Înapoi la poveste

Publicat în Dilema Veche nr. 565 din 11-17 decembrie 2014
Din amintirile unui cobai jpeg

Săptămîna trecută, am încercat să inventariez, măcar în linii mari, sensurile şi rosturile educaţiei: aspiraţia către condiţia lui uomo universale, emanciparea prin cunoaştere, crearea „omului nou“, formarea profesională a „resursei umane“, dezvoltarea personală etc.

În competiţia dintre aceste modele ale educaţiei, teoretice şi practice, nu există premiul I cu coroniţă. Fiecare la timpul şi locul său şi-a spus cuvîntul, cu bune şi cu rele.

● Instruirea polivalentă a fost pusă pe piedestal în comunism, cînd şi economia, şi societatea, şi toate cele trebuiau să ajungă „multilateral dezvoltate“. Programele şcolare erau astfel gîndite, de parcă fiecare absolvent de liceu ar fi urmat să dea admitere, simultan, şi la fizică, şi la geografie, şi la istorie, şi la filologie, şi să devină deopotrivă inginer, matematician, istoric ş.a.m.d. Pe de altă parte, însă, absolventul avea voie să se înscrie la o singură facultate, jucîndu-şi lozul pe alegerea făcută. Din polivalenţa rîvnită se alegea astfel praful. În ultimii ani de liceu, cel puţin, şcoala preda ştafeta meditatorului şi tocelii nocturne întru înfricoşătoarea admitere.

Eu unul m-am decis de timpuriu pentru filologie, aşa că, cu îngăduinţa profesorilor, am cam lăsat tot restul deoparte. Aveam destul de luptat pe frontul literelor ca să-mi mai rămînă timp şi energie pentru altceva. De pildă, lupta cu Şcoala ardeleană. Am învăţat lista completă din manual a scrierilor lui Micu, Maior, Şincai şi Budai-Deleanu, întîi pentru ora de clasă; apoi pentru teză; pentru olimpiadă; pentru bac; pentru admitere; pentru cursul de an de la Litere; pentru licenţă; pentru definitivat; pentru înscrierea la doctorat; pentru concursul de asistent... Nici azi nu aş pune mîna în foc cine a scris Dizertaţie... şi cine Dialog dintre unchi şi nepot... Deh, nu oricine ajunge uomo universale, nici măcar în umilul domeniu al filologiei.

Azi „vom face totul“ s-a preschimbat, zic unii, în „preferabil nimic“.

● Emanciparea prin cunoaştere. Am prins, în anii ’80, cum am mai povestit, experimentul prelungirii învăţămîntului obligatoriu la zece clase. Pentru luminarea adolescenţilor români. Aveam, într-una dintre clasele de sacrificiu pe care eram pus să le păstoresc, un elev care, la prima oră de curs, s-a ascuns după o draperie pe pervazul ferestrei şi, după ce am început să predau, a sărit de acolo în spatele meu, chiuind ca un apaş din preerie. Mi-a făcut orele un coşmar, aproape un semestru. Părinţii nu veneau pe la şcoală nicicum, directoarea mi-a zis să mă descurc cum pot, numai să nu-l las corigent, că-i cream necazuri la inspectorat. Am hotărît să vorbesc cu el, poate cădem la înţelegere. Mi-a spus că în fiecare seară îşi ajută tatăl la dulgherit şi că îi place să lucreze cu tesla şi fierăstrăul. Iar dimineaţa venea rupt de oboseală la şcoală, unde era obligat să asculte, şase ore în şir, lucruri din care nu înţelegea absolut nimic. M-am gîndit cum ar fi să mă pună cineva să stau zilnic şase ceasuri la şedinţe de partid. Am convenit să îl las în pace şi să mă lase în pace. Şi am devenit buni prieteni.

Nici pînă azi se pare că nu am lămurit diferenţa dintre o şansă – o „oportunitate“, cum se zice în noul jargon corporatist – şi o obligaţie. 

● Formarea „omului nou“. Ăsta e un proiect drag mai tuturor regimurilor totalitare. Cel mai adesea moare pe drum, din cauza echivocurilor conjuncturale, pe de o parte, şi a lipsei de credibilitate, de cealaltă parte. „Spiritul revoluţionar“, de pildă, unul dintre ingredientele principale ale ingineriei sociale comuniste, a ajuns să fie redefinit, oficial, de la îndrăzneală şi combativitate în perioada luptei de clasă, la „înalt spirit de disciplină“ în „epoca de aur“ a dictaturii ceauşiste. Cît despre credibilitate... În anii ’80, naţional-comunismul autohton lansa ideea pregătirii pentru „războiul întregului popor“, spre a contracara o eventuală invazie sovietică, simultan cu o deşănţată propagandă pentru pace, care să legitimeze pretenţiile României de mediator pe arena conflictelor internaţionale. Am avut şi eu de predat educaţia pentru pace, la clasa a V-a, la ora de dirigenţie. Decît să repeţi o oră întreagă că iubim pacea şi pe-ai ei susţinători, mi-am zis, mai bine să ne amintim împreună „că războiul e bici groaznic“, vorba poetului. Şi uite-aşa s-au perindat copiii unul după altul la tablă, desenînd, entuziast, cuirasate, elicoptere, submarine, rachete, iar profesorul a putut trage, în final, concluzia „Vă imaginaţi ce s-ar întîmpla dacă am folosi toate astea?“, bucurîndu-se că i-a ieşit o lecţie vie şi interactivă.

„Omul nou, socialist“ a căzut în desuetudine deodată cu portetele Tovarăşului, cu care se deschidea orice manual. A rămas însă în suspensie întrebarea dacă şi în ce măsură ar fi cazul să ne gîndim la formarea „omului nou, capitalist“ – şi, mai ales, „democrat“. Se poate realiza o democraţie autentică fără ajutorul şcolii?

● Pregătirea pentru piaţa muncii. Pare a fi modelul favorit în etapa actuală, în care, în ciuda adoptării unui curriculum axat prioritar pe competenţe – despre asta, mai pe larg, într-un număr viitor –, i se impută învăţămîntului românesc inaderenţa la „realitate“.

A circulat la un moment dat, pe net, un clip viral, dintr-o mare ţară a Orientului îndepărtat, foarte aderentă la realitate. Pe o şosea intens circulată, o femeie a încercat să-şi ia viaţa aruncîndu-se de pe unul dintre podeţele puse din loc în loc pentru traversare. Înălţimea nefiind mare, femeia nu a murit pe loc, ci a rămas, zvîcnind, în mijlocul drumului, aproape o oră, timp în care au trecut pe lîngă ea, din ambele sensuri, mii şi mii de maşini, fără ca cineva să oprească. 

Educaţia pentru piaţa muncii te învaţă că „avem treabă“, şi că restul „nu e treaba noastră“.

● Last but not least – dezvoltare personală. Am meditat, pe vremuri, un licean din provincie, cu o capacitate remarcabilă de a înţelege şi de a discuta texte literare dintre cele mai complicate. Avea o singură hibă: era complet incult. I-am spus că era păcat de înzestrarea cu care fusese hărăzit şi chiar mă miram că nu-i place să citească. De plăcut i-ar plăcea, mi-a răspuns, numai că el era un pic scriitor, avea succes la cenaclul local şi se temea că, dacă se va apuca de citit, îşi va pierde originalitatea.

Dezvoltarea personală e bagheta magică a educaţiei, în prezent. Fiecare o foloseşte în felul său.

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.