O dilemă ştiinţifico-fantastică

Publicat în Dilema Veche nr. 680 din 2-8 martie 2017
O dilemă ştiinţifico fantastică jpeg

Generația mea a fost fascinată de science-fiction. În cinematografie și literatură deopotrivă. Dacă doreai să cucerești un „decrețel“ aflat la vîrsta copilăriei sau a adolescenței, părea suficient să-l îmbii cu o carte ori un film „de anticipație“. Nu știu dacă voluptatea aceasta pentru imaginația artistic-tehnologică s-a păstrat intactă la actualele promoții juvenile. Cred că mai degrabă nu sau, mă rog, nu în forma excesivă în care a funcționat altădată. Băiatul meu a avut, în copilărie, o preocupare moderată pentru domeniul în cauză. În nici un caz compulsivă, așa cum se manifesta ea la congenerii mei. La fel s-au arătat și prietenii lui: echilibrați în pasiunea pentru „sefisme“. În comparație cu ei, lumea mea ajungea adesea la un devotament mental fanatic pentru maimuțele extraterestre și cavalerii jedi. Să fie oare explicația atenuării entuziasmului SF, în intervalul dintre generația șaizecistă și cea postcomunistă, faptul că prima doar a visat ceea ce ultima trăiește astăzi nemijlocit? Posibil. Să nu uităm că, pentru copiii de odinioară, un computer reprezenta un artefact de natură „științifico-fantastică“ în sine, în vreme ce, pentru tinerii contemporani, el e deja o banalitate a vieții de zi cu zi. În sfîrșit, nu modul de raportare a oamenilor la sfera „sefismului“ mă interesează actualmente, ci o curiozitate a zonei respective, o bizarerie pe care nici măcar promoția mea, cu toată iubirea sa pentru „anticipație“, nu a reușit să o „digere“ intelectual prea bine, găsindu-i, constant, erori de concepție. „Problema“ în chestiune ni se părea viciată de un formidabil nonsens structural. Mă refer la călătoria în timp.

Adolescenții din anii ’70-’80, oricît de credincioși s-ar fi arătat spațiului science-fiction, dezvăluiau limite în conceperea rațională a ideii de voiaj temporal. Cum să configurezi cerebral, fără a ieși ultimativ dintr-o silogistică „științifică“, o asemenea anomalie ontologică? Dacă umanitatea evolua, înaintînd volens-nolens, în mod inexorabil așadar, spre o finalitate necunoscută, cum ar fi reușit cronotopii trecutului să rămînă în derulare, undeva într-o dimensiune paralelă, astfel încît să-i poți „vizita“, întîlnindu-ți eventual eul mai tînăr – existent, iată, in aeternum! – și fiind, concomitent, tu însuți în continuare? Chiar mai absurd, cum avea viitorul capacitatea să „ființeze“ într-un segment obscur, avant la lettre, permițîndu-ți, identic, să-l „frecventezi“, deși el nu se întîmplase încă? Era greu să te împaci cu „determinismul“ cauzal al acestor „scenarii“, fie și în condiții de loialitate absolută față de „anticipație“. Și totuși – interesant pentru mine! –, la vîrsta adultă, am descoperit o „logică“ ascunsă a ipotezei călătoriei în timp, lecturînd nu lucrări din sfera științelor exacte, ci, paradoxal, din aceea a umanioarelor, mai precis, din domeniul deconstructivismului. Toate aparțin marelui „gramatolog“ Jacques Derrida. Autorul celebrului eseu Fors susține că existențele noastre nu constau, după cum afirma anterior Ferdinand de Saussure în cursul său faimos de lingvistică generală, într-o dinamică a interacțiunii dintre realitate și reprezentarea ei, ci, mai curînd, într-un „joc“, practic nesfîrșit, al unor mereu alte reprezentări și reprezentări ale reprezentărilor.

Ce înseamnă asta? Simplist exprimat, înseamnă că realitatea se dovedește o noțiune extrem de elastică, lipsită de exactitate și rigoare. Mai concret, pe Derrida l-a iritat supoziția lui Saussure că limba ar opera cu arbitrariul, pe cînd „realitatea“ obiectelor și fenomenelor codificate în limbă s-ar constitui într-un reper fix și solid. În tradiția lui Peirce și a lui Nietzsche, filozoful de la The New School of Social Research observă că noi și gîndim, nu numai vorbim, în semne (reprezentări). A concluzionat că realitatea nu poate fi luată ca un reper imuabil, ci ca unul cel mult intermediar, dintr-o serie interminabilă de reprezentări. De aici o întreagă filozofie a „deconstrucției“! În universul înconjurător, nu avem deci centre de referință, ci rețele interminabile de centre succesive, complementare, adiacente, suplimentare, adăugate și suprapuse. Pe această filieră ideologică (valabilă, științific vorbind!), am experimentat o revelație. Nu cumva fiecare gest al nostru, fiecare cuvînt, fiecare trăire se dublează/triplează etc., ad infinitum, într-o multitudine de „realități“ îngemănate, similare oglinzilor paralele ce reflectă, etern, imaginea primordială? Clipa „prezentă“ ar disemina astfel continuu în noi și noi clipe „prezente“ duplicate. Existența, deși unidirecțională în esența sa, ar deveni prezent continuu, propagîndu-și fiecare detaliu în „ecouri“ nesfîrșite. Călătoria în timp nu ar mai fi atunci o utopie. Cu tehnologia adecvată, îți vei alege, liniștit, „clipa“ (din imensul desfășurător al istoriei „deconstruite“) și vei păși în „reprezentarea“ ei multiplicată ce-i asigură perenitatea.

O minunăție, veți exclama. De acord, răspund, însă cu nimic mai tulburătoare azi decît ar fi fost conceptul de telefon mobil pe vremea cînd eu citeam, mesmerizat, despre comunicarea intergalactică. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa-cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.