Marele Salt Înainte

Publicat în Dilema Veche nr. 734 din 15-21 martie 2018
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Este numele campaniei lansate de Mao Zedong în 1958, pentru a lichida înapoierea industrială a Chinei. Ideea era simplă și spectaculoasă: țăranii cooperativizați trebuiau să producă, prin orice metode, fier și oțel. În patru ani, asociat și cu o serie de calamități naturale, Mao a obținut între 20 și 40 de milioane de morți prin înfometare și nenumărate cazuri de canibalism.

Un mare salt înainte pregătesc și guvernanții noștri pentru învățămîntul românesc. După cum se știe, învățămîntul nostru suferă de tare cronice, ajutate din belșug de multitudinea reformelor care l-au folosit drept cobai: infrastructură școlară deplorabilă, pregătire deficitară a cadrelor didactice pentru meseria pe care o practică, structurare incoerentă și instabilă a parcursurilor de învățare și multe altele. Rezultatele, iarăși, sînt cunoscute: un loc asigurat la coada clasamentelor europene în ce privește alfabetizarea funcțională și unul de premianți la abandonul școlar, un nivel de demotivare a elevilor pentru învățătură inegalabil etc. Autoritățile au găsit, în fine, soluția și cine să o implementeze: Poliția. Nu glumesc deloc.

La sfîrșitul anilor ’70, Ceaușescu, dorindu-și un învățămînt măreț, ca toate lucrurile pe care le-a înfăptuit, a decis extinderea obligativității școlarizării la zece ani de studiu. Urmările au fost catastrofale: între altele, pervertirea totală a sistemului de evaluare pentru a obține statistici mulțumitoare, transformarea multor școli într-un soi de penitenciare juvenile, amplificarea fără precedent a bătăii în școli, singurul mijloc rămas la îndemîna cadrelor didactice ca să țină în frîu furia adolescenților etc. La scurt timp după căderea comunismului măsura a fost abandonată. A fost reintrodusă prin 2000, în pofida unei legi a educației anterioare care prevedea o structurare mai rațională a ciclurilor de învățămînt. Calitatea pregătirii școlarilor n-a crescut o iotă, a crescut în schimb abandonul școlar.

Acum oficialitățile ne promit un nou mare salt înainte: învățămînt obligatoriu de 15 ani, incluzînd și grădinița, și segmentul liceal. Ce are Poliția de a face cu toate astea? Are. O obligație devine obligatorie în momentul în care abaterile de la ea sînt sancționate.

Cît am fost profesor stagiar la Breaza – o experiență cutremurător de reală, pe care am evocat-o adesea, stîrnit de multe ori de aroganța oficialilor noștri care pretind că știu care sînt problemele și nevoile „reale“ ale învățămîntului românesc –, am avut prilejul să învăț cu vîrf și îndesat cum e cu obligațiile.

Într-o zi, direcția școlii mi-a trasat sarcină să mă duc la familia Cutare, soț și soție, ambii seraliști, să-i anunț că aveau de trecut o corijență. Cum locuiau dincolo de marginea orășelului, am luat cu mine un elev să mă îndrume. Cînd ieșisem deja în cîmp, îl văd că se oprește să smulgă un par din gard. „Pentru cîini“ – îmi zice. Fac și eu același lucru. Ajungem la locuință, cu cîinii buluc pe noi, strigăm de la distanță, apare stăpîna casei, îi transmit ce aveam de transmis și facem cale întoarsă, cît mai sîntem încă teferi. În momentul ăla iese și soțul, care îmi strigă din urmă: „Cînd e corijența?“ „Mîine“, îi răspund, și ne vedem mai departe de drum.

Aveam în clasa a V-a la care eram diriginte doi elevi, frate și soră, dintr-o familie care nu mai ținea de mult socoteala progeniturilor, trăind toți claie peste grămadă într-o fostă vilă pe punctul de a se prăbuși, laolaltă cu găinile și cu rațele. Ea cred că avea vreo 13 ani, el să tot fi avut vreo 17. El nu vorbea niciodată, iar dacă îi adresai o întrebare se ridica în picioare și se uita fix la tine, încremenit pînă binevoiai să-l rogi să se așeze la loc. Ea mai îngăima uneori cîte ceva. La un moment dat, în timpul unei campanii împotriva elevelor care stăteau în clasă cu jersee pe ele – era frig în clase! –, mă trezesc cu directorul la oră. Are loc dezechiparea, mai puțin eleva cu pricina. O rog să-și scoată jerseul și rămîne neclintită. Insist. Se ridică în picioare, se uită țintă la mine și tace. Pînă ce un coleg al ei îmi șoptește din prima bancă: „Toa’ profesor, n-are nimic sub sarafan“. În fine. La un moment dat, fratele ei dispare complet de la școală. Sînt iarăși chemat la direcție și mandatat să mă duc să-l iau de unde e. Aflu că a fost luat de ciobani la stînă, undeva la vreo oră de mers afară din localitate, și că nu mai vor să-i dea drumul. Elevul care mă însoțise la seraliști clatină din cap: „Toa’ profesor, ăia au niște cîini… și n-or să se bucure să ne vadă“. Mă întorc la direcție și-mi declin competența: să se ducă Miliția. Directorul ridică sastisit din umeri: „Nu vor, că nu-i drum de mașină“.

Acum ne-am civilizat, avem metode moderne de coerciție. Punem ANAF-ul să trimită amendă părinților care nu-și dau copiii la grădiniță sau la școală, și încă una, și încă una. La o adică, putem recurge și la executare silită sau la decăderea din drepturile parentale a îndărătnicilor pentru care grădinița e un moft. Cît pentru cei ai căror copii de peste 16 ani nu mai dau pe la școală, să facă bine părinții să le tragă o sfîntă de bătaie, să le bage mințile în cap. La o adică, am putea readuce bătaia în școli, tot obligatorie: o dată pe zi, cu program – știu elevii de ce.

Doamnelor decidente și domnilor decidenți, opriți-vă! Faceți întîi grădinițe și școli cu grupuri sanitare, aveți grijă de formarea inițială și continuă a cadrelor didactice și de motivarea lor pentru carieră, și dup-aia ocupați-vă de mărețele proiecte. Și, mai ales, încercați să aflați ce ar fi de făcut ca să vrea copiii să vină la școală și părinții să-i îndrume într-acolo. Am mai scris despre asta de mă dor buricele degetelor: luați DEX-ul să vedeți ce înseamnă o „obligație“ și ce e o „oportunitate“. Sau, mai bine, lăsați sistemul de învățămînt de capul lui. E oricum preferabil marilor salturi înainte. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ce rămâne după dezbaterea Macarena. „Suntem afectați de o traumă colectivă. Am moștenit aceste traume și le dăm mai departe“
România are nevoie de intervenții de durată pentru a scăpa de traumă, spun psihologii. Studiile demonstrează că principalul inamic al ieșirii din cercul vicios al violenței domestice este propriul trecut: de cele mai multe ori, victima devine abuzator sau continuă să rămână victimă toată viața.
image
Simona Halep a reapărut în clasamentul WTA, pe locul 58, pe site-ul oficial al Billie Jean King Cup
Românca a fost convocată la națională pentru meciul cu Ucraina.
image
Rusia susține că a ucis sute de soldați ucraineni cu o „bombă cu vid”. Kievul: „Sunt prostii absolute și propagandă”
Rusia afirmă că a ucis un număr mare de soldați ucraineni cu o așa-numită „bombă cu vid”, într-o declarație pe care Ucraina a catalogat-o imediat ca fiind absurdă.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.