Vintilă MIHĂILESCU | ...@hai-hui.ro
Jurnal de vacanţă
De cum am ajuns, mi-am schimbat ţinuta de oraş şi am pornit-o cu tragere de inimă spre pădure. Nu am apucat să fac însă cîţiva paşi la umbra brazilor bătrîni că drept în faţa mea m-a întîmpinat un anunţ al Primăriei: „Atenţie, pericol de urşi! Nu vă abateţi de pe potecile marcate!“.
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi













Vara arde, iarna e teroare alba.
adăugat de Atamild la data de 15 August 2010 12:08:06
Salut! Tu ai imbinat mereu placutul cu utilul. Asa te am eu in amintire, asa te-am cunoscut, si citidu-te constat ca nu te-ai schimbat. In ceea ce priveste jogging-ul are dreptate sotia ta,
mai buna e bicicleta.
Oare exista si biciclete de padure ;-)?
Care sa te apere de ursi. :-) Ii trimitem pe toti in piata, sa manance cruditati.. :)) O duminica frumoasa si un gand bun!
Matilda
Frica motiveaza
adăugat de Alexandru I. Cotiac la data de 14 August 2010 02:08:02
Daca nu mi-ar fi frica, de cele mai multe ori asi zace ca o legma in pat sau pe scaun in fata monitorului, toata ziua.
Sincer ce-a mai mare temere , pentru mine, e sa stiu ca a trecut ziua si nu am facut nimic , iar cand spun nimic, nu va ganditi la cine stie ce isprava, nu , e suficient sa ies la o cafea, sa citesc o carte ,sau sa ma uit la un film; sau "sa dau o tura prin padure printr-e ursi".
Vorbesc serios, orasul in care stau e "dotat"cu o magura, cel putin asa ii zicem noi localnici, ca i-o fi zicand altfel asta nu mai stiu.Iar aceasta magura a fost "dotata"la la randul ei cu cativa ursuleti, adusi din Fagarasi,ba chiar acu ceva timp a fost vazut unul, filmat chiar ,in centrul orasului pe langa primarie, se aude ca a speriat cativa gunoieri. E, si el sarcu, se plictisea printr-e brazi si si-a zis sa mai zgarie putin asfaltu.
Asa ca frica e indusa, parerea mea, astia vor sa ne temem si de umbra noastra, iar dupa cum evolueaza lucrurile, e posibil sa reuseasca.
"-Mami, vreau sa stau al umbra.
-Nu se poate dragul meu, am citit undeva ca nu e sanatots"
Frica e bănoasă
adăugat de Marius Mistreţu la data de 13 August 2010 09:08:26
Regula de aur a marketingului este să creezi o nevoie, apoi să o umpli. Cu cît faci mai iraţională nevoia, cu atît succesul este mai aproape. Cum frica ţine de iraţional, atît varietatea ofertelor, cît şi volumul al pieţei sunt virtualmente nelimitate. Regula a fost amendată: creezi o frică, şi apoi, imediat scoţi catalogul.
Cînd mi s-a născut cel de-al treilea fiu, o prietenă de-a soţiei mele ne-a trimis un obiect de plastic transpartent, asemănător unui păhărel. Am crezut că e un pahar ocular, pentru aplicat ceai de muşeţel. L-am întors pe toate părţile, apoi am citit prospectul. Era un calibru. Ce legătură să aibă calibrul cu copilul? m-am întrebat. Mergînd mai departe cu lectura, am descoperit că, înainte de a-i da copilului un obiect în mînă, trebuia să te asiguri că el are diagonala mai mare decît diametrul calibrului, egal cu cel al faringelui de prunc. M-am minunat, apoi, am zvîrlit calibrul în cutia de gunoi reciclabil (polistiren), nu cumva să nimerească în paharul meu de bere. Cum mi-ar fi stat să mă înec cu calibrul?
Trăim periculos
adăugat de Marius Mistreţu la data de 13 August 2010 09:08:46
Cafeaua de la capătul cursei nu îmbină plăcutul cu utilul, ci infarctul cu tromboza. Dacă au băgat E-uri pînă şi în jogging, vă daţi seama în ce lume periculoasă trăim....şi dacă mai punem că pe claviatura computerului se găsesc mai mulţi microbi decît pe capacul closetului...
Uneori, mama se încruntă la fratele meu cînd îl vede că-şi aprinde o ţigară. El motivează invariabil: "păi, mamă, dacă aerul e atît de poluat, simt nevoia să-l trec prin filtru".
Eu cel puţin, detest să mor fără o cauză uşor de identificat. Ştiu că medicii sunt din ce în ce mai schematici în gîndire, iar dacă extrapolez efectele sociale ale universităţilor-imprimerii-de-diplome, îmi dau seama că nu-i pot expune pe medici la pericolul de ase face de rîs. Nu vreau să le dau mult de foarfecă la necropsie. De aceea, deocamdată nu renunţ la fumat.