca un fel de axiomă, care zice că, fie un sistem de învăţămînt oricît de prost, el nu va reuşi să-i distrugă iremediabil pe toţi copiii pe care şi-i anexează.

Trist e cînd fac uz de acest optimism pieziş şi cei care, prin natura muncii lor, ar trebui să-l ignore. „Sînt copii, or să crească mari, se descurcă ei pînă la urmă.“

Avem o sumedenie de teorii ale motivaţiei şi încă şi mai multe imponderabile de care ţine funcţionarea ei de facto. Asta ne învaţă, de fapt, să evităm să jucăm totul pe-o singură carte.

Ziceam data trecută că, pe măsură ce sistemul autoritar de educaţie pierde teren – instruirea „centrată pe elev“, elevul „partener“ al actului educaţional etc. –, tinde să se instaureze o nouă mitologie, cea a „pasiunii“. Ar trebui să fim un pic mai circumspecţi în felul în care mînuim cuvintele, mai ales cînd în spatele lor se iţesc realităţi ale vieţii. Pînă şi în jargonul corporatist, „pasiunea“ a ajuns să-şi fluture stindardul chiar şi în cele mai anoste, mai insipide activităţi.

Cred că, decît să ţintim, cel mai adesea ipocrit, asemenea măreţe realizări în plămădirea fiinţei umane, ar fi mai înţelept să ne îndreptăm ochii către surorile mai mici, precum interesul, curiozitatea, poate adăugînd şi ceva responsabilitate, şi respect de sine (era să evoc şi „plăcerea lucrului bine făcut“, de care mă simt foarte ataşat, dar mi-am adus aminte că sună a slogan electoral). Profesorii buni ştiu să pună în mişcare asemenea angrenaje mărunte ale sufletului, din care vor germina, poate, cîndva, chiar pasiuni adevărate. Pentru că profesorii buni sînt aceia care se străduie permanent să-şi înţeleagă elevii. Ei ştiu că învăţătura nu s-a terminat şi nu se termină niciodată şi că, atunci cînd ai închis cartea, îţi ies înainte oamenii. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.