La început era numit „joc britanic în aer liber“ și caracteriza Sankt Petersburg-ul ultimilor ani ai secolului al XIX-lea. Englezii și scoțienii care lucrau în port și în fabricile din capitala de atunci a Imperiului Rus au adus cu ei și obiceiul de a juca acest sport și au organizat primele echipe (chiar cluburi) de fotbal.

Începutul secolului XX găsea deja o echipă națională a imperiului pe teren, în primul său meci internațional, jucat cu cehii, iar în 1912 se conturase primul campionat intern. Apoi a început Primul Război Mondial și jocul – orice joc – a fost întrerupt.

Noua istorie, cea sovietică, a îmbrăcat noua echipa națională, tot sovietică, în tricouri roșii și pantaloni scurți albi și a readus-o pe teren, cu un oarecare succes. Abia după al Doilea Război Mondial, în 1947, Uniunea Sovietică a devenit membru FIFA. Dar ceva legat de fotbalul rusesc s-a întîmplat chiar în timpul acestui război.

Nu oriunde și nu oricînd. În Leningrad (fostul Sankt Petersburg), chiar în timpul asediului orașului. Operațiunea militară nazistă de blocare a capitalei sovietice, cu scopul final de a o captura, a început în septembrie 1941 și s-a încheiat în ianuarie 1944. Cele 872 de zile în care orașul a fost aproape total izolat (singura linie de aprovizonare era pe Lacul Ladoga) au rămas în istoria contemporană drept unul dintre cele mai înspăimîntătoare capitole. Pentru a ridica moralul populației care se afla într-o stare îngrozitoare, dar și pentru a arăta cumva inamicului că Uniunea Sovietică nu se predă, autoritățile sovietice au decis să organizeze… un meci de fotbal.

Pe 31 mai 1942, stadionul Dinamo din Leningrad, bombardat strașnic, dar cu o parte care încă mai putea fi cît de cît folosită, a găzduit așa-numitul „meci al blocadei“. Echipele concurente erau Dinamo și echipa Uzinei de Metal din Leningrad (Zenit). Unii jucători fuseseră chemați pe teren direct de pe front, iar epuizarea cauzată de condițiile de război și de izolare se vedea clar în prestația lor. Jocul a avut două reprize a cîte 30 de minute, iar la pauză fotbaliștii nu s-au așezat pe bancă întrucît intuiau că, dacă vor sta jos, nu vor mai avea putere să se ridice. Spectatorii au fost din aceeași „piesă“, cîțiva pacienți răniți ușor de la un spital din apropiere.

Meciul blocadei s-a încheiat cu scorul, irelevant, de altfel, de 6 la 0 pentru echipa Dinamo. Nu scorul de pe tabela de marcaj era important, ci cel înregistrat în mentalul colectiv și în jocul de imagine sovietice.

O curiozitate off-side: cîte cartonașe roșii s-or da la Mondialul 2018 din Rusia?