Haini vechi!

Publicat în Dilema Veche nr. 654 din 1-7 septembrie 2016
Comunismul se aplică din nou jpeg

De curînd, comparam sonorul Bu­cu­reș­tiului cu sunetele din zone rurale. Și spuneam că, din punc­tul ăsta de vedere, Bucureștiul s-a schim­bat foarte mult în ultimele decenii. Orașul e astăzi, probabil, mult mai zgomotos decît în anii ’80. Mașini mai multe și motoare de toate felurile, de la cele ale motocicletelor la cele ale mașinilor de tuns iarba sau de găurit pereții. Ce i drept, pe vremuri se mai făceau auzite și zgomotele infernal-industriale, de la termocentrale sau uzine care produceau lucruri uriașe. Dar exista și o coloratură care astăzi a dispărut. Mă gîndesc la glasul de neuitat al țigăncii cu „Sticli goale, murdare, cumpăă…“ Cunoscătorii îi știau și secretul, acela că, de fapt, nu primea chiar orice fel de sticle. Dar oamenii se puteau alege cu ceva mărunțiș (strașnic negociat) și scăpau totodată și de sticlele care le ocupau cămările și balcoanele. Mai era și căruțașul care striga „Păăămînt dă floori!“, acompaniat de molcomul tropăit al calului care mergea la pas pe aleile dintre blocuri. În căruță puteai zări o găleată așezată peste o movilă neagră: cernoziomul după care alergau mamele noastre ca să-și bucure petuniile de la ferestre.

De o întreagă poveste mi-aduc a­min­te cu omul care striga, cu glas de fumător: „Haini vechi!“ Era gabor de pe la Tîrgu Mureș. Adică din neamul acela mîndru, cu pălărie neagră, cu boruri largi, mustăți răsucite, cămașă albă și pantaloni negri de catifea. În schimbul hainelor vechi dădea crătiți și oale emailate de foarte bună calitate aduse de prin Ardeal. Era un gen de schimb binecunoscut prin anii ’70-’80. Avînd un sac întreg de haine de dat, maică-mea l-a strigat pe fereastră. Odată însă ce gaborul mare și impunător cu pălăria aia s-a înființat în cadrul ușii, lucrurile au devenit foarte complicate. Mama voia cîteva oale de-ale lui, dar el nu voia hainele pe care le avea ea în sac. Le scotea pe rînd cu ochi de expert și i se păreau ba prea vechi, ba prea mici, ba prea urîte… A ales el ceva, dar nu atît, zicea, cît să merite vreo oală mai mare, ci doar una micuță de tot. Mama i-a spus că aia nu i trebuie și că asta e, încercînd să închidă ușa. Dar gaborul nu se mai lăsa dus. Începuse „afacerea“ și nu-i convenea să plece cu mîna goală. A devenit și el un pic mai cooperant și tîrguiala a conti­nuat, maică-mea neîndrăznind chiar să-i închidă ușa în nas. Cred că la un moment dat s-ar fi mulțumit și cu crăticioara aceea mică sau chiar i-ar fi dat tot sacul pe degeaba, numai să scape de el. Dar nu era simplu. Cînd părea că, mai de voie, mai de nevoie, au căzut la o înțelegere, în loc să-i dea oala, țiganul o întorcea: „Da’ niște pantofi de la domnu’ n-aveți? Sigur aveți prin casă unii care nu-i mai trebuie.“ „N-am“, zicea mama, tot mai disperată. „Nu se poate“, făcea omul. „Atunci vreo cămașă. Sau niște șosețele de copil, că am și eu unu’ mic. Ia mai uitați-vă prin casă, cucoană.“ Și părea că el însuși ar fi fost gata să dea o raită prin apartament, să ia ce-i trebuie. Greu a scăpat mama de el de la ușă, învinovățindu-se singură de proasta idee pe care o avusese să-l cheme. În cele din urmă însă, mi se pare că a fost mulțumită de cratița cu care s-a ales.

Printre strigările care se auzeau prin București, țin foarte bine minte una care mă intriga: „Reeepar butoaieee!“ Nu știam la ce folosește, dar tot mama mi-a explicat că multă lume avea butoaie pe balcon, în care de obicei ținea varză. Omul probabil că avea chiar o bună piață pentru meșteșugul lui de dogar. Și mai erau cei cu „Geamuuuuri!“. Astăzi, evident, ar trebui să strige „Termopaneee!“, dar nu se întîmplă așa. Duminica dimineața venea un țăran care striga gutural: „Smîntînaruuu’!“ Avea tot felul de produse lactate. Nu știu de unde venea, dar mi-amintesc că pe atunci și vacile circulau destul de nestingherite prin cartier. Oamenii din satele de prin apropiere aveau obiceiul să le mai scoată la păscut prin Parcul IOR. În drumul lor pînă acolo, bănănăiau pe aleile dintre blocuri, unde mai lăsau și cîte o pleașcă și uneori se apucau chiar să mugească.

Revenind la oameni, o adevărată poezie era cînd venea omul care ducea multe mături în spinare și cînta cît îl țineau bojocii: „Măturaaa, măturaaa, / Măturică, măturea, / Mătura, măturaa“. La polul opus, scurtă, nazală și dură ca oțelul era strigarea folosită pînă încă foarte de curînd: „Fiare vechi!“

Dar prin vîltoarea tranziției s-a pierdut și un alt gen de sonoritate a Bucureștiului, și probabil că nu numai a lui. Cea a copiilor care se jucau pe sub ferestre, mai ales seara și mai ales vara, cu formulele lor clasice: „Un, doi, trei, Marius! Te-am scuipat!“ sau „Țară, țară, vrem ostași!“ cu invariabilul răspuns: „Pe cine?“ Mai erau și răsunătoarele numărători de la diverse jocuri. Prima care-mi vine în minte e: „An-tan-tiri-mogodan, / Cara-cara-si, / Principala-mo, / Rin-go“. Ce naiba o fi însemnat asta, n-am știut niciodată.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.