Marea de altădată

Publicat în Dilema Veche nr. 495 din 8-14 august 2013
Marea de altădată jpeg

Eram la mare, pe litoralul nostru agitat şi semi-trist cînd, din cine ştie ce motiv, mi-a răsărit brusc în minte o imagine foarte veche. O cameră de hotel în care eram împreună cu mama, în vizită la o fostă colegă de-a ei de facultate. Începutul anilor ’70. Colegei i se zicea într-un fel de neuitat: Pupi. Ajunsesem acolo după masa de seară, era deja întuneric, pe drum mă impresionaseră reclamele de pe acoperişul hotelurilor. Era o vreme în care noaptea se aprindeau reclame în culori uni, pregnante, cu numele hotelurilor.

Camera lui Pupi era blînd luminată de o veioză. Erau la modă cele cu abajururi în forme geometrice, în epoca în care femeile aveau sandale cu platformă şi purtau încă fustele mini ale anilor ‘60. Atmosfera dată de acea veioză mă făcea să mă simt bine. De fapt, mă scăldam într-o dulce plictiseală. Mama şi Pupi vorbeau tot extaziindu-se de cîte ceva ce eu nu pricepeam. Pupi era uscăţivă, plină de riduri şi bronzată, o figură energică. Şedea ghemuită pe un fotoliu. Povestea despre cum e să fii nevastă de marinar. Soţul ei, deşi făcuse filologie, ajunsese să lucreze în port sau chiar pe vapor, nu mai ştiu exact. Lumina, draperiile vişinii, scurte şi groase, asortate cu cuvertura de pat peste care plutea un miros amestecat de parfumuri şi tutun, starea de vacanţă, noaptea la mare, ideea de hotel, toate îmi creau o senzaţie specială pe care mi-o amintesc, iată, după patru decenii... Aşa un brusc flash de memorie te face să te întrebi cîte alte asemenea imagini şi senzaţii n-or fi ascunse prin colţurile minţii noastre complicate sau dacă nu cumva, tot ce a trecut odată prin raza simţurilor noastre a rămas înregistrat undeva. Poate că toate sînt acolo, doar că, în cele mai multe cazuri nu mai ştim „titlul“, „codul“ fişierului în care au fost depozitate. Uneori, prin cine ştie ce conexiuni neaşteptate ele ies la iveală şi ne revin brusc în amintire un miros, o culoare sau o textură care ne-au impresionat cu foarte mult timp în urmă. Prinzînd un astfel de capăt de aţă, se întîmplă să poţi trage de el mai departe.

Trăgînd de fir, ajung la teribila scenă, pe care de fapt n-am uitat-o niciodată, cu mama chinuindu-se cu două geamantane enorme, unul ecosez şi altul dintr-un fel de piele ca de crocodil, maro. Trebuia să ajungem cu ele la Hotelul Patria din Mamaia pe care nu-l mai găseam. Cum eu nu puteam nici să le clintesc, mama le căra singură, unul cîte unul. Se opintea să-l ridice pe primul şi se strîmba de spate, ajutîndu-se cu piciorul, reuşea să-l ducă, repede-repede, vreo douăzeci de metri, după care aproape că-l trîntea jos. Se întorcea la celălalt pe care o aşteptam eu cocoţat, mă dădea jos şi, cu aceeaşi săltare vitejească, îl ducea repede-repede lîngă celălalt. Într-un sfîrşit am ajuns la hotel. Acolo, mulţi oameni vociferau în faţa recepţiei, ca într-o sală de bursă în timpul unui crah. Se anunţase că vine un grup de străini şi că toate repartiţiile românilor pentru acel hotel se anulează. După vreo oră de scandal în care şi-au făcut apariţia şi nişte miliţieni, resemnaţi, oamenii au acceptat să-şi caute alte hoteluri. Şi poate că atunci a urmat acea noapte la coada interminabilă la biroul de cazare, de la cazinoul din Mamaia. Noaptea în care mama a dat buletinul cu o sută de lei vîrîtă înăuntru pentru a primi nişte locuri într-un hotel mai bun. Afară marea vuia, neagră şi ameninţătoare.

Era pe vremea cînd în nordul staţiunii exista Club Méditerranée, dincolo de ale cărui garduri zărisem odată nişte francezi care trăgeau cu arcul într-o ţintă cu cerculeţe colorate. Atunci am stat, cred, la Hotelul Riviera, pe ale cărui mari ferestre vedeam din pat, de la etajul 7, marea în stînga şi Siutghiolul în dreapta. M-am jucat în hol cu băiatul kuweitian. Mi-aduc aminte de maşinile somptuoase cu perdeluţe la geam din care descinseseră cele cîteva familii îmbrăcate altfel decît noi şi de felul în care copiii şi mamele lor executau imediat ce le spuneau bărbaţii.

Dar a mai fost şi Jara, cehul aflat în tabără, cu care am făcut schimb de jucării. Ne-am mai scris o vreme nişte cărţi poştale şi m-a invitat la Praga unde n-am putut să ajung decît după mai bine de 20 de ani (cînd pierdusem orice legătură cu el). Şi era invazia aceea de gărgăriţe care picau din senin pe tine, la plajă. Şi alergia care făcea să mi se înfunde nasul şi să nu pot dormi fără Rinofug. Mai ştiu că de la chioşcul de ziare din piatră, mama cumpăra Le Monde, că lîngă parapetul care desparte nisipul de asfalt erau robinete unde ne spălam pe picioare, că dimineaţa la micul dejun primeam un pliculeţ de ceai Hornimans, că aveam un chelner cu favoriţi, care semăna cu Aurelian Andreescu şi făcea întruna numai poante.

A fost şi ziua în care pe mare şi-a făcut apariţia corabia aceea cu pînze, ca o pasăre din alte lumi, cu multe aripi albe. Pînă seara a parcurs toată linia orizontului, din stînga pînă în dreapta. Mama zicea că trebuie să fie bricul Mircea. Altădată, şi mai demult, ai mei îşi puseseră căştile alea de plastic oribile şi dispăruseră undeva în apă. Papucii mei parcă plecaseră odată cu ei iar eu eram pe un cearceaf verde, prizonier, înconjurat de nisipul fierbinte pe care nu puteam călca.

De Pupi şi soţul ei marinar n-am mai auzit niciodată nimic.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.