Londra, după 12 ani

Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
Londra, după 12 ani jpeg

După aterizare, cu o voce indignată, pilotul ne recomandă să facem reclamație pe site-ul aeroportului pentru că, deși a adus avionul în timp și la locul stabilit, i se spune că nu poate face debarcarea pasagerilor pînă cînd nu coboară toți pasagerii din avionul vecin (din cine știe ce rațiuni inflexibile, cele două grupuri nu se puteau amesteca). Ne spune că nu e prima dată cînd i se întîmplă asta pe Stansted, că organizarea aeroportului lasă de dorit și că e nevoie de cît mai multe reclamații ca să se schimbe ceva. Stăm încuiați degeaba în avion, încă 20 de minute.

În autobuzul către oraș ne nimerim alături de niște suporteri de fotbal spanioli (nu le-am identificat echipa) care, aruncîndu-și remarcile lor sîsîite peste capetele noastre, ne tulbură ațipeala. Ce limbă imposibilă!

După 12 ani de cînd n-am mai văzut-o, frumoasa Londră se dovedește același loc în care plouă de două-trei ori pe zi. Nu mă mai impresionează chiar ca altădată. Să fie antipatia provocată de Brexit? Ori arhitectura tot mai amestecată? Bietul „castravete“, controversatul zgîrie-nor de odinioară, e acum acoperit, eclipsat aproape complet de blocuri mai înalte și mai spectaculoase, de toate formele, care conturează un adevărat cartier, asemănător cu La Défense din Paris. Chiar dacă mai puțin simpatică, metropola rămîne grandioasă. Automatizările, am scris asta și săptămîna trecută, sînt tot mai multe. În camera de hotel, de exemplu, geamurile nu se pot deschide, în vreme ce aerul condiționat nu se poate închide. Degeaba apăsăm pe toate butoanele. Jetul pătrunde prin fantele din perete cu zgomot infernal și e cînd prea rece, cînd prea cald. Indicațiile tehnice pe care recepționera ni le dă prin telefon se dovedesc inutile. Îmi amintesc o chestie de foarte demult: difuzorul din camera de hotel de la Moscova, care nu putea fi închis și nici dat mai încet, cu rolul de a emite propagandă sovietică nonstop. La hotelul londonez, în cele din urmă am descoperit că vijelia putea fi oprită dacă ne făceam că ieșim din cameră, adică dacă deschideam și închideam ușa.

Pe stradă, englezoaicele continuă să poarte indestructibilii șlapi, chiar și la 12 grade Celsius, cu piciorușele lor rotunjoare, albicios rozalii: tîrș-tîrș, tîrș-tîrș... La rîndul lor, turiștii din întreaga lume continuă să-și facă poze cu toată familia înghesuită în cîte o cabină telefonică roșie, clasică. Ca orice țară care se respectă, Marea Britanie continuă să aibă telefoane publice în era mobilelor, și ziare multe și groase în era Internetului.

Metroul londonez, cel vechi de peste 150 de ani, ne întîmpină cu un mare afiș Twin Peaks – it is happening again (celebrul serial se reia de săptămîna asta). Descopăr și un amănunt care-mi scăpase: cele mai multe stații ale metroului nu au nici un fel de facilități pentru accesul persoanelor cu dizabilități. Într-o stație, un cuplu ocupă la repezeală scaunele din mijloc, obligîndu-ne să ne împărțim în stînga și-n dreapta. Bombăn că „ăștia s-au așezat ca țăranii“, după care aud că „țăranii“ vorbeau chiar românește.

Românește-moldovenește vorbesc și cele două doamne lîngă care ne așezăm la o cafenea din magazinul Harrods (în care, ca de obicei, n-am cumpărat nimic). Una dintre doamne tocmai spune că trebuie să dea un examen, spre ironia celeilalte, care exclamă cu o oarecare superioritate: „Draga mea, dar ieu dau iecsamen în fiicare siară“. Aflăm că la Harrods nu se mai vînd piane (nu voiam decît să le încercăm, ca acum 12 ani), în schimb avem o întîlnire neașteptată cu Ding Junhui, celebrul jucător chinez de snooker. Chiar dacă pentru noi toți, chinezii seamănă între ei, nu avem nici o îndoială că e el. Cu un aer degajat și sportiv, cască gura pe la etajul cu haine de damă, fără să pară a fi recunoscut de cineva, în afară de noi. A doua zi, culmea, îl vedem iarăși, într-un reportaj la BBC World, în care zice că, spre deosebire de Marea Britanie, unde își petrece mult timp, în China nu poate ieși pe stradă fără să fie imediat recunoscut.

Cozile la teatrele londoneze sînt la fel de mari și tot acolo unde le știam pe vremuri. Colțul speakerilor din Hyde Park, care e acum dominat de musulmani, pare să-și fi pierdut orice haz. Prin magazinele alimentare domină tot mai mult produsele semipreparate, cum li se spunea odată pe la noi, în caserole care pot fi băgate rapid la microunde, dar din care, de fapt, nu prea știi ce mănînci. De altfel, gătitul nu a fost niciodată marea bucurie a englezilor. Și totul e foarte scump. Pe lîngă scumpetea tradițională a Londrei, se adaugă și inflația adusă de Brexit. Apropo, încă se fac sondaje de opinie pe tema asta, iar în cele mai recente 45% dintre respondenți cred că Brexit-ul e o cale proastă, în vreme ce 44% încă susțin că e un lucru bun. În condițiile astea, politicienii sînt cam debusolați. În avion, cineva, văzînd noile mori de vînt plasate chiar în mare, în apropierea coastei britanice, a emis ipoteza că de fapt nu ar fi mori de vînt, ci niște elice construite acolo pentru a împinge insulele britanice, ajutîndu-le să se depărteze de Europa.

Foto: A. Manolescu

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.