Generația „hard” și generația „soft”

Publicat în Dilema Veche nr. 834 din 13 - 19 februarie 2020
Comunismul se aplică din nou jpeg

Zilele trecute, o ninsoare cam ca toate ninsorile, nici prea-prea, nici foarte-foarte, a produs știri din acelea excepționaliste, cu care deja ne-am obișnuit. Virusul chinezesc și gripa-gripă par și ele surse puternice de îngrijorare pentru toată lumea, iar alături de informațiile despre teribila poluare din București constituie și serioase motive de mascare a fețelor. Așa cum am mai scris, vălul islamic interzis prin lege în mai multe țări europene pare a-și lua revanșa pe ocolite, revenind pe fond laic sub denumirea de mască de protecție. De data asta, însă, acoperămîntul e utilizat în mod democratic nu doar la femei, ci și la bărbați.

Lumea de astăzi e plină de îngrijorări. Întrebarea e cît sînt ele de întemeiate. În numărul trecut al Dilemei vechi a fost publicat în traducere un text al lordului Skidelsky, membru al Parlamentului britanic și profesor emerit de economie politică la Universitatea Warwick, în care sînt aduse în discuție niște cifre uimitoare pe care le reiau pe scurt. Potrivit Global Terrorism Database, între anii 2000 și 2017, în Europa de Vest s-au înregistrat 996 de decese cauzate de atentate teroriste, în vreme ce între 1970 și 1987 (tot 17 ani) s-au înregistrat 4.351 de asemenea decese cauzate de terorism. Deci bilanțul victimelor, care contează hotărîtor în acest domeniu, a scăzut în ultimele decenii de mai bine de patru ori. Adică Europa a devenit mult mai sigură din acest punct de vedere, deși, paradoxal, gradul de îngrijorare a crescut, iar guvernele iau tot mai multe măsuri de securitate. Robert Skidelsky conchide că „Occidentul a devenit civilizația cu aversiunea cea mai crescută față de risc din istorie“. Evident, standardele și grija față de oameni au crescut.

De observat e că societatea din România, care se străduiește să ajungă Occidentul din urmă și îl imită pe cît se poate așa cum bine știm, a trecut printr-un proces similar. Poate că nu sîntem la nivelul occidentalilor în ceea ce privește grija față de om, dar cu siguranță ne-am apropiat de ei la capitolul îngrijorărilor de toate felurile. Ne-am schimbat percepțiile și standardele. Iar aici, în Est, am pornit de la mult mai rău. E de constatat că unele lucruri, care azi ne fac să intrăm în panică, ne cutremură, ne indignează, ne scandalizează sau măcar ne întristează, în perioada supraviețuirii din comunism treceau aproape neobservate. Cine s-ar fi indignat atunci, de exemplu, că un profesor țipă la clasă? Ba chiar era foarte obișnuit ca profesorii și învățătorii să-și și bată elevii, să-i scoată la colț sau să-i dea afară din clasă. „Obișnuit“ era și ca unii adulți să-i bată pe copiii altora (ai vecinilor), cînd considerau că făcuseră vreo prostie. Băieții erau obligatoriu luați în armată, unde suportau tot felul de „privațiuni“ – cum se numeau chiar oficial –, vitregii care mergeau de la condițiile imposibile din cazărmi pînă la umilințe de tot felul și chiar bătăi din partea superiorilor. Și era de la sine înțeles că așa „trebuie“ să fie în armată. Fetele care intrau la facultate erau și ele obligate la chinul unui soi de pregătire militară. De fapt, oamenii se confruntau în acele vremuri cu lucruri mult mai teribile, pe lîngă care cele enumerate mai sus treceau chiar nebăgate în seamă. Poluarea industrială era probabil enormă, dar n-o măsura și n-o comunica nimeni.

Pe de altă parte, nu că ar fi fost bine, dar cine s-ar fi speriat atunci de o simplă ninsoare sau cine ar fi fost îngrijorat la gîndul că de la o gripă obișnuită s-ar putea muri? Și probabil că, în condițiile de atunci, se murea chiar mai des de gripă. Despre bolile de pe alte continente nu se vorbea decît ca fapt divers, cel mult, iar terorismul era ceva care nu ne privea pe noi absolut deloc.

Comunismul, cu ale sale condiții inumane, crease un soi de hard people, oameni căliți, pregătiți să îndure aproape orice, dar și gata adesea să nu țină seama de alții. Era mult rău pe atunci, dar a apărut și un revers paradoxal, în sensul acelei căliri forțate. Astăzi, într-o lume mult mai civilizată, se pare că am devenit mai sensibili. Sîntem pe calea spre soft people. E, evident, un progres, dar care conține și el un risc. Putem ajunge, adică, să nu mai percepem bine realitatea și să ne transformăm în niște sclifosiți. Generațiile noi pot deveni mai nevolnice. Aici e o întreagă teorie, foarte bine prinsă de Daniel Mendelsohn în admirabila sa carte O odisee, pornind de la un cînt important și celebru din chiar Odiseea lui Homer, pus în gura Atenei: „Căci puțini sînt acei fii ce cu tatăl la fel se arată“. Acolo e vorba despre relația dintre Odisseu și Telemah. Și, pe scurt, asta n-ar însemna neapărat că omenirea decade constant, ci doar că fiii pot deveni la rîndul lor vajnici, după ce învață rostul vieții de la tați.

În situația noastră actuală, ideal ar fi să continuăm deci să ne civilizăm, să ne rafinăm, să ne creștem standardele și pretențiile, să lăsăm în urmă obiceiurile dure cu care ne-am obișnuit, dar fără să uităm de unde am plecat, amintindu-ne cum arăta răul adevărat și învățîndu-i și pe copiii noștri cum era, ca să știe cum să-l evite.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.