Mari români, mici turnători

Publicat în Dilema Veche nr. 139 din 22 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- tot o scrisoare deschisă - Dragi concetăţeni, Vă mai aduceţi aminte de bancul acela cu Ştrul care, handicapat din naştere, se duce, în cărucior, la centrul NASA de recrutare a cosmonauţilor, doar pentru a le spune că pe el să nu conteze? Ei bine, în această avalanşă de expertiză moral-civică din ultima vreme, mă simt şi eu dator să vă scriu pentru a vă spune că pe mine să nu contaţi: n-am fost informator (poate pentru că nu m-a racolat nimeni) şi nu am fost disident (probabil pentru că nu mi-a trecut prin cap aşa ceva). Şi nu voi fi comentator - şi cu atît mai puţin judecător - al celor care au fost şi una, şi alta (cazul cel mai răspîndit, se pare...) pentru simplul motiv că îmi lipsesc criteriile publice de a aprecia aceste fapte publice. Despre aspectul lor personal am şi eu, ca tot omul, părerile, sentimentele şi umorile mele - ba chiar şi propriile criterii morale - pe care le păstrez însă pentru discuţiile de taină cu soţia mea. Nu mă interesează? Nu trebuie judecat? E prea tîrziu şi, ca atare, inutil? Nici una din toate acestea. Este - ce-i drept - suspect de tîrziu, dar niciodată prea tîrziu şi cîtuşi de puţin inutil. Iar aceşti oameni trebuie judecaţi, iar această judecare (judecată?) ne priveşte pe toţi! Nu în asta constă - cred eu - problema, ci tocmai în faptul că ne priveşte pe toţi, că este deci o problemă publică (un "rău public", ce are deci acelaşi regim cu "binele public"), ce se cere discutată şi judecată, în consecinţă, după criterii univoce şi comune. Or, instituţiile legii nu au ajuns (încă) la o definiţie univocă a vinei incriminate, iar "societatea civilă" nu a avut şi nu are (încă) nici o viziune comună asupra problemei în discuţie. În aceste condiţii, dosariada, cu ai săi (mai mult sau mai puţin) mari turnători, face o concurenţă neloaială - şi total nepotrivită! - "Marilor români" de la TVR. Vă mai aduceţi aminte, presupun, că toată lumea bună a criticat lipsa de criterii, mai exact totala bulibăşeală a criteriilor de comparare şi ierarhizare a acestor "mari români". Doar că, ceea ce era spus explicit, de la început, a devenit clar, şi pentru lumea bună, pe parcurs: "topul" nu era un scop, ci un mijloc, o modalitate de marketing pentru a vinde "maselor" o marfă greu vandabilă: puţină cultură. Din acest punct de vedere, emisiunea şi-a atins scopul. Dan C. Mihăilescu relata astfel o scenă de genul următor, petrecută undeva peste gard: Iese Ştefan cel Mare! Ba nu, Carol I e mai tare! Tudor Giurgiu este probabil încîntat: ce-şi putea dori mai mult decît ca oameni care, cu siguranţă, nu citiseră prea mult în viaţa lor despre Ştefan cel Mare sau Carol I, să se dispute acum în stradă care e mai tare dintre ei doi? Acelaşi lucru se întîmplă şi în cazul "dosariadei". "Frizerul meu dezbate intens cazul Mona Muscă, taximetristul care m-a dus ieri la mall m-a abordat locvace în problema dosarului dlui Meleşcanu" - povesteşte Sever Voinescu. Foarte bine! Problema este însă dacă, în acest caz, asta s-a dorit? Oare e suficient sau necesar sau bine ca oameni care nu auziseră în viaţa lor despre părintele Marchiş sau despre Sorin Antohi să se dispute în stradă care e mai păcătos dintre ei? Există, într-adevăr, un registru în care cele două "competiţii" se întîlnesc: toată lumea vorbeşte atît despre "mari români", cît şi despre "mici turnători". Dar asta este ceea ce se urmărea? Dacă aparenta bulibăşeală a criteriilor era o strategie în cazul "Marilor români", ea riscă să fie o imensă gafă în cazul "Micilor (sau marilor!) turnători". Şi, ciudat, nimeni nu pare a mai fi scandalizat de data aceasta, fiecare în parte şi toţi laolaltă fiind convinşi - s-ar zice - că se află în posesia adevăratelor criterii şi procedează aşa cum trebuie să procedeze. Iar ceea ce Sever Voinescu consideră, entuziast, o "recrudescenţă a moralei" nu este - mi-e teamă - decît o alimentare a mult prea umanei bîrfe. Dacă problema este însă a noastră, este publică, este naţională, ea nu poate fi tratată decît public şi naţional şi nu de la caz la caz, individual şi umoral: azi, Mona Muscă este pusă la zid fără drept de apel, dar peste cîteva zile, în cazul părintelui Marchiş, se suspendă judecata şi rămîn doar "întrebările"; pe Carol Sebastian l-au cam lichidat "colegii", dar în cazul lui Sorin Antohi "colegii" sînt mai degrabă reţinuţi; iar cînd se ajunge la incriminarea unui triunghi fatidic Vadim-Teoctist-Muscă, mie începe să-mi scape ceva, îmi iau criteriile şi mă duc să mă culc. Şi totuşi, într-un fel este simplu: pentru a putea judeca, pentru a avea criterii adecvate de judecare, trebuie să ştii mai întîi ceea ce vrei. Or, aici revine marea noastră problemă: nu ştim ce vrem ca naţiune, nu avem un "proiect de societate". Este valabil şi în acest caz: ce vrem, de fapt, cu această lustraţie tîrzie ce se transformă într-o "dosariadă" precoce? Ca sistemul comunist să nu se repete? Ca, după atîţia ani de postcomunism, să nu ne mai conducă tot "ăia"? - normal, dar, mai exact, cine sîntem "noi" şi cine sînt "ăia"? Să-i pedepsim pe vinovaţi? - de acord, dar trebuie definită noţiunea de vină în acest caz, precum şi modalitatea de pedeapsă. Să înţelegem ce a fost comunismul ca să nu se mai repete şi să ne eliberăm de el? - foarte bine, dar atunci trebuie început în amonte de lustraţie. Toate aceste întrebări - şi alte cîteva - sînt legitime şi fiecare în parte poate sta - şi a stat în diferite ţări - la baza unui proiect de viitor şi a unor strategii sociale corespunzătoare şi (mai mult sau mai puţin) distincte. Toate acestea sînt probleme sociale, comune adică societăţii noastre ca societate şi nu doar dileme morale ale unora sau altora. Sînt probleme ce pot fi discutate şi ar fi trebuit dezbătute în spaţiul public. În aceasta constă "societatea civilă"! Din păcate, problemele comune ale lustraţiei se destramă astfel sub ochii noştri într-o competiţie de cazuri particulare şi individuale, iar viziunea politică ia chipul psihologiei individuale, utilizată de fiecare după fire şi oportunităţi. Societatea civilă începe să semene astfel şi ea cu un fel de top de "mari civili", dosariada devenind şi o bună ocazie de primenire de toamnă a componenţei acestei societăţi selecte: ia să vedem, pe cine mai băgăm, pe cine mai scoatem? După cum spuneam, pe mine să nu contaţi!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.