Kakistocrația românească

Publicat în Dilema Veche nr. 360 din 6 - 12 ianuarie 2011
Kakistocrația românească jpeg

De cîţiva ani, asist la un fenomen extrem de ciudat: dispariţia din societatea noastră a oamenilor de calitate (nu puţini), pe care îi cunosc sau despre care cel puţin am auzit. Nota bene: nu mă refer nici la moartea, şi nici la plecarea lor definitivă din ţară. Dispar şi astfel de indivizi valoroşi, indubitabil – parcă mai mulţi chiar decît odinioară –, dar nu la aceste tipuri de „dispariţie“ mă gîndesc aici. Un segment semnificativ de cetăţeni ai patriei – educaţi, inteligenţi, rafinaţi, oneşti şi bine intenţionaţi – a intrat într-o stranie recluziune, de cîtăva vreme, refuzînd orice interacţiune socială. Unii dintre ei evită şi să mai iasă din casă, pretextînd (frecvent, nefondat) vîrsta înaintată ori sănătatea precară. Alţii se achită de obligaţiile profesionale, sec şi nespectaculos, retrăgîndu-se apoi, grăbit şi, în general, cu priviri hăituite, către vizuina proprie, unde îşi rumegă, în tăcere şi resemnare, marginalizarea. Nimeni nu mai are grija lor, desigur, în dinamica lume românească de astăzi, însă, dacă prin absurd cineva ar vădi curiozitate faţă de un asemenea comportament atipic, ar descoperi că aceste numeroase personaje trăiesc un acut complex de inferioritate. Da, aţi citit bine, „de inferioritate“ şi nu „de superioritate“, aşa cum s-ar putea crede la prima vedere. Nu dispreţul pentru mitocănia actuală – atotguvernantă – şi nici măcar sila irepresibilă pentru o alteritate intrată demult în descompunere îi îndepărtează pe aceşti „Salingeri“ locali de semenii lor, ci sentimentul angoasant al inadecvării. O senzaţie copleşitoare de neapartenenţă, o fobie sfîşietoare a incongruenţei. 

În România contemporană, oamenii de calitate s-au (auto)izolat, întrucît au descoperit, pe parcursul a două decenii de „liberalism“ autohton, că nu posedă instinctele fundamentale ale afirmării personale şi, uneori, nici măcar pe cele ale supravieţuirii imediate. O „elită“ (să-i spunem oare „elita băieţilor deştepţi“?) i-a anihilat – prin superioritatea reflexelor de „adecvare“ – oferindu-le, ca singură alternativă existenţială, periferia istoriei. Individul (în mod autentic) valoros a ajuns, în civilizaţia prezentului, în postura protagonistei din celebrul basm al Răţuştei celei urîte. Altfel decît „suratele“ ei grotesc-măcănitoare, urîtă adică, respinsă, ridiculizată şi hărţuită de cohorta zburătoarelor de grădină, „raţa“ stigmatizată se ascunde în bălării unde, în răstimpuri, îşi priveşte, speriată, capul „hidos“ şi „anormal“, în ochiurile de apă impură. Ar merita, neîndoios, să moară, să dispară pentru totdeauna din peisajul pe care – crede ea – îl alterează impardonabil. La fel, exponentul civilităţii româneşti genuine a ajuns să-şi atribuie caracteristici de subaltern în relaţia cu şmecherul zilei, să-şi ascundă chipul rafinat din calea strălucirii grobiene a zîmbetului de mahala. Şi el vrea să moară, să fugă departe de lumea pentru care nu are „organ“ de asumare. Ar prefera să devină stană de piatră, în loc să se ciocnească zilnic de potentaţii vremii, de aroganţa lor sfidătoare, de dispreţul lor mahalagesc-rudimentar. Cum să (mai) ştie, cînd să (mai) afle – aidoma raţei din poveste – că el este, de fapt, lebădă, că pe frumuseţea personalităţii sale şi pe munca lui onestă se sprijină, cu adevărat, întreaga istorie? 

În limbile europene (cu precădere, în engleză şi în franceză), mai puţin în română (unde termenul nu e înregistrat nici măcar în dicţionarele recente de „neologisme“), circulă – încă din secolul al XIX-lea – cuvîntul grecesc (la origine) kakistocraţie (din kakistos/„cel mai rău“, un superlativ relativ al lui kakos/„rău“, şi kratia/„putere“, „guvernare“). Ideologic vorbind, noţiunea defineşte acel tip de societate în care cei mai răi cetăţeni, cei mai hidoşi sufleteşte indivizi guvernează. În principiu, situaţia pare utopică, asemenea ideii unei lumi conduse de cei mai buni dintre oameni. Extremele ar trebui să se suprapună. Nu şi în intervalul românesc, după cum uşor se observă. Am oferit mapamondului, iată, în entuziasmul nostru protocronic incorigibil, şi primul exemplu concret de kakistocraţie. Culmea, am reuşit performanţa de a fi „democraţi“ în „kakistocraţia“ noastră. Altfel spus, răii (conducători ai) societăţii nu se găsesc într-un singur partid, într-o singură formaţiune ce ar reveni, obsesiv, la putere. Nu, ei se răsfrîng, în acord cu cele mai riguroase pretenţii ale „societăţilor deschise“, în întreaga clasă politică. Politicianul moldo-vlah, în ansamblu, este kakistocrat. Un kakistocrat absolut democrat. Propun, de aceea, ca discuţiile tehnice din România, referitoare la „orientarea politică de dreapta“ sau „orientarea politică de stînga“ („orientări“ ridiculizate oricum, în ultimii ani, de comportamentul duplicitar, în „alianţe“, al politicienilor băştinaşi), să înceteze odată pentru totdeauna! Omul politic român nu este nici de „dreapta“, nici de „stînga“, nici de „centru“. Nu e nici liberal, nici democrat, nici conservator, nici socialist. El rămîne, orice ar fi, doar un destoinic kakistocrat. Lupta politică însăşi se vrea, prin urmare, un „skandenberg“ kakistocratic, unde cel mai „muşchiulos“ (şi mai veros) cîştigă necondiţionat. 

Cît despre destinul lebedelor, ce să mai zic? Probabil că, la un moment dat, precum primii noştri „ambasadori“ la Viena, descinşi acolo chiar în lunile de debut ale kakistocraţiei româneşti (dacă vă amintiţi), răţoii cei urîţi (şi „muşchiuloşi“) vor năvăli pe lacul bietei lor recluziuni şi le vor suci gîturile.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.