Radu COSAŞU | Din vieaţa unui extremist de centru...

A nu desfigura istoria

Stimate Gerula, 

nu numai că ţin seama de deloc umila dvs. notă dilematică şi destul de diplomatică, dar vă voi răspunde cît mai puţin diplomatic. Nu cred că am deviat de la extremismul de centru lăudînd acest film excelent, cvasi interzis azi din cauza uteciştilor săi antihitlerişti. Aş fi deviat urît de tot estetic şi politic dacă lăudam un film prost doar pentru că avea un mesaj antifascist, pe care constat că încă îl socotiţi valabil şi azi, cînd „de dragul unui anticomunism de paradă, numeroşi oameni de cultură români trec cu mare uşurinţă peste antifascismul necesar“. Salut – fără urmă de diplomaţie – această frază. De la ea chiar încep. 

Dacă nu sînteţi un anticomunist de paradă (şi mai aveţi în vedere chiar combaterea Noii Drepte...), aceasta nu vă scuteşte de a împărtăşi unele clişee ale acestui nou conformism, ale unei corectitudini politice anticomuniste, cu nimic inferioare „spălării de creiere“ operate, după luarea puterii, de către Partidul Comunist. Nu ştiu cît de amănunţit aţi studiat istoria celui de-Al Doilea Război Mondial, dar mă întreb dacă aţi ajuns la arhivele Siguranţei Generale ale statului antonescian din care nu reiese într-atît de categoric că, precum sînteţi convins, „rezistenţa utecistă este doar o convenabilă invenţie a comuniştilor menită să scuze laşitatea din timpul războiului“. Multe documente ale acelei instituţii v-ar contrazice. Or fi existat laşi, dar fără laşi, probabil că ştiţi – nu poţi număra pe cei bravi care, oricît de puţin, s-au împotrivit hitlerismului. Anticomunismul rudimentar îi ignoră, pentru el antihitlerismul îi pute a bolşevism. Fiindcă l-aţi numit pe Mihail Sebastian ca pe un model al dvs. în refuzul „ambelor totalitarisme“, vă amintesc că după apariţia jurnalului său, una din primele obiecţii a fost aceea la entuziasmul său, în zilele înfrîngerii hitlerismului. 

Anticomunişti mai mult sau mai puţin proaspeţi au fost scandalizaţi de bucuria lui – „Au crăpat! Au crăpat!“ – şi de „naivitatea“ vinovată cu care privea la soldatul sovietic ca la un eliberator. Dar atunci, la zi, au existat din plin, în toată lumea, la dreapta şi la stînga, aceste sentimente pe care doar inteligenţele recente, cele care judecă postdatînd istoria, desfigurînd-o, le contestă pînă la a le interzice. Este ceea ce săvîrşiţi cumva şi dvs.: afirmînd cu un anume bun-simţ că sînteţi dispus să acceptaţi că „s-a încercat o firavă rezistenţă antifascistă în timpul războiului“, nu-i socotiţi deloc admirabili pe acei tineri comunişti, fiindcă „ei luptau împotriva unei iluzii ideologice de dragul alteia, ceea ce nu face decît să adîncească problema...“. E o abordare deloc adîncă a problemei, pe gustul şi logica „Actualităţilor“ intelectuale. În 1941, în timpul războiului, nici comuniştii şi nici hitleriştii nu ştiau că sînt nişte iluzionaţi – ei luptau unii împotriva altora, pe viaţă şi pe moarte, fără dileme hamletiene. A fi sau a nu fi însemna concret „ori tu, ori eu“. 

Problema, cum spuneţi, se adînceşte într-adevăr, cînd „intervin“ arta, literatura, cinema-ul. Dvs. susţineţi, în 2010, că nu se poate realiza un film admirabil cu tineri utecişti „întru nimic admirabili“, căci ideologic erau într-o eroare. Poate că documentele celui de-Al Doilea Război Mondial nu sînt suficiente pentru a vă convinge că un film nu se reduce la ideologie şi politică, iar – dacă e bun – se complică în frumuseţi de imagine, de montaj, în subtilităţi de regie şi o mare putere de iradiaţie a actorilor. De ce naiba, chiar şi în 2010, se mai emoţionează lumea la Casablanca aceea, cu eroi curaţi antifascişti, unul fiind chiar suspect de comunism? Nu mă pot abţine să vă spun că, după gustul meu, cea mai frumoasă scenă de dragoste dintr-un film românesc este aceea din Duminică la ora 6, cînd ea îl învaţă pe el (amîndoi utecişti!), lîngă grilajul unui teren de tenis, cîteva cuvinte în engleză. E adevărat că trăim într-o epocă în care gustul a fost devorat de ideologie, dar poate că ne mai putem opune. 

Într-atît m-a interesat mesajul dvs. încît abia acum, în final, îmi dau seama că am ignorat un fapt decisiv: dvs. recunoaşteţi că nu aţi văzut filmul! Poate că încercaţi să-l vedeţi pe Internet şi să-mi scrieţi dacă aţi rămas la obiecţiile dvs.  

9 comentarii 2218 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 333, 1-7 iulie 2010

Pentru Horia 1949

Imi mentin parerea stimate Horia 1949! In prima dumneavoastra postare ati introdus in ecuatie cuvintele "tovaras" (in sens peiorativ) si "evreu". Pe de alta parte ii reprosati lui Harabula "antifascismul sau". Sa ne intelegem: faceti vreo diferenta intre fascism si hitlerism? In acceptiunea generala termenii se confunda. Problema raportului fascism/hitlerism si comunism mi se pare stearpa, Doua ideologii criminale, bazate pe exacerbarea urii. Domnul Cosasu e de aceiasi parere (va rog sa recititi articolul de la care a pornit aceasta discutie). Sunt convins ca dansul nu are nevoie de pledoaria mea, dar nu cred ca i-ati inteles demersul. Nu am gasit nicaieri in cele doua articole vreo sustinere a comunismului. Iar articolul initial era o invitatie la vizionarea unui film, deci la un act cultural

Reformulez un comentariu oprit de moderatori

Domnul Cosasu are aerul ca gaseste circumstante atenuante comunismului pentruca el insusi i-a fost adept.
In acelasi timp este sigur pe complicitatea noastra, a celor care l-am trait si l-am acceptat.
Sa fiu mai clar: nu consider comunismul mai putin criminal pentruca eu l-am trait facand compromisuri. Daca societatea ma iarta, eu nu ma iert.

citat

"[...]despre nazism se vorbeşte, în dezbaterile publice, pe un ton critic şi acuzator (ceea ce e perfect normal), dar despre comunism se vorbeşte „analitic“, „ştiinţific“, la rece, cu discrete nuanţe de căldură „înţelegătoare“ (ceea ce e inechitabil moralmente şi incorect metodologic. Ori adoptăm discursul de condamnare în ambele cazuri, ori adoptăm, în ambele cazuri, calmul investigator. Inadmisibilă e dubla măsură)."
Andrei Plesu

PS in unele luari de pozitie mi se pare (posibil deci sa ma insel) ca dl Cosasu are discrete nuanţe de căldură „înţelegătoare“

Frumosul gratuit

Probabil datorita insuficientei mele in exprimare, nu cred ca am fost inteles. Adica nu am fost inteles de d-l Horia singurul cititor care a reactionat.
Mie, orice om caregaseste aspecte frumoase intr-o opera militant comunista imi pare un pervers. Asa cum un cioban printre oi ajunge sa fie zoofil, tot asa estetul gaseste frumusete chiar si intr-o viata sordida. Sa fie nevoia omului de frumos atat se irepresibila incat sa izbucneasca si sub tortura? Eu nu cred.
Domnul Cosasu isi poate permite sa fie un estet pur. A simtit comunismul ca o aroma intelectuala, nu ceva ce-i frange oasele.

Pentru Horia 1949

Cel putin indecenta postarea dumneavoastra!!!

Discutie fara sens

Sunt dezolat ca se pune problema ce a fost mai rau: comunismul sau fascismul.
Nu sunt interesat de aceasta discutie. Pentru mine sunt la fel de rele cu nuanta ca am cunoscut direct numai comunismul.

Discuta a pornit de la autonomia esteticului in raport cu ideologia.
In mod spontan, amintindu-mi cu cata participare afectiva am citit "Fiecare moare singur" al lui Fallada si "Simone" de Feuchtwanger, antifasciste, dar eu aplicandu-le comunismului, Am simtit nevoia sa contest estetismul rafinat al domnului Cosasu.

Recitind postarea mea anterioara mi-am dat seama ca este destul de incoerenta.
Raman totusi la parerea ca daca frumosul il putem gasi si in ideologia comunista sau fascista, atunci n-are decat sa piara frumosul.

Argumentul d-tale cu numarul victimelor este cinic,inuman. De ce trebuie sa aleg intre comunism si fascism si sa nu le resping pe amandoua?

Eu nu pot polemiza cu domnul Cosasu. Probabil ca m-ar pune la punct din cateva fraze. Dar asta nu-mi va stinge ura fata de cela doua totalitarisme, dintre care unul mi-a mutilat viata.

Domnule Cosaşu, stiti ca

Domnule Cosaşu, stiti ca Mengele era un bărbat frumos? Am văzut la tv. o doamnă evreică care povestea despre viaţa din lagăr, ca "pacientă" a doctorului. Când a spus că era un bărbat frumos, faţa
i s-a luminat. Mi-am dat seama, cu o strângere de inimă, ca şi frumuseţea este primejdioasă.
Este posibil ca un detinut de la Sighet sau de la Birkenau intr-o seara de vara, poate printr-o intamplare, sătul si curat, sa priveasca printre ghimpii gardului de sarmă, sa vadă lumina apusului si să spună: "Doamne, ce frumusete! Clipă opreşte-te în loc!" ? Dacă nici un deţinut n-a trăit un asemenea moment, sigur un regizor îl va inventa. Dar, obligatoriu, daca este cinstit, scena va trebui sa fie de o frumuseţe dureroasă.
Nu poate fi nimic frumos in comunism si fascism. In timpul comunismului si fascismului au existat şi clipe intr-adevar frumoase, sau care pareau frumoase datorita drogului ideologic, Dar au existat in afara ideologiei.

Ah!Ah! Puterea de iradiaţie a actorilor. Şiţi domnule Cosaşu că Zelea Codreanu avea o mare putere de iradiaţie asupra interlocutorului.
Nu frumuseţea va salva lumea. Nici ideologia. Nici iubirea.
Nimic nu mai poate salva lumea.

PUBLICITATE

 

Matei MARTIN

ACTA

ACTA

La jumătatea lunii trecute, mai multe site-uri şi-au întîmpinat cititorii cu o pagină neagră şi un mesaj de avertisment. A fost o mică-mare grevă: timp de o zi, versiunea în engleză a Wikipaedia (cea mai mare enciclopedie liberă), dar şi alte site-uri importante au rămas inaccesibile.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

La teve, pe burtieră: „În curînd – imagini inedite: un primar italian a căzut pe marmura din Focşani“. Păi, da, probabil a crezut că e de Carrara. (L. V.)

Iulian Apostol (fotbalist): „Cînd îmi voi găsi o echipă, ne vom pune la masă şi vom negocia ca bărbaţii, dacă sîntem bărbaţi. Dacă sîntem femei, ne ducem la club de femei. Îmi place să stau de vorbă cu oameni care sînt bărbaţi“… (A. M. S.)

Printre fenomenele la care nu ştiu să răspund – există mult mai multe decît se crede – este şi acesta: de ce nu se omologhează în Cartea Recordurilor performanţa acelei adolescente olandeze care, la 16 ani, a făcut ocolul lumii singură, într-o barcă? Se invocă vîrsta ei, e prea minoră… Dau ocol îndelung întrebării şi, oricît ar fi de scandalos, nu ştiu ce atitudine să iau. (R. C.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI