Maimuţoiul

Publicat în Dilema Veche nr. 702 din 3-9 august 2017
Maimuţoiul jpeg

Coincidență stranie, tocmai atunci cînd mă pregăteam să scriu un text despre dezamăgire – pregătit serios, cu citate filozofice pline de miez –, am primit un e-mail de la un domn necunoscut, care-mi mărturisea efectul devastator al unor iluzii din viața proprie, apte să depășească orice teorie a mea pe marginea decepției ca fenomen așa-zicînd „ontologic“. Prin urmare, în loc de alte comentarii savante, am hotărît să-i reproduc mai jos mesajul, protejîndu-l pe împricinat prin folosirea inițialelor numelui. „Stimate domnule profesor“, a început, ceremonios, misiva electronică, „sînt V.U., fost inginer, pensionar de aproape douăzeci de ani. Vă scriu dintr-un motiv bizar. Băiatul meu, medic veterinar, om, cred, cam de vîrsta dumneavoastră, vă citește, de multă vreme, prin diverse locuri și, zice el, se distrează frecvent de năzbîtiile pe care le tot puneți pe hîrtie. La îndemnul lui, am încercat, la rîndul meu, să vă lecturez. Din păcate, vă spun drept, nu m-am distrat deloc. Nici măcar n-am înțeles mare lucru din poveștile alea, dar, mă rog, voi accepta că sînt eu bătrîn și depășit, pentru a nu v-o arunca chiar așa, pe șleau, că ați fi de fapt dumneavoastră un scriitor prost, iar fii-meu un nătărău și jumătate (în privința sa, totuși, nu prea am dubii că este tăntălău, judecînd după calitatea femeii cu care a putut să se însoare!). Să trecem însă!

Citindu-vă, cu efort, cîteva articole, am înțeles un singur lucru. Vă place să vă bateți joc de personajele pe care le inventați, denumindu-le cu diverse va­riațiuni ale cuvîntului maimuță: Mai­muțom, Maimuțeanu, Maimuțel, Maimusică, Maimuț (acesta din urmă parcă a existat de-adevăratelea prin anii ’90!). Acum, fie vorba între noi, pentru cineva pe care-l cheamă Cuțitaru nu știu dacă astfel de ironii ar fi potrivite. În fine, nu vă critic neapărat, deoarece fix pentru variațiunile respective vă scriu aici. Ating, iată, rațiunea ințierii acestui dialog, probabil, neobișnuit (dialog, desigur, dacă veți binevoi să-mi răspundeți, ceea ce nu sper prea mult, considerînd amănuntul că am recunoscut deja inapetența mea pentru scrisul dvs. – știu că autorii sînt necruțători cu inșii care nu-i divinizează!): pe scurt, vreau să mă transformați într-unul dintre eroii stupizi ai textelor ce le produceți, vai, atît de des și să mă numiți – cu majuscule, dacă vă permit editorii – MAIMUȚOI. Vă ofer mai jos, succint, elementele din existența mea care mă califică pentru un asemenea apelativ. Le puteți prelucra cum doriți ca să vă iasă umorul (îndoielnic, dacă mă veți întreba pe mine!), numai să le păstrați, vă rog, succesiunea istorică! Veți vedea că toți maimuțeii dumneavoastră nesărați rămîn niște palide imitații ale MAIMUȚOIULUI care m am dovedit eu a fi.

Reprezint așadar prototipul mai­muțesc. Întru înțelegere exactă, încep cu o destăinuire: sînt un moșneag comunist! Ce, vă mirați că știu de baba comunistă, creată de un coleg de-al dvs., și mai fac și ironii pe tema asta? Este și noi, inginerii, culți, ca să mă distrez un pic cu dumneavoastră, după formula lui Gigi. N-am citit cartea și n-am văzut nici filmul, dar le-am refuzat pe ambele din principiu. Păi, cum să agreez eu ceva ce-i ia în rîs (fie și din titlu) pe nostalgicii ceaușiști? Nici mort. Eu însumi am fost un aprig melancolic după vremurile apuse. M-am agățat, în durerea mea, de ce am putut: de Ion Iliescu, de Ilie Verdeț, de Vadim. M-am și bătut cu golanii la demonstrații pentru susținerea acestor lideri (în sfîrșit, m am bătut e un eufemism, în realitate, i-am caftit pe derbedeii contestatari, de fiecare dată, de le a sunat apa în cap!). Am votat cu stînga la greu și am suferit ca un cîine cînd Constantinescu a venit la putere. L am plesnit și pe fii-meu, și pe nasoala de noră-mea, care se bucurau atunci ca doi idioți. Era să înnebunesc în momentul cînd a venit Băse la Cotroceni, iar cînd Ponta a luat-o pe coajă de la Klaus am fost dus la Socola în cămașa de forță (băiatul meu, medicul veterinar, mă tranchilizase în prealabil cu o doză dublă de sedativ pentru urși). Am suportat totul cu bărbăție, sperînd mereu în timpuri mai bune, în timpuri luminoase.

Timpuri care au sosit, cu adevărat, abia în decembrie 2016! La 83 de ani, mi-am zis și eu că pot muri liniștit. Țara intrase pe mîini bune, pe mîini ferme… Ei, Doamne, și ce-mi văd ochii la nici jumătate de an de la acea bucurie fără margini (cînd a trebuit să fiu din nou sedat – cu paralizant pentru cerbi de data aceasta –, din motive, neîndoios, opuse)? Războiul fratricid al stîngii contra stîngii! Moțiune de cenzură a PSD-ului împotriva PSD-ului! Eu pe cine mai înjur acum, pe cine mai dau vina, cu cine mai votez, vorba altuia de teapa dumneavoastră, așa-pretinsul Nenea Iancu? Quod erat demonstrandum: sînt un maimuțoi! MAIMUȚOIUL prin excelență! Să nu care cumva deci să vă pună Sfîntul să nu scrieți despre acest maimuțoi, că v-ați fript! Este singura consolare ce mi-a mai rămas! Fără o stimă deosebită, V.U.“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.