Groapa lui Manciuc

Publicat în Dilema Veche nr. 649 din 28 iulie - 3 august 2016
Iconofobie jpeg

Am descoperit, de-a lungul vremii, că între poliție și poezie există o legătură stranie. Două întîmplări par să confirme această ipoteză, admit, încărcată de paradox. Pentru ca surpriza să fie completă, precizez că respectivele circumstanțe au avut loc înainte de 1989, pe cînd polițiștii erau milițieni, iar poeții (cei neînregimentați ideologic, desigur) – adevărați paria ai societății multilateral dezvoltate. Prima dintre ele, așadar! Circula prin Iași, la debutul anilor ’80, o istorioară scriitoricească demnă de amintire. Un grup de condeieri a ieșit, într-o noapte, zgomotos, de la o sindrofie „culturală“. Între chefliii nocturni se găsea și un poet cu notorietate națională, pensionat, de tînăr, „pe caz de boală“. „Tinerii furioși“, profitînd de traficul rutier, practic, inexistent la ora în cauză, decid să traverseze marele bulevard Ștefan cel Mare, din centrul orașului, „pe sus“ și nu „pe dedesubt“, prin pasajul pietonal inaugurat prin 1978-79 și poreclit, după numele primarului care-l patronase, „groapa lui Manciuc“. Locul era, în permanență, străjuit de agenți de circulație (de obicei, ascunși în mașini fără însemne), tocmai pentru „a corija“ drastic populația refractară la „modernizare“ (nu am uitat nici în prezent prețul amenzii, întrucît „m-am fript“ eu însumi de nenumărate ori: cincizeci de lei ceaușiști!). Clipa tardivă din noapte nu a făcut, se pare, excepție de la regulă. Cînd să pășească, fericiți, pe trotuarul opus, voioșii creatori literari au fost opriți de un glas sever: „Mai ușor, mai ușor, bagabonților! Uni’ vă grăbiți așe di tari?“ O mînă prevăzută cu mănușă albă se și înfipsese în coama poetului cu faimă în țară (el deținea pletele cele mai impunătoare din ceată!), trăgîndu-l pe posesor, suficient de brutal, înapoi în stradă. 

Tăcere mormîntală printre ceilalți tovarăși. Sentimentul general le indica faptul că o sfecliseră. Se întrebau deja, terifiați, dacă mărunțișul adunat de prin buzunarele tuturor ar fi acoperit, colectiv, buclucașa amendă. Deodată însă, spre uluirea universală, cred că și a lui Manciuc însuși din groapă (primarul chiar ajunsese, între timp, „în groapă“, la propriu!), poetul agățat de șuviță s-a înfoiat ca un păun și a strigat înspre mutra perplexă a bietului milițian: „Cum își permiți, băi prostănacule, să pui mîna în părul meu? Tembel nefericit și pramatie redusă mintal! Neajutorat psihic și catastrofă istorică! Tu știi că trebuie să te urci pe o scară ca să reușești să‑mi atingi capul cu mîna?“ Polițistul se uita prostit de jur-împrejur, fiindcă scriitorul era mic de statură. „Știi cine sînt eu, bombalăule? Poetul I.R., membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Socialistă România!“ Profund tulburat, milițianul a răspuns, tremurat, într-un tîrziu: „Mă scuzaț’, tovarășu’ poet, nu v-am recunoscut! Puteț’ mergi liniștit cu ceilanți tovarăși ai dumneavoastrî! O fost o confuzîi. Io am treabî numa’ cu tovarășii care e certaț’ cu legea. Noapti bunî!“ În cea de-a doua poveste, apar și eu ca personaj, dar nu în rolul poetului, evident. Acesta s-a dovedit nu doar „jucat“, ci „trăit“, literalmente, de un coleg de liceu, C.A., dispărut, din nefericire, prea devreme dintre noi. Omul mînca poezie pe pîine. Dacă nu pleca din lumea noastră la 29 de ani, ar fi devenit, sînt sigur, un „Nichita Stănescu“ al Moldovei. Coboram amîndoi de la școală și ne pune Sfîntu’, în același Triunghi al Bermudelor (rutiere) ieșene, să trecem printre mașini, evitînd, glorios, „groapa lui Manciuc“. Cu figură de călău medieval, agentul a răsărit brusc dintr-o parcare  și ne-a făcut semn să-l urmăm.

Ne-a băgat în Dacia fără însemne și, scoțînd carnețelul cu procese-verbale din buzunar, a început interogatoriul lugubru (nu înainte de a arunca un „Băiețași, v-ați ars, este vai de mama voastră!“, de dragul controlului psihologic): „Profesia?“ Cu nod în gît, am răspuns eu cel dintîi: „Elev“. Fără să ridice ochii din chitanțier, „tablagiul“ a rostit funebru: „Salut medie la purtare! Salut an școlar!“ A venit și rîndul amicului meu. „Poet“, a zis el liniștit. „Ce?“, a întrebat, complet derutat și cu voce subit deturnată către pițigăială, milițianul. „Poet“, a revenit C.A., la fel de relaxat. Eram un tînăr studios, terminasem de citit, recent, Viața lui Eminescu de G. Călinescu și, ca atare, mi s-a părut că aud în urechi, în acele secunde, strălucitele cuvinte din finalul volumului: „Ape vor seca în albie… și cîte o stea va răsări pe cer în depărtări…“ etc., etc. Timpul s-a oprit în loc, istoria încremenise în silabisirea magicului lexem: „Po-et!“. „Poet?“, a întrebat iarăși polițistul, după intervalul de înțepenire ființială. „Da“, a confirmat, calm, bravul licean. N-am auzit în viața mea, mărturisesc, hohote mai zgomotoase decît cele pe care le-a emis atunci acel agent rutier. „Se strica de rîs“, în sensul cel mai literal cu putință al expresiei. După minute bune de ilaritate, cu cascheta dată pe spate și ochii înlăcrimați, și-a pus carnețelul înapoi în buzunar și ne-a îndemnat prietenește: „Hai, cărați‑vă de aici, că m-am distrat cu voi! Puteți traversa, cînd doriți, pe deasupra pasajului! Dacă vă oprește careva, atenționați-l că v-a dat permisiunea nea Costică de la Rutieră… Hă, hă! Auzi, poet! Hi, hi, hi…“ Am plecat bucuroși. De aceea, la treizeci și ceva de ani de la întîmplări, îi sfătuiesc pe ieșenii contemporani, în cazul în care nu se numără printre poeții patriei, să folosească, încrezători, „groapa lui Manciuc“! 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.