O ruină la cheie

Publicat în Dilema Veche nr. 696 din 22-28 iunie 2017
O ruină la cheie jpeg

Arhitectul care se ocupa cu restaurările pe șantierul de la Milet încerca, în 2003, să obțină un bloc mare de calcar pentru una din numeroasele bolți din teatru, construit cîndva, bineînțeles, cu calcar din aceeași carieră locală. Din această boltă anume – nu mai știu dacă era elenistică sau romană – căzuse, după vreo două mii de ani, un bolțar. Autoritățile însă preferau să se folosească beton și, pentru că el „nu prefera“, i-au trîntit argumentul suprem: are garanție o sută de ani! Despre această garanție – de altfel, mult prea generos estimată – îmi amintesc mereu cînd văd ciment pe situri arheologice restaurate și consolidate aiurea. Coșmarul meu favorit este o fațadă de templu hexastil – văzută într-un peisaj mediteranean paradiziac – cu două coloane în care s-au încorporat fragmente de tamburi originali, găsiți chiar pe sit, și celelalte patru coloane de ciment roz. Nu e nevoie să pritocești convențiile internaționale ale restaurării (principiul 4, al autenticității, din carta ICOMOS Ename 2007, sau articolul 9 din Carta de la Veneția, 1964, restaurarea se oprește acolo unde începe conjectura) ca să-ți dai seama că ceva nu e-n regulă. Oare ce simt, dacă simt ceva, cei care vin cu un camion de granit importat din China și adaugă doi metri de asize peste o fundație antică abia vizibilă – în cel mai bun caz, că orice două ziduri sînt de-o mamă și că mai multe pietre înseamnă mai mulți turiști. Nu știu ce cunoștințe au despre tehnicile constructive în antichitate, pe care le reproduc pentru vizitatori, e evidentă doar convingerea lor că se construia prost, repede și la plesneală. Sînt restaurări care în zece ani vor trebui restaurate urgent și care îți oferă, în loc de puțin taifas, oricît de nepretențios, cu trecutul, o teleconferință cu demonul -kitsch-ului. La capătul opus, există restaurări foarte bine făcute tehnic, dar al căror rezultat este că vatra neolitică este adăpostită sub un fel de viaduct deconstructivist de oțel cromat. Nu zic că nu e un dialog între epoci, sau cum s-o fi justificînd abordarea asta, dar dacă e într-o formă extremă, nu mai rămîne decît narcisismul strivitor al modernității, cu discursul lui paternalist.

Îmi mai amintesc un lucru cînd văd uneori prin Turcia heirupisme de ciment pe situri arheologice. Cineva zicea că pentru posibilitatea de a construi ceva impunător și-ar fi vîndut sufletul ca Faust. „Iar acum îl găsisem pe Mefisto al meu. Nu era cu nimic mai puțin cuceritor decît cel al lui Goethe“, spune mai încolo Speer, arhitectul lui Hitler. Înțeleg foarte bine că nu moare nimeni dacă niște ziduri antice sînt prost restaurate. Adevărul e că nu moare nimeni nici dacă sînt complet demolate. Aș vrea doar ca, instituțional, un sit să poată fi cumva protejat și de arheologul care crede că situl a devenit proprietatea lui, și de firma de construcții care face restaurarea și consolidarea unor ruine antice de parcă ar fi vorba de un garaj la țară. De altfel, Speer e cunoscut ca autorul teoriei, adoptate de Hitler, pare-se, despre valoarea ruinelor: trebuie construit în așa fel încît, după sute sau mii de ani, ruinele clădirii să ne ofere „o inspirație eroică“. Pe cînd făcea schițele pentru complexul din Nürnberg destinat marilor adunări ale Partidului Național Socialist, Speer a fost – cel puțin așa spune în memoriile lui – foarte neplăcut impresionat de cum arătau ruinele de fier-beton ale depozitului de tramvaie demolat ca să facă loc pentru Zeppelinfeld. Nu era destul spectacol romantic în ruinele alea, în orice caz prea puțin, cum ar fi zis Walter Benjamin, comparat cu cît spectacol era în politică. Romantic e, de altfel, doar un fel de a spune, pentru că în anul de care vorbim (1935) melancolia „sănătoasă“ a romanticilor devine o estetică post-apocaliptică instrumentată imperialist. Recent, alți arhitecți speculaseră – mai benign – valoarea estetică a ruinelor, și Gandy desenează pentru Sir Soane un plan al Băncii Angliei în ruine; Speer face pentru Hitler un desen (care nu s-a păstrat) al Zeppelinfeld în ruine acoperite de iederă, iar Hitler, încîntat, dă ordine să se respecte acest principiu de a construi luînd în calcul și aspectul viitoarelor ruine, mai concret, de a construi cu piatră naturală (desigur, legat și de nevoia de a rezerva oțelul pentru industria de armament). În orice caz, ce vreau să spun este că mecanismul ăsta, al obținerii unor ruine mai estetice, ruine cu mobiluri politice, de care vorbește Speer în memoriile lui, este același cu al multor restaurări de azi, prin care producem ruine ipocrite pentru circuitul turistic. Asemenea restaurări excesive cu ciment roz și fier-beton par să spună că trecutul autentic este iremediabil plictisitor și nevandabil, dacă nu e puțin aranjat cu bidinele fluorescente. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: wikimedia commons, 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.