Marea tradiţie şi cultura populară

Publicat în Dilema Veche nr. 701 din 27 iulie – 2 august 2017
Marea tradiţie şi cultura populară jpeg

Am citit, cu deosebită plăcere, o carte care îmi atrăsese atenția (prin temă) încă de la semnalarea apariței sale editoriale în urmă cu cîteva săptămîni. E vorba despre Behind the „Great Tradition“: Popular Culture in Eighteenth-Century England / În spatele „Marii Tradiții“: cultura populară în Anglia secolului al XVIII-lea (Ars Docendi, București, 2017), aparținînd universitarului bucureștean Dragoș Ivana. Mi-am dat seama foarte repede că merită să mă opresc o clipă din iureșul povestirilor mele „academice“ săptămînale pentru a discuta, fie și pe scurt, o problemă academică în sensul real al termenului. Mă refer, desigur, la ideea teoretică și metodologică fundamentală, ridicată de lucrarea remarcabilă a tînărului anglist, în ciuda aparențelor, o spun răspicat, de mare actualitate în ziua de astăzi: în ce măsură istoria trăită nemijlocit de umanitate, în evoluția ei nestăvilită, se (mai) regăsește în istoriografia științifică, de manual, cultă, savantă, autorizată, canonică (numiți-o cum doriți dumneavoastră!)? Sau, ca să folosesc terminologia lui Dragoș Ivana însuși, în ce măsură marea tradiție (un concept consacrat, introdus cîndva de F.R. Leavis și menit să definească „selecția istoriografică“, acel canon carevasăzică, atît de controversat în orice epocă și în orice context!) recuperează, convingător, genuin, transparent, cultura populară (viața ca atare a unei comunități într-un anumit cronotop, tumultul existențial propriu-zis, dinamica socială în dezvoltarea sa nemediată)? Construcția analitică a autorului se derulează pe segmentul temporal al Angliei veacului al XVIII-lea (între 1700 și 1780), însă implicațiile sînt, cu siguranță, universale.

Exemplele folosite de Ivana depășesc sfera de interes a anglisticii, devenind provocatoare deopotrivă pentru istorici și antropologi. Intenția lui primă este de a urmări ruptura creată, în Anglia preindustrializată, între „elite“ și „vulg“, dar cadrul, repet, se transformă într-unul general valabil. „Cultura înaltă“ se separă, brutal, de cea „populară“ („joasă“?) pe toate palierele ființării colective, de la cele intelectuale (modul dual de a vedea spațiul urban, ilustrat, de pildă, în atmosfera londoneză, de opoziția dintre aerul sofisticat-elegant al notațiilor unui scriitor precum Joseph Addison și diatribele sarcastic-virulente ale unui observator de talia lui Jonathan Swift!), mondene (modul diferit de „relaxare“ a aristocrației și, respectiv, a „plebei“, traductibil printr-o metaforă beligerantă, a culturii cafenelei opuse culturii berăriei!) și juridice (adoptarea în Anglia, în 1752, prin voința păturilor dominante, „elitiste“, cum ar veni, a calendarului gregorian, fapt care a produs o reacție agresivă din partea maselor „rudimentare“, speriate de o posibilă manevră subtilă de reimplementare a catolicismului!), pînă la cele politice (manipularea vulgului de către elite, cu scopuri imediate, de cîștiguri efemere, fără miză istorică!) ori științifice (caracterul închis al educației duce la o limitare a accesului larg la informație și educație, de aici rezultînd o nouă sciziune deformantă pentru ciclul istoric – între filozofia pozitivistă a conducătorilor și primitivismul superstițios al celor conduși!). În concluzie, nu trebuie să fii specialist pentru a înțelege că un asemenea sistem (dihotomic) de dinamica socială creează ultimativ două direcții autonome de evoluție, adică, practic, două istorii.

Mă preocupă de multă vreme antinomia de mai sus. De aceea, am citit cu bucurie cartea lui Dragoș Ivana (studiul mi-a confirmat, cu trimiteri istorice indubitabile, supoziții personale mai vechi!). Umanitatea, încă de la originea ei ambiguă, tinde spre o astfel de segregare „mentalitară“ între elite și vulg, segregare ce implică, în fond, reprezentări ontologice diferite și, implicit, așezări în istorie specifice. Cultura așa-zicînd „înaltă“ are ambiția de a impune „canonul“, amintita „istoriografie autorizată“, dar cultura „populară“ e cea care oferă substanță, material vital, respectivului efort „canonic“. Preluînd o noțiune din studiile culturale, Dragoș Ivana constată, justificat, că, fără „istoria anectodică“ (anecdotal history), „istoria mare“, „istoria tratatelor“, așadar, nu ar avea nici o șansă de supraviețuire. Această „istorie mică“ izvorăște plenar din istorem (așa cum susțin eu însumi, cu ajutorul acestui concept din Noul Istoricism american, de foarte multă vreme!) – acea unitate ultimă (ca lexemul în lexicografie sau fonemul în fonetică), aptă să păstreze elementul istoric în compoziția lui infinitezimală. Prin „istorem“, deși nu va recunoaște niciodată deschis amănuntul, elita își extrage seva structurării sale sofisticate, a mentalitarului său „pur“ și „cizelat“. „Istoremul“ rămîne punctul de întîlnire între două lumi alt­fel separate. Să admitem, prin urmare, că el reprezintă rațiunea prin excelență de existență și manifestare a culturii populare. Argumentul său absolut în fața simandicoasei culturi înalte. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.