Închiși în libertate

Publicat în Dilema Veche nr. 848 din 9 - 15 iulie 2020
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Un neastîmpăr venit de nicăieri ne înghiontește pe dinăuntru. Nu știm de unde să-l apucăm, cum să-l privim, cum să ne descurcăm cu stările profund contradictorii pe care ni le dă. E neastîmpărul plecării. Al călătoriei. Al evadării. Obsesia cu care trăim în fiecare an. „Să vină odată vacanța aia, să plec de-aici! Să scap, măcar pentru o săptămînă, două, din locul ăsta!” E un neastîmpăr al lumii noastre, al felului de a fi în epoca asta, al modului în care ne vedem, acum, ca specie. Călătoria a devenit, foarte repede, un bun de larg consum. Aidoma unei perechi de pantaloni, unui kil de prune neverosimil de mari, crescute cine știe pe unde și cu cine știe ce substanțe, unui televizor cît mai subțire și mai mare cu putință, în care viața se vede „ca-n realitate”, sau poate chiar „și mai frumos”. A ne deplasa în lume, deseori pe distanțe foarte mari, a devenit, în scurt timp, un fapt pe care îl asumăm ca pe unul absolut banal, aparținînd condiției noastre firești, definitorii, modului de a fi. De fapt, la scară istorică, e o achiziție foarte nouă. Dar asumăm această dimensiune de a exista a speciei noastre din momentul prezent, ca și cînd am fi trăit cu ea de cînd lumea.

Nu e vorba aici despre exploratori, populații care s-au mișcat de-a lungul timpului dintr-o zonă geografică în alta, despre călători care le povesteau semenilor, rămași cu gurile căscate, cum e într-o altă parte a lumii. E vorba despre călătoria, vacanța, deplasarea în interes de serviciu, „city-break-ul” cu care trăim de puțină vreme. Dar ni se pare că le avem la îndemînă dintotdeauna. Plecarea în alte părți ale lumii, deplasarea posibilă pentru foarte mulți oameni. Din ce în ce mai mulți oameni. Posibilitatea de a pleca oriunde pe planetă, ca element definitoriu al libertății, al democrației. Vîjîiala. Furnicarul general. „Mîncărimea-n fund”, cum i-am spune neaoș, pe-aici, acestui neastîmpăr, acestei neliniști care capătă o sumedenie de chipuri și generează o mulțime de simptome. „Dorul de ducă”, golit de misterul adînc, creat de lipsa putinței, și umplut cu o concretețe de beton armat. Plecarea, „ducerea pe pustii”, ca nevroză alcătuitoare a modului de a ființa acum, cu toate semnele schimbate și cu polii energetici inversați. Evadarea, ca fapt cotidian, complet lipsit de dimensiunea evenimentului unic, schimbător de curs al vieții. Escapismul, prăbușit din semnificația refugiului în atemporalitate și transformat radical în „hedonism”, ca altă struțo-cămilă a felului în care trăim creația de semnificație, la ora asta. Talmeș-balmeșul oricărui înțeles actual, definibil, în cel mai fericit caz, prin „caracterul său fluid”, prin starea de „continuă mișcare”.

Așa se face că, trăind experiența colectivă, de dimensiuni planetare, a izolării cauzate de pandemie, ne trezim acum ieșiți din case, dar „prizonieri” în țările în care trăim. Analizăm la cald, cu emoție firească, efectele izolării și ale carantinei, dar ne trezim ieșiți doar într-o curte mai mare, într-un spațiu de plimbare dintr-o închisoare mult mai cuprinzătoare decît propriile noastre locuințe. Căci lipsa posibilității de a călători pe planetă sau restrîngerea drastică a putinței de a ne vîjîi pe unde și cînd avem chef sînt resimțite acum ca izbirea de un zid al unei închisori. Faptul că nu mai putem să ne-nghesuim anul ăsta la scara avionului, pe podul Rialto de la Veneția, pe terasele de la Machu Picchu sau pe Himalaya ne dă amețeli și-o țîfnă strașnică de a redefini conceptul de libertate. Chestionăm, plini de nervi, uneori pe bună dreptate, modalitățile unora dintre guverne de a gestiona situația în care ne găsim. Dar vedem restrîngerea temporară a posibilității de a călători ca pe un atentat grav, la adresa condiției noastre de ființe umane libere, trăitoare în cadrul celui mai avansat mod de practicare a democrației. Preferăm să fim orbi și surzi la întîlnirea cu alte consecințe ale pandemiei, dar ne irită peste măsură faptul că nu putem să forfotim pe unde am avea chef anul ăsta.

Iar simptomele acestei nevroze sînt dintre cele mai diverse. Anxietăți vaste, iritări ațîțătoare de judecăți pătimașe, prăbușiri în tristeți abisale. N-o să putem să ne bem „bericica” pe plajă-n Halkidiki? E sfîrșitul lumii! E o catastrofă cu dimensiuni incalculabile. Nu ne putem urca în avion, s-ajungem la Lisabona, cu 20 de euro dus-întors, c-am prins demult oferta asta? E nenorocire! Altminteri, dacă pandemia n-ar fi existat, apropierea momentului plecării poate chiar ne-ar fi încurcat un pic. C-am pus mîna pe oferta asta, cum am mai pus pe altele, și e păcat să lași să se piardă așa ceva. Nu te-ai duce pe coclauri cu orice chip. C-ai mai fost, e cald rău de tot, e nebunie de lume, că acum e sezon tot timpul anului, iar te complici cu greutatea bagajelor, închirieri de mașini pe-acolo, carduri care nu funcționează și-atîtea alte chestii sîcîitoare. Dar nu poți să lași așa ofertă. 20 de euro dus-întors? Ești nebun? Cum să pierzi chilipirul ăsta?

Iar acum, cînd asta e, n-ai ce face, fie se călătorește mult mai greu, fie ți-e teamă să te-aventurezi prin țări străine, că nu știi cum evoluează situația, absența „apei ăleia limpezi în care faci o scuba și dup-aia razi o bere pe plajă” îți pune probleme identitare și de sens al vieții. Și e normal să fie așa. E absolut firesc. Ne-am obișnuit profund cu un fel de a fi, iar atunci cînd apare o zgîrietură cît de mică pe lentila prin care privim lumea, ne alarmăm peste poate. Și refuzăm cu încăpățînare sau ne facem că plouă, sau pur și simplu nu vedem că există și lucruri pe care le putem învăța din lecția asta. Așa cum există și consecințe mult mai grave decît faptul că, anul ăsta, nu putem pleca în altă țară. Dar e o experiență cu totul nouă pentru toți. Ea ne găsește în plin obicei de a emite judecăți. Și-n plin proces de uitare a faptului că a adresa întrebări poate fi, uneori, un foarte bun răspuns.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.