În registrul colocvial actual, încetineala unei acţiuni poate fi descrisă printr-o formulă paradoxală şi destul de amuzantă: a se mişca în re­luare. Internetul oferă numeroase atestări ale expresiei; multe dintre ele se referă la domeniul IT, la programe de computer – „noul program ba nu merge, ba se mişcă în reluare“ (medfam.ro); „la deschiderea folderelor se mişcă în reluare, gîndeşte greu“ (videotutorial.ro). Alte exemple descriu comportamentul persoanelor: „te enervează doamna de la ghişeu care se mişcă în reluare, cu toate că tu stai la coadă de 2 ore?“ (blog.reinventconsulting.ro); „ospătari plictisiţi care se mişcă în reluare, fără amabilitate“ (amfostacolo.ro); „cînd beau prea mult mă mişc în reluare“ (tpu.ro); „este normal ca, dacă nu joci nimic şi te mişti în reluare pe teren, să nu fii titular“ (blogsport.gsp.ro). Răspîndirea actuală şi succesul formulei sînt confirmate de utilizarea sa în presă, cel puţin în publicaţiile de tip tabloid, care recurg adesea la registrul familiar-argotic; astfel, expresia apare atît în titlul unui articol (tipic, de altminteri, prin totala lipsă de conţinut şi de interes a pseudo-ştirii) – „R.T. alimentează în reluare“ – , cît şi în textul propriu-zis: „R.T. părea că are tot timpul din lume, din moment ce se mişca în reluare, fără să-i pese de restul oamenilor din jurul său. Comediantului i-a luat ceva timp pînă i-a făcut plinul BMW-ului său“ (cancan.ro). În asemenea texte pitorescul de limbaj e o strategie curentă, în care se manifestă încercarea disperată de a trezi interesului cititorului pentru o fotografie sau o aserţiune de o absolută banalitate.

Sursa expresiei este uşor de stabilit: s-a pornit, desigur, de la situaţiile în care reluarea unei secvenţe filmate presupune şi reproducerea ei cu încetinitorul (au ralenti, în franceză; in slow motion, în engleză). Reluarea cu încetinitorul se practică adesea pentru verificarea atentă a unor secvenţe, mai ales în transmisiunile sportive. De aici, re­luarea ajunge să fie identificată cu un caz particular foarte răspîndit – reluarea cu încetinitorul –, intrînd cu această valoare în stilul colocvial. Expresia pare destul de nouă; atestările din Internet indică prezenţa sa după anul 2005, cînd apărea în textul unei melodii a formaţiei de rap Paraziţii (în versul „Mă mişc în reluare“); e posibil ca formula să fi fost inventată de textierii formaţiei sau – şi mai probabil – să fi fost preluată din inventarul creativităţii familiar-argotice anonime; oricum, piesa muzicală a contribuit la răspîndirea ei.

Expresia este destul de ingenioasă prin paradoxul pe care îl produce formularea eliptică, prin contradicţia dintre actul spontan al mişcării şi statutul artificial de a fi filmat şi reprodus în reluare; suprapunerea celor două scenarii creează o surpriză comică. O fază intermediară, mai puţin spectaculoasă, o constituie contextele în care ipostaza reluării este evocată doar ca o comparaţie lămuritoare: „Leneşul (…) trăieşte în copaci şi se mişcă parcă în reluare“ (protv.ro); „Mişcări încete, care dau senzaţia că individul se mişcă «în reluare»“ (doc.ro).

Surpriza asocierii se toceşte cu timpul, astfel că formula în reluare este uneori folosită pur şi simplu ca locuţiune adverbială cu sensul „încet“, în contexte dezambiguizante şi în asociere cu alte verbe, ca a merge, a fi etc.: „Ar trebui să-i oblige pe cei care merg încet să se replieze pe benzi inferioare decît să-mi interzică mie să depăşesc un trist care merge în reluare pe autostradă“ (trafictube.ro); „coada mergea în reluare, încet şi sigur“ (impotriva.ro); „ne certăm ce ne certăm, vede că nu se înţelege cu mine, îmi ia biletul şi îl rupe încet, în re­luare“ (logout.ro); Construcţia formulei cu verbul a fi poate fi derutantă pentru cine nu cunoaşte recenta inovaţie semantică, mai ales că sensul nu mai este echivalabil cu încet, însemnînd mai curînd „într-o stare care provoacă încetinirea mişcărilor“: „Bună dimi tuturor! Sînt aici… dar eu sînt în reluare dimineaţa, încă dorm pe mine“ (ro.bigpoint.com); „cred că cel mai bine pot asemăna starea mea cu cea pe care o ai în zilele în care eşti foarte răcit şi eşti «în reluare», numai că nu mă doare nimic“ (sfatulmedicului.ro); „ieri încă eram în reluare cu toate cele şi am lenevit la tv“ (comunitate.desprecopii.com).

În registrul colocvial, în reluare ajunge astfel să fie, prin sensurile sale extinse, un antonim parţial pentru expresia pe repede înainte şi chiar, în reproşuri sau îndemnuri ironice, pentru formula glumeaţă mai cu talent (exploatată şi de publicitate: Ne mişcăm mai cu talent?): „Da’ mai repede nu se poate?! Ne mişcăm în re­luare?!“ (kfc.ro). Nu ştiu dacă noua formulă va rămîne în uz sau va fi uitată peste cîţiva ani. Deocamdată ilustrează destul de bine expresivitatea limbajului colocvial şi rapiditatea de răspîndire a inovaţiilor sale. 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).