Radu COSAŞU | Din vieaţa unui extremist de centru...
A nu desfigura istoria
Stimate Gerula, nu numai că ţin seama de deloc umila dvs. notă dilematică şi destul de diplomatică, dar vă voi răspunde cît mai puţin diplomatic. Nu cred că am deviat de la extremismul de centru lăudînd acest film excelent, cvasi interzis azi din cauza uteciştilor săi antihitlerişti.
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi













Pentru Horia 1949
adăugat de bvla2000 la data de 07 Iulie 2010 12:07:47
Imi mentin parerea stimate Horia 1949! In prima dumneavoastra postare ati introdus in ecuatie cuvintele "tovaras" (in sens peiorativ) si "evreu". Pe de alta parte ii reprosati lui Harabula "antifascismul sau". Sa ne intelegem: faceti vreo diferenta intre fascism si hitlerism? In acceptiunea generala termenii se confunda. Problema raportului fascism/hitlerism si comunism mi se pare stearpa, Doua ideologii criminale, bazate pe exacerbarea urii. Domnul Cosasu e de aceiasi parere (va rog sa recititi articolul de la care a pornit aceasta discutie). Sunt convins ca dansul nu are nevoie de pledoaria mea, dar nu cred ca i-ati inteles demersul. Nu am gasit nicaieri in cele doua articole vreo sustinere a comunismului. Iar articolul initial era o invitatie la vizionarea unui film, deci la un act cultural
Reformulez un comentariu oprit de moderatori
adăugat de Harabula la data de 06 Iulie 2010 09:07:00
Domnul Cosasu are aerul ca gaseste circumstante atenuante comunismului pentruca el insusi i-a fost adept.
In acelasi timp este sigur pe complicitatea noastra, a celor care l-am trait si l-am acceptat.
Sa fiu mai clar: nu consider comunismul mai putin criminal pentruca eu l-am trait facand compromisuri. Daca societatea ma iarta, eu nu ma iert.
citat
adăugat de kibby la data de 05 Iulie 2010 04:07:46
"[...]despre nazism se vorbeşte, în dezbaterile publice, pe un ton critic şi acuzator (ceea ce e perfect normal), dar despre comunism se vorbeşte „analitic“, „ştiinţific“, la rece, cu discrete nuanţe de căldură „înţelegătoare“ (ceea ce e inechitabil moralmente şi incorect metodologic. Ori adoptăm discursul de condamnare în ambele cazuri, ori adoptăm, în ambele cazuri, calmul investigator. Inadmisibilă e dubla măsură)."
Andrei Plesu
PS in unele luari de pozitie mi se pare (posibil deci sa ma insel) ca dl Cosasu are discrete nuanţe de căldură „înţelegătoare“
Frumosul gratuit
adăugat de Harabula la data de 05 Iulie 2010 04:07:32
Probabil datorita insuficientei mele in exprimare, nu cred ca am fost inteles. Adica nu am fost inteles de d-l Horia singurul cititor care a reactionat.
Mie, orice om caregaseste aspecte frumoase intr-o opera militant comunista imi pare un pervers. Asa cum un cioban printre oi ajunge sa fie zoofil, tot asa estetul gaseste frumusete chiar si intr-o viata sordida. Sa fie nevoia omului de frumos atat se irepresibila incat sa izbucneasca si sub tortura? Eu nu cred.
Domnul Cosasu isi poate permite sa fie un estet pur. A simtit comunismul ca o aroma intelectuala, nu ceva ce-i frange oasele.
Pentru Horia 1949
adăugat de bvla2000 la data de 05 Iulie 2010 10:07:06
Cel putin indecenta postarea dumneavoastra!!!
Discutie fara sens
adăugat de Harabula la data de 04 Iulie 2010 08:07:11
Sunt dezolat ca se pune problema ce a fost mai rau: comunismul sau fascismul.
Nu sunt interesat de aceasta discutie. Pentru mine sunt la fel de rele cu nuanta ca am cunoscut direct numai comunismul.
Discuta a pornit de la autonomia esteticului in raport cu ideologia.
In mod spontan, amintindu-mi cu cata participare afectiva am citit "Fiecare moare singur" al lui Fallada si "Simone" de Feuchtwanger, antifasciste, dar eu aplicandu-le comunismului, Am simtit nevoia sa contest estetismul rafinat al domnului Cosasu.
Recitind postarea mea anterioara mi-am dat seama ca este destul de incoerenta.
Raman totusi la parerea ca daca frumosul il putem gasi si in ideologia comunista sau fascista, atunci n-are decat sa piara frumosul.
Argumentul d-tale cu numarul victimelor este cinic,inuman. De ce trebuie sa aleg intre comunism si fascism si sa nu le resping pe amandoua?
Eu nu pot polemiza cu domnul Cosasu. Probabil ca m-ar pune la punct din cateva fraze. Dar asta nu-mi va stinge ura fata de cela doua totalitarisme, dintre care unul mi-a mutilat viata.
Domnule Cosaşu, stiti ca
adăugat de Harabula la data de 02 Iulie 2010 09:07:17
Domnule Cosaşu, stiti ca Mengele era un bărbat frumos? Am văzut la tv. o doamnă evreică care povestea despre viaţa din lagăr, ca "pacientă" a doctorului. Când a spus că era un bărbat frumos, faţa
i s-a luminat. Mi-am dat seama, cu o strângere de inimă, ca şi frumuseţea este primejdioasă.
Este posibil ca un detinut de la Sighet sau de la Birkenau intr-o seara de vara, poate printr-o intamplare, sătul si curat, sa priveasca printre ghimpii gardului de sarmă, sa vadă lumina apusului si să spună: "Doamne, ce frumusete! Clipă opreşte-te în loc!" ? Dacă nici un deţinut n-a trăit un asemenea moment, sigur un regizor îl va inventa. Dar, obligatoriu, daca este cinstit, scena va trebui sa fie de o frumuseţe dureroasă.
Nu poate fi nimic frumos in comunism si fascism. In timpul comunismului si fascismului au existat şi clipe intr-adevar frumoase, sau care pareau frumoase datorita drogului ideologic, Dar au existat in afara ideologiei.
Ah!Ah! Puterea de iradiaţie a actorilor. Şiţi domnule Cosaşu că Zelea Codreanu avea o mare putere de iradiaţie asupra interlocutorului.
Nu frumuseţea va salva lumea. Nici ideologia. Nici iubirea.
Nimic nu mai poate salva lumea.