Se putea deja observa, încă de acum cîţiva ani, răspîndirea sintagmei casă pe pămînt, care tindea să ia locul mai vechii case la curte, în opoziţie cu apartamentul la bloc. Formula, folosită în vorbirea colocvială şi în publicitatea imobiliară, continuă să circule, pătrunzînd chiar în mass-media – „Românii fug de la bloc la casă pe pămînt. Cît îi costă“ (digi24.ro); „Ce e mai rentabil să alegem: un apartament sau o casă pe pămînt?“ (stirilekanald.ro) –, inclusiv în Republica Moldova: „un proiect care oferă posibilitatea de a cumpăra un apartament sau o casă pe pămînt“ (realitatea.md). S-au răspîndit între timp şi alte denumiri colocviale, ironice şi vag depreciative, care se referă adesea la casa pe pămînt, în măsura în care aceasta este plasată în zone din afara oraşului: casa la porumb sau (mai rar) casa la coceni.

De fapt, porumbul sau cocenii – ca denumiri metonimice pentru terenurile agricole cultivate – pot evoca mai multe spaţii de locuire: noua vilă plasată în cîmp, dar şi tradiţionala casă bătrînească de la ţară, ba chiar şi blocul (comunist sau postcomunist) din marginea oraşului sau din afara acestuia. Formula mai generală este a sta în porumb: „nu faci peste o oră decît dacă stai în porumb sau în Ghencea“ (forum.computergames.ro); „eu stau în porumb, la capătul Bucureştiului“ (ibidem). Cel mai des se vorbeşte de casa la porumb, adesea cu autoironie: „muncesc pentru casa la porumb“ (issuu.com); „Eu am cumpărat casă «la porumb», adică la vreo 10 km de oraş“ (zoso.ro); „de ce toate casele la porumb au teren mic?“ (zoso.ro); „dacă îţi cumperi casă la porumb nu ai utilităţi“ (cetin.ro). Eticheta depreciativă se poate extinde, de exemplu de la casă la şcoală: „mă mut la casă la porumb ca să mi pot servi ceaşca de cafea pe verandă şi să pot să am un cîine şi o pisică şi un petec de iarbă, dar nu mă gîndesc o secundă ce fac cu copiii cînd o să crească, dacă şcoala e bună la porumb“ (zoso.ro). Varianta casa în porumb („Aşa e că tu ţi ai făcut casă în porumb, dincolo de periferia Bucureştilor?“, hotnews.com) apare şi cu substituiri glumeţe ale termenului porumb prin sinonime regionale: „să stai la casă în păpuşoi cu lacul în faţă şi cea mai frumoasă pădure în stînga şi să stai la bloc în păpuşoi“ (forum.softpedia.com); „ăia care au rată şi casă în păpuşoi că era mai ieftin şi că vroiau ei casă pe pămînt (fără să se gîndească la perspective)“ (cetin.ro); „preţ ridicat pentru o casă în păpuşoi, desigur“ (forum.computergames
.ro); „ai plătit preţ de Bucureşti zona bună pentru casă în cucuruz!“ (ibidem).

Mai rar, porumbul e substituit, expresiv, de coceni: „am destui amici în Bucureşti care stau pe la coceni“ (zoso.ro); „hotelul se află direct pe plajă, şi nu «în coceni» cum sînt altele“ (vacanta-in-turcia.ro). Cocenii aduc în descriere o notă depreciativă mai puternică; de altfel, au şi mai multe sensuri metonimice şi metaforice: pot simboliza spaţiul extravilan, dar şi locul neidentificat sau deviant, ca în comentariile fotbalistice: „nu mai joacă aşa concentrat ca înainte… pase aiurea în coceni“ (pontgratis.blogspot.com). Unele apariţii ale cuvîntului sînt destul de neclare, conţinînd poate aluzii la o expresie vag înrudită, prin care se evocă ascunderea şi tăcerea (a face pe mortu-n păpuşoi) – „n-a avut nici o reacţie, adoptînd tehnica «în coceni»“ (cuvantul-ortodox.ro) – sau sugerînd lipsa de educaţie: „exprimarea din coceni“ (ruxache.ro); în alte cazuri, formula în coceni evocă scenarii erotice rurale.

Termenii porumb şi coceni sînt folosiţi astăzi, alternativ, şi într-un alt context, într-o formulă de insultă amplificată: nebun(ă) din porumb şi nebun(ă) din coceni. Exemplele sînt caracteristice limbii vorbite, găsindu-se mai ales pe blog-uri şi în comentarii online: „mai ieşi şi tu din comuna ta prăpădită, o să vezi blocuri, nebunule din porumb“ (teresport.ro), „ce ţăran eşti, nebunule din porumb“ (sport.ro); „pe cine dracu aţi bătut bă voi nebunilor din porumb“ (romanianultras.net); nebună din coceni eşti dumneata… şi ciumegă eşti tot dumneata“ (kudika.ro); „lumea cred că a zis că-s nebună din coceni“ (faramedesuflet.wordpress.com); „da nu vă certaţi mă nene în familie, nebunilor din coceni“ (gds.ro); „Ia spune-mi tu, nebunule din coceni!“ (clubopel.com) etc. Motivaţia semantică a formulei de amplificare a insultei nu este foarte clară, dar e posibil să fi fost vorba iniţial de o aluzie depreciativă la originea rurală a celor insultaţi – considerată semn de inferioritate, sărăcie, lipsă de educaţie, Idealizarea vieţii la ţară e puternic concurată de stereotipuri negative. 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

Foto: Lucian Muntean