Cîteva zile s-a trăit în Bucureşti – conform unei metafore a nu ştiu cui – ca într-o nebunie a unor scăpaţi din lagăr. Am fost convocaţi – toţi membrii Uniunii Scriitorilor, comunişti, necomunişti şi chiar anticomunişti –, pe stadionul Tineretului, să ni se facă instrucţia militară, să ni se încredinţeze obiective defensive în cazul unui atac asupra Bucureştilor; ostaş instruit, cu armata făcută la cai şi la artilerie, mi s-a repartizat o fereastră a Casei Scriitorilor cu deschidere spre Calea Victoriei.
Radu COSAŞU | Din vieaţa unui extremist de centru...
Note informative la sfîrşit de august
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
Ptr. Dl. Goe & Dl. Blue: A se
adăugat de Radu Deliu la data de 13 Septembrie 2010 10:09:38
Ptr. Dl. Goe & Dl. Blue:
A se slabi, stimabililor!
Ptr. Dl. Radu Cosasu:
Sanatate, Maestre!
sineitatea vs. diarist
adăugat de dlgoe la data de 07 Septembrie 2010 07:09:39
Nefericiti cei saraci in amintiri (de-)ale d-lui Cosasu, care, in sineitatea sa, a devenit un diarist (un alt termen nou in limba romana dupa care sa te topesti). Dl. Cosasu seamana din ce in ce mai mult cu limbajul de programare C++, cel pe care nu-l poti invata decat daca il stii deja. Vreu sa spun ca domnia sa scrie exclusiv pentru sineitatea sa care-i include cu indulgenta exclusiva doar pe vechii sai cititori. Cei noi ar putea fi atrasi nitelus de arhaismul melodiei cantate de catre dl. Cosasu (parca), ca de o bizarerie oarecare, dar n-ar putea sa inteleaga nimic din versurile compuse exclusiv din colaje decupate din vechile(-i) catrene.
P.S. O nota proasta pentru d-na Aurelia Ghircoiasu care ma (ne) obisnuise cu comentarii "tehnice" neimplicate emotional. Am impresia ca o anumita "suficienta" (suficienta trollului unic) ii ingaduie sa se dedea la "sentimentalisme" si nu numai: "De ce, domnule Cosasu, de ce?" (patetism sau simulare ?). Cuminte, dl. Cosasu n-a vrut sa raspunza. Pentru ca n-are internet.
P.P.S. Mircea Vasilescu - Stimate domn, moderator... Va sunt dator cu niste comentarii vizavi de niste "urecheli" practicate dupa ureche pe care mi le-ati dedicat in urma cu cateva saptamani. Intrucat n-am vreme pentru asa fleacuri chiar acum o sa va raman incontinuare dator. As dori insa doar o vorba sa va spun. Inteleg felul (gresit) in care va repugna anonimitatea dar, totusi, deontologia si profesionalismul ar cere sa nu semnati in clar (ostentativ si cu obstinatie) atunci cand va adresati cititorlor, in calitatea oficiala de moderator, administrator sau ce veti fi fiind d-voastra la Dilema. Profesional ar fi sa semnati cu „ADMIN” (sau cu ceva asemanator). Daca ati fi procedat asa, asta v-ar fi ingaduit sa semnati in clar atunci cand comentati ca simplu cetatean (intru gloria numelui Vasilescu). Felul unitar si „cinstit” pe care l-ati ales denota o stare de confuzie deontologica (sindromul vatafului) care nu poate ramane fara efecte nocive pe forum. Faptul ca, fara urma de profesionalism, l-ati demascat pe Mircea Vasilescu ca fiind moderatorul forumului Dilema, ar cere (spre restabilirea unei ambiante profesionale, in spiritul normelor deontologice implicite) sa semnati pe viitor comentariile oficiale cu un pseudonim de genul „ADMIN”, iar pe celelalte cu un pseudonim discret , neutru, care sa nu tradeze legatrurile identitare intre „persoana oficiala” si „personajul comentator”, urmand ca la gloria personala a lui Mircea Vasilescu sa lucrati in afara forumului pe care cu onoare il moderati. V-as ruga sa meditati la propunerea mea. Cu stima, al d-voastra, dl.Goe.
aveti dreptate
adăugat de Aurelia Ghircoiasu la data de 08 Septembrie 2010 07:09:01
Aveti dreptate:
1. ...sa imi dati o nota proasta ca sint sentimentala cind e vorba de rubrica dlui Cosasu; pentru ca nu de atitudini sentimentale ori pasionale e loc pe forumuri, nu? si totusi, asumindu-mi culpa (fericita si necenzurata), repet explicit: Radu Cosasu e unul din scriitorii romani pe care ii iubesc. Nota dvs proasta ma onoreaza. Multumesc.
2. dl Vasilescu nu trebuia sa va raspunda in nume propriu, cum a facut-o; pentru ca educarea forumistului cu de-a sila nu se poate, e pierdere de vreme; vorba lui Nichita Stanescu (nu se referea la dvs, stati linistit): toata marturia e de fata. Trebuia sa modereze discutia si sa nu va publice comentariile respective. Punct.
3. da, sinteti cenzurat; ne dam seama, cu totii, ca e insuportabil, pentru cineva cu energiile expresive pe care le posedati.
Daca dilematicii sint asa de mizerabili, saraci in amintiri si neocomunisti cenzuratori, cum spuneti dvs, de ce sa le mai acordati energiile dvs? Lasati-i in plata Domnului. Caci El, veti fi de acord, e cel ce are, in ultima instanta, ultimul cuvint.
Si, anticipind: aveti dreptate din nou - nu trebuia sa va raspund nici eu, acum, aici.
asa este
adăugat de dlgoe la data de 08 Septembrie 2010 09:09:48
Intr-adevar, n-ar fi trebuit sa scrieti acest comentariu (pe care cel putin in aparenta mi-l dedicati). Nu eu, ci d-voastra cea de pana odinioara, ati fi meritat un mesaj mai acatarii, chiar avandu-ma pe mine ca pretext. Neputand sa va banuiesc de superficialitate nu ma pot opri sa ma intreb (ba chiar sa-mi si raspund) ce anume a produs blocajul mental care v-a impiedicat sa scrieti ca de obicei, coerent, consistent, expresiv, si mai ales ce tentatie anume v-a facut sa treceti peste acel blocaj si sa scrieti totusi acest mesaj in proza aflat intr-o relatie atat de bizara cu realitatea (punct cu punct), bizara pana la a face inutila orice tentativa de clarificare. As spune ca sunt dezamagit, daca asta n-ar fi insa prea putin.
Mai bine mort decit comunist
adăugat de americaalone la data de 04 Septembrie 2010 09:09:32
Citez:
"Înainte de ’89, am formulat-o o singură dată, în clar-obscur, fără teamă, dar în şoaptă, la urechea unei femei iubite, după o lungă îmbrăţişare de amiază, cînd tot ce discuţi – precum zice o poveste orientală – sînt prostii. Nu era cazul nostru: ea îmi ceru să-i spun de ce nu intru în partid... I-am murmurat: „Budapesta“, ea mi-a pus imediat palma ei peste buze, şoptindu-mi: „Să nu mai repeţi asta...“."
Viata bate filmul. Eu credeam ca comunistii discutau despre PARTID - pina si in pat - doar in filme.
Alt citat: "nu intru în partid fiindcă sînt comunist şi, după Budapesta, nici un comunist nu intră într-un partid care a încetat să fie comunist."
Se pare ca comunistii nu doar ca discutau despre PARTID pina si in pat, dar crimele si teroarea dinainte de Budapesta, dictaturile singeroase, zecile de milioane de victime ale ciumei rosii nu par sa le fi cauzat nici cele mai neinsemnate tulburari erectile ori frigiditati. Dimpotriva, erau vremuri euforico-psihedelice care le provocau nesfirsite orgasme de dimensiuni cosmice.
Daca as fi constrins sa aleg intre un trecut nazist si unul comunist, nu as ezita nici o secunda. Orice, absolut orice e mai putin rau decit sa fi fost comunist, chiar de-ar fi doar pentru faptul ca nu am vazut nici macar un singur fost comunist care sa isi fi cerut iertare sau sa se fi aratat rusinat de crimele la care a fost partas. Vad ca, dimpotriva, in loc sa se retraga din viata publica, sa taca naibii si sa nu ne mai aminteasca cosmarul pe care EI ni l-au creat, li se pare cool, in nemarginita lor obraznicie, sa filozoficareasca cinic daca tot nu i-a pus nimeni la zid asa cum ar fi meritat.
P.S. Acest comentariu l-am publicat si pe Sidewiki, asa incit o eventuala cenzurare nu va rezolva mare lucru.
doua mirari si-o antinostalgie
adăugat de Aurelia Ghircoiasu la data de 05 Septembrie 2010 09:09:38
Ii multumesc lui MIrcea Vasilescu pentru a fi pus la locul lui cititorul acesta, care stie atit de bine ce prefera: mai bine mort decit comunst (ceea ce e un slagar cool in ultimii 20 de ani, ca doar nimeni nu mai impune comunismul nici cu pusca, nici cu picatura chinezeasca), mai bine fost nazist decit fost comunist (ceea ce, in logica lui "Goebbels a fost mai bun ca Ana Pauker", continua sa ma sufoce de uluiala de cite ori il intilnesc: dl Blue nu e singur deloc pe stadionul acestor optiuni clare, inalte si nobile).
Daca nu are dileme in materie de preferinte personale, dl Blue nu stie, in schimb (si recurge simptomatic la resursele propriei imaginatii) ce discutau comunistii in pat. Raspunsul si-l da singur.
Dar textul dlui Cosasu e din alt film. Si cu asta ajung la cele doua mirari ale mele, ca veche cititoare a rubricii extremistului de centru:
1. oare de ce tocmai textele dlui Cosasu, atit de tandre si de frumoase, de ezitante si de ...dilematice, reusesc sa stirneasca frecvent cele mai furioase reactii ale cititorilor forumisti anticomunisti convinsi, puri si duri pe barcadele lor demascatoare, vituperanti si lipsiti de nuante? mi se pare adesea ca dlui Cosasu i se "raspunde" de pe cea mai radical diferita baricada (...spirituala, dar nimic din ceea ce e spiritual nu e lipsit de stil propriu!) de pozitiile domniei sale.
2. oare cum se face ca tocmai extremismul de centru e cel care sperie cel mai tare extremistii de margine? Nu comunismul sperie un potential nazist, de pilda, ci refuzul dilematic al indoctrinarii, al inregimentarii...
De ce, domnule Cosasu, de ce?
raspuns
adăugat de kibby la data de 07 Septembrie 2010 04:09:18
colegul Blue se exprima in alb si negru, OK cam non-dilematic (;)) - dar asta nu inseamna ca ceva nu e in regula in toata treaba asta. ca veche (?) cititoare a Dilemei ati putut constata o idee centrala a unei vechi discutii - nazismul este "infierat" in timp ce comunismul este doar "explicat". de cine? pai de "intelectuali" (sa zicem "trendul majoritar" - hihihi). amintiti-va de unele articole critice semnate de dnii Plesu, DC Mihailescu.
aveam 17 ani in 1989 si 30 ani cind am parasit Romania, nu stiu despre nazism mai multe decit din manuale, discovery channel, presa etc. stiu totusi despre comunism, de dinainte si dupa 1989. va rog sa intelegeti ca ma pot regasi oricind in textul lui Blue, chiar daca nu ma exprim in alb si negru.
anticomunism şi iertare
adăugat de mirceavasilescu la data de 04 Septembrie 2010 10:09:00
Am două mărunte amendamente la comentariul semnat "Blue".
1. Ar trebui - totuşi - să vă documentaţi mai bine în legătură cu problema "ce discutau comuniştii în pat". S-ar putea să descoperiţi lucruri noi...
2. Poate că n-aţi văzut "nici măcar un singur fost comunist casa să îşi fi cerut iertare". Dar există multe cărţi scrise de foşti comunişti care "şi-au luat seama", de la Milovan Djilas la Bronislaw Geremek. Nu-i mai puteţi "vedea", dar cărţile merită citite. Încercaţi.
Mircea Vasilescu