Ne-am scos din nou. E plin Bucureştiul de luminiţe. Şi nu de orice fel, ci de luminiţe patriotice, româneşti, din popor! E frumos de frumos, băi, băiete! Cu motive tradiţionale, cu ţărănci care se ţin de mînă, cu cruci stilizate, că doar ceva trebuie să o ferească şi pe doamna primar de dorinţele de bine ale bucureştenilor fericiţi că experimentează în fiecare seară atmosfera sufrageriei lui Pandele. Sarmale stilizate n-am văzut, dar e bine totuşi că a făcut ce a făcut doamna Firea şi a păstrat mirosul ăla de varză murată cu care ne încîntă metroul în fiecare zi mai călduroasă.

M-am uitat şi la televizor ieri. A fost doamna primar în direct şi la Antena 3, şi la RTV o grămadă de timp, că doar de asta am ales primăriţă o goarnă TV cu experienţă zero în administraţia publică.

Am zis să verific şi pagina de Facebook a doamnei. Pe pagina doamnei primar stă la loc de frunte un video de anul trecut, un mesaj minunat, un exemplu de fracturi logice în discurs, duşmănie profundă şi înverşunată împotriva lui Aristotel în particular şi a logicii, în general.

Eu muncesc în fiecare zi pentru oraşul pe care îl iubesc, Bucureşti, şi mă bucur că astăzi bravii ostaşi români pot defila pe sub Arcul de Triumf reconsolidat în timp util. Este o dovadă că, dacă îndrăznim să credem în România, vom reuşi împreună!“

Reacţia iniţială a fost să îmi zic că doamna Pandele ar trebui să o ia mai uşurel cu iubirea Bucureştiului. Nu de alta, dar noi, bucureştenii, ne-am simţit anul ăsta mult, mult prea iubiţi în feluri de-a dreptul perverse. Simţim asta în fiecare zi stînd în trafic cu orele, aşa că ne ar prinde mai bine dacă şi-ar concentra iubirea pe altundeva. Dacă ar putea să-i iubească mai mult pe şefii PSD şi mai deloc pe noi, ar fi perfect.

Legătura între muncit, iubit şi bucurat de bravii ostaşi ţine, ce-i drept, mai mult de Freud decît de Aristotel.

Cum au ajuns toate astea să fie conectate cu reconsolidarea Arcului de Triumf este însă încă o dovadă a miracolului gîndirii doamnei Pandele. Reconsolidarea a fost începută în 2014, a durat mai mult decît s-a estimat şi a costat mai mult decît ar costa vreo două arcuri nou-nouţe (6,6 milioane de euro).

Lucrările au fost începute în timpul lui Oprescu, au fost terminate la cîteva luni după ce doamna Firea a fost aleasă şi au generat numeroase discuţii despre corupţie. Reconsolidarea Arcului de Triumf poate fi cel mult o dovadă că clasa noastră politică este plină de mîrlani şmecheri şi corupţi care cumva tot reuşesc să ajungă la putere.

Faptul că doamna Firea a reuşit împreună cu Dragnea, Voiculescu şi Pandele să controleze PSD-ul este într-adevăr o dovadă de mega-îndrăzneală, tupeu şi calitate execrabilă a clasei politice româneşti. Ce au reuşit ei însă are o legătură la fel de puternică cu o Românie normală sau cu defilarea soldaţilor precum are şi bunul-simţ cu doamna Firea. Desigur, doamna primar s-a afişat de ziua României, din nou, cu soldaţii, că doar aşa cere munca dînsei de primăriţă.

A dat pe seară şi diplome de excelenţă. Sărim peste diplomele date unor foarte faimoși colaboratori ai Securității și „mari“ politicieni după 1990. Alegerea cea mai stridentă a fost domnul Ilie Năstase. Un fost lovitor extraordinar de băşică, actualmente unul dintre generalii lui Oprea, faimos prin înjurăturile lui mîrlăneşti preluate de toate posturile de ştiri internaţionale, precum şi graţie bătăilor administrate soţiilor dînsului. Un model de excelenţă, aşa cum Dragnea este un model de cinste, iar doamna Firea – de competenţă.