Monumentul hipsterului necunoscut

Publicat în Dilema Veche nr. 654 din 1-7 septembrie 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

În general, îi numim hipsteri – de cele mai multe ori în mare necunoștință de cauză – pe unii despre care nu știm mai nimic. Din start, ne sînt antipatici pentru că… de-aia. Ca orice altă ființă despre care nu știm prea multe, hipsterul se configurează în mințile noastre mai degrabă după tonul ironic cu care pronunțăm acest cuvînt. Sau, în cel mai bun caz, știm că termenul face referire la unii care umblă cu biciclete, poartă haine vintage și pălăriuțe, sînt preocupați să mănînce sănătos și frecventează locuri pe care le numim „cîrciumi de hipsteri“. Cu cît e rostogolit mai ironic acest cuvînt prin gurile atotștiutorilor, cu atît mai mult „andrisantul“ devine o ciucă a bătăilor. E ca și cum, în marele nostru sat tradițional, ar fi apărut pe uliță un tip îmbrăcat în haine foarte diferite de portul nostru popular. Toată comunitatea stă la gard și se tăvălește de rîs la bășcălia care se face instantaneu pe seama bietului naiv. Dacă această apariție mai are și curajul, total neinspirat, de a le spune sătenilor că a venit să le vorbească despre igienă, e nevoie urgentă de prim-ajutor, pentru că lumea de la garduri leșină de rîs pe capete.

Prin alte părți, povestea cu hipsterii e de mult depășită. Și, evident, nici pe-acolo hipsterul n-a scăpat de ironii, cu atît mai mult cu cît nu s-a identificat niciodată cu eticheta care i-a fost pusă. Așa e el. Un tip prea la modă. Dar asta s-a întîmplat de multicel. Pe-acolo au mai apărut și alte glume, despre chestii mai noi. Nouă ni se pare, pe-aici, că o glumă spusă de miliarde de ori devine din ce în ce mai bună. Prin urmare, o păstrăm pentru la o adică. Ești supărat, deprimat, te simți umilit și tras pe sfoară, ai senzația că, orice-ai face, nimic nu poate fi dus la bun sfîrșit? Nu-i nimic. Zici o glumă despre unu’, și-odată viața devine frumoasă. Toată obida, tot amarul s-au vărsat în capul ăluia. E omenesc. Nu sîntem singurul loc de pe lume unde se întîmplă așa ceva. Dar n-ar fi rău ca, uneori, să ne amintim cît de greu am trecut de la șalvari la pantaloni și cîtă tristețe ne inundă cînd vorbim acum despre trenurile modernizării, pe care le-am pierdut în trecut.

Însă există un alt mecanism, mult mai pervers și mai condamnabil. Acela care asumă meritele hipsterului necunoscut și le transformă în virtuți ale celui care îl miștocărește. Pe scurt, lucrurile ar putea sta cam așa. După experiențele crunte ale mineriadelor, după ieșirile în stradă ale studenților din anii ’90, după măririle și decăderile mișcărilor sindicale, abia în ultimii ani am reînceput să învățăm mai serios primele noțiuni de democrație participativă. Am început să înțelegem că reprezentanții noștri din clasa politică au, măcar în teorie, datoria de a da socoteală pentru felul în care se dezvoltă statul în care trăim. Timid, am început să fim conștienți de faptul că părerea electoratului contează și că a ieși pașnic în stradă, pentru a ne spune păsul, e ceva ce face parte din esența unui stat democratic. E drept, s-a mai ieșit în stradă și-n alte etape ale istoriei noastre postrevoluționare. Dar ultimii ani au adus un plus de coerență, de cunoaștere a mecanismului legislativ, de competență a cetățeanului care cere socoteală celor trimiși în funcții publice. Un element esențial în acest cîștig de experiență civică este hipsterul cel mult ­luat în bășcălie, indiferent cît de abstractă, cît de difuză poate fi această etichetă.

Așa cum „huliganii și drogații“ s-au transformat, la un moment dat, în „tinerii noștri“, exact așa s-au transformat glumele mai bune sau mai proaste, despre „ăia care bat în asfalt cu pet-ul plin de pietricele“, în „maturizarea civică a cetățeanului român“. Văzînd că există rezultat în urma ieșirii în stradă, a formulării unui protest, dintr-odată sîntem foarte mulți cei care ne asumăm traversarea acestui tip de experiență colectivă. Pentru hipsterul necunoscut, nu e o mare problemă. El a ieșit la protest, cu pantalonașii cu vedere la gleznă, cu pălăriuța și cu bicicleta lui, să spună cu glas tare ceva și-n beneficiul nostru, al celor care-l miștocăream stînd la terasă, avînd teorii imbatabile care explică totul, de la Big Bang la inteligența artificială. Iar hipsterul necunoscut nu e doar o poză dintr-un dicționar enciclopedic, nu e întruchiparea perfectă a unei definiții, ci o lume foarte diversă, de la filozoful nonagenar, de mare reputație, pînă la corporatistul din multinațională, de la studentul de la orice facultate pînă la muncitorul interesat de felul în care trăiește, și de la activistul oengist pînă la artistul mai mult sau mai puțin cunoscut.

Avem senzația că lucrurile merg prea lent, că mecanismul marii corupții pare imbatabil, că etica nu reușește să penetreze suficient felul nostru de a înțelege mecanismele spațiului public. E o senzație corectă. Pe de altă parte, sîntem extrem de mîndri cînd bulgarii, sîrbii, compatrioții de peste Prut sau alți indivizi de aiurea ne spun că aici e mai bine ca la ei, pentru că se mai cere socoteală. Ar fi bine să nu rămînem doar cu mica fudulie amară a momentului. Măcar în mințile noastre, dacă nu în Piața Universității, ar trebui să înălțăm, cu recunoștință, un monument al hipsterului necunoscut. Poate avea chipul oricui. Al unui amic, al unui coleg de serviciu, al unui artist, al unui activist social, al unui muncitor într-o fabrică. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.