Ia cucuta, neamule!

Publicat în Dilema Veche nr. 656 din 15-21 septembrie 2016
Ia cucuta, neamule! jpeg

E ispititor să asociezi descoperiri arheologice cu personaje celebre. Să crezi că ai găsit, adică, săgeata care l-a omorît pe Ahile sau coloana în vîrful căreia a locuit Simion Stîlpnicul. Asemenea potriveli încîntă publicul și istoricii, invitațiile la conferințe curg, sponsorii ciulesc urechile. Două vorbe, deci, despre posibila descoperire a închisorii în care Socrate a fost executat în 399 î.Hr.

La 100 m de colțul de S-V al agorei din Atena s-au găsit în anii ’40 ruinele unei clădiri substanțiale (numite în rapoarte „PB“, de la convenționalul Poros Building), declarate pe rînd arhivele statului, centru comercial, bordel. În 1975, un cunoscut arheolog american a propus să vedem în ea ceva foarte diferit. De închisoarea lui Socrate se știe, din Platon, că era „lîngă“ agora (pînă aici e bine) și „lîngă“ tribunal (și asta ar corespunde, pentru că cea mai importantă clădire publică de lîngă PB a fost interpretată ca fiind tribunalul Heliaia). Camerele pătrate identice care se fac la stînga și la dreapta din coridorul central, opt cu totul, ar fi fost, evident, celulele. Ele au cam 20 m2, destul pentru cei 20-25 de vizitatori care veneau la Socrate în ultimele sale zile. Una dintre camere are un bazin de teracotă și un vas mare pe jumătate îngropat în pămînt; iar Platon confirmă că Socrate, înainte de execuție, a mers într-o altă cameră și s-a îmbăiat – ca să nu trebuiască, deducem, să-i spele alții corpul. Curtea din sud e pentru exerciții. Anexa din nord, cu ziduri mai groase (deci cu etaj), trebuie să fi fost un turn de strajă. Există și alte argumente, încă mai interesante. O cisternă a fost săpată mai tîrziu într-una dintre camerele anexei, iar în ea s-au găsit 13 mici vase, ca niște borcănele, de 4 cm înălțime (foto), de un tip rezervat în general pentru substanțe farmaceutice. Oare nu conținea fiecare din ele cîte o doză letală de cucută? Mai mult, în aceeași cameră a anexei a fost găsită și o statuetă de marmură, aproape sigur reprezentîndu-l pe Socrate! Se știe că atenienii, regretînd ulterior verdictul lor, i ar fi ridicat filozofului o statuie într-o clădire din apropiere, deci de ce nu și o copie care să-l comemoreze chiar la locul execuției? Totul pare că se potrivește – cînd îl asculți numai pe autorul teoriei. Numai că noi nu știm în ce tribunal a fost judecat Socrate, poate Heliaia, dar poate Parabyston, identificat în zona de N E a agorei (așadar, nu lîngă PB), de alt­fel singurul loc unde s-au găsit artefacte direct legate de procesul de judecată (de exemplu, clepsidre cu apă, materiale pentru vot, jetoane pentru jurați). Singurul argument pentru identificarea așa-zisei Heliaia drept tribunal rămîne faptul că e măricică… Apoi, interpretarea planului PB se face prea mult cu planul unei închisori moderne în minte. Or, grecilor le era străin spiritul Panopticon-ului lui Bentham; la fel, în general, și ideea că o faptă antisocială se pedepsește cel mai bine prin ani grei de pușcărie. O altă problemă e că vasele pentru cucută și statueta sînt datate în ghidul oficial al agorei ateniene în secolul al IV-lea, cînd de fapt ele au fost probabil produse, bazat pe contextul arheologic și pe comparația cu statueta lui Socrate de la British Museum, foarte probabil la o sută de ani și mai bine după execuția lui Socrate. În plus, să ridici statuie în închisoare unui tip ținut pe nedrept la zdup cu o vreme în urmă e contraproductiv, dacă nu hazliu. Cît despre cucută, sursele scrise sînt de acord că se prepara pe loc, într-un mojar, nu se aducea o doză de unică folosință din pivniță; mă gîndesc, ca să nu-și piardă în timp gustul bun și antioxidanții. Pe scurt, impresia e că dacă Socrate însuși i-ar fi luat la întrebări pe cei așa siguri că i-au identificat închisoarea, le-ar fi demonstrat că e clar doar faptul că nu e clar.

Ar mai fi o poveste arheologică legată de Simon cizmarul, cel prețuit de cinici mai tîrziu, în al cărui atelier, aflat „lîngă“ agora, Socrate venea să poarte lungi discuții filozofice (pe care Simon și le-ar fi notat și publicat, zice Diogene Laerțiu). În 1953 s-a găsit chiar la marginea de S-V a agorei (pînă aici e bine) o casă. În pietrișul de lîngă ea, o cupă pe care e zgîriat „A lui Simon“. Printre materiale, iată niște ținte și niște inelușe de os: vezi bine, atelierul unui cizmar. Aici venea Socrate! Sigur, sandalele grecești pot avea ținte în tălpile lor, deși inelușe de os prin care să treacă șireturile de piele eu n-am văzut (nici cei care au publicat această teorie nu aduc vreo paralelă din lumea greacă). Mai pot accepta și că Simon și-a azvîrlit cupa pe fereastră, fără îndoială exasperat de vreo manevră maieutică mai abilă. Totuși, spun criticii teoriei, „Simonos“ e scris în alfabet ionic (face diferența între omega și omicron, ceea ce în Atena nu prea se întîmplă înainte de sfîrșitul secolului al V-lea), iar asta contrazice informația din sursele scrise că Simon era cetățean atenian, nu venetic. Iar cizmarului i se zice pe nume în surse pentru prima oară abia la Plutarh, la 500 de ani de la evenimente. Și tot așa… Dialogurile socratice, pare-se, continuă. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.