Nasolie mare şi un laissez-passer

Publicat în Dilema Veche nr. 676 din 2-8 februarie 2017
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Sînt în Basel. E un control al poliţiei franceze, aşa că sper să fie unul uşurel, că de examene colonoscopice nu am nici un chef şi prefer să le fac în mod voluntar. Am o față care a fost de super-ajutor prin Liban, Siria, West Bank, Turcia, căci toată lumea îmi vorbeşte acolo în limba locală şi trec neremarcat, mai ales dacă nu sînt bărbierit de cîteva săptămîni. Dar sînt la graniţa elveţiano-franceză şi pe aici e mai complicat. Cu moaca mea, dacă mi-aş uita rucsacul şi aş alerga spre poarta de îmbarcare ca să nu pierd autocarul, sigur aş fi responsabil pentru cîteva infarcturi sau aş sfîrşi glorios cu un glonţ în cap.

Exact cum mă aşteptam, sînt selectat pentru control. Am doar buletinul la mine. Sînt întrebat cu ce cursă am venit şi de unde. Am venit cu un Wizzair de la Bucureşti. Buletinul meu este cercetat cu mare atenţie. Sînt obişnuit cu asta. Se uită băiatul cu o lupă sofisticată la el vreo cinci minute şi decide că e fals. Ştiam de la un vameş din Frankfurt că buletinul românesc are elemente de securitate foarte proaste, aşa că îi spun să mai verifice o dată. Nasolie mare, se pare că l-am înjurat de mă-sa. Sînt condus într-o încăpere separată, unde mai e un nene, care clar e pus pe caterincă.

Domnul cel poznaş mă întreabă care îmi este destinaţia. Îi spun că merg la Strasbourg. Rîde şmechereşte. Strasbourg-ul e cunoscut de poliţie nu pentru instituţiile care se ocupă cu drepturile omului, ci pentru jihadişti. Mă gîndesc că ar fi bine să îi spun că sînt rom, căci probabil asta m-ar ridica în ochii lor.

– De ce mergi la Strasbourg? – întreabă.

Îmi vine să-i zic că apreciez foarte tare mişcarea de extremă dreapta din Alsacia şi că am chef de o tarte flambée la restaurantul de fiţe, dar pericolul colonoscopiei îmi linişteşte piticii. Îi spun că lucrez acolo.

– Legal? – mă întreabă.

– Da, legal. La Consiliul Europei.

Rîde iarăşi pe sub mustaţa à la Dragnea şi, cu umorul lui Ponta, mă întreabă dacă se construieşte ceva nou la Consiliul Europei.

– Nu, sînt reprezentantul special al secretarului general.

Am reuşit să îi binedispun pe amîndoi – sînt reprezentantul unei secretare, asta e ce-au înţeles. Îmi spune celălalt, un pic mai serios, că la nivelul meu de franceză nu am cum să muncesc la o instituţie franceză. Mă cam irit. Îi spun că sînt de acord cu el, înţeleg că s-au simţit bine, dar sînt un funcţionar de grad înalt, cu statut diplomatic în Franţa, şi mă grăbesc să ajung la serviciu, aşa că ar face bine să mă lase să plec.

Se pare că am spus gluma anului. Mă măsoară de sus în jos şi îmi spune că sînt haios. Îmi dau seama că sînt îmbrăcat ca dracu’, în pantaloni de sport, cu o cipilică pe cap şi cu ghete de baschet cam jerpelite. Cu totul altfel decît îmi imaginam eu, adică în costumul şi pantofii cei procopsiţi cu care trebuie să mă duc la serviciu. Îmi spune că procedura le cere să îmi sune angajatorul. Răsuflu uşurat şi zic: „Sigur“. Îmi sun şeful pe mobil. Nu răspunde. Trimit mesaj că e urgent. Sună şi îmi spune că trebuie să fiu rapid. Îi spun că şi eu îmi doresc cam acelaşi lucru şi îi pasez telefonul domnului poliţist. Se albeşte încet-încet. Închide telefonul şi se duce la un calculator. Piticii mei explodează brusc. Îi spun că mă grăbesc şi că în mod sigur am pierdut autobuzul, aşa că sper să găsească ei o soluţie ca să ajung la timp la tren. Nu de alta, dar dacă îl ­pierd o să am timp să scriu o plîngere.

Sînt amîndoi spăsiţi rău şi decid că nu are rost să fiu nesimţit. Îmi cer scuze şi le spun că îi înţeleg, că au o slujbă stresantă şi că buletinul meu e aşa cum e. Reuşesc să ajung la timp la Strasbourg cu ajutorului poliţiei franceze de frontieră.

Am fost oprit de zeci de ori la graniţe pentru ca nu sînt îndeajuns de tipic pentru un alb european. Odată, în Austria, eram împreună cu o prietenă blondă, blondă şi româncă. În faţa noastră, doi romi lăutari au fost trimişi de vameşi direct în încăperea de interogare. I-am spus că o să întîrziem un pic. Blonda trece prima, durează mai puţin de douăzeci de secunde. La mine a durat vreo cinci minute. A trebuit să le arăt rezervarea la hotel, cartea de credit şi să dovedesc că muncesc unde le-am spus că muncesc.

Acum sînt în posesia unui laissez-passer – o chestie pentru diplomaţi care îmi permite să trec graniţele fără nici un fel de probleme. De fiecare dată cînd îl scot, vameşii par surprinşi şi de fiecare dată nu mă abţin să spun că e adevărat şi că, dacă nu mă cred, pot să verifice. Nu de alta, dar călătoriile cu maşina de poliţie sînt o chestie pe care mi-o doream de mic.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.