Falsul de adio

Publicat în Dilema Veche nr. 675 din 26 ianuarie – 1 februarie 2017
Falsul de adio png

Pare-se că Michelangelo a îngropat un Cupidon de marmură sculptat la tinerețe. Vasari, care povestește evenimentele cincizeci de ani mai tîrziu, spune că e posibil ca statuia să fi fost de fapt îngropată într-o vie de un negustor de statui. În orice caz, scopul operațiunii era obținerea unei patine artificiale, așa încît statuia să poată fi vîndută drept antică, cu un preț incomparabil mai mare – ceea ce s-a și întîmplat, în 1496. Cazul e interesant, de pildă, pentru că acest Cupidon este atît un fals (adică un fals amoraș antic), cît și un original (un „Michelangelo“). Sau pentru că, dacă n-ar fi fost distrus între timp, falsul respectiv (fiind opera lui Michelangelo) ar fi acum mai valoros decît un amoraș antic (găsit într-o săpătură arheologică). Tot de anii ăștia e legat un alt episod din istoria falsurilor. La muzeul din Napoli a ajuns, odată cu colecția Borgia, un mic relief „antic“, reprezentînd un rinocer. Falsificatorul din secolul al XVIII-lea a copiat însă xilogravura lui Dürer, care, pe cît e de celebră, pe atît e de fantezistă. Dürer nu văzuse niciodată animalul, pe care anticii îl cunoșteau bine.

De obicei, falsificatorii se inspiră din piese autentice, nu prea cunoscute, să sară în ochi, ci dintr-unele mai obscure, care însă au dezavantajul că sînt mai prost păstrate. Un basorelief de la Altes Museum din Berlin, de pildă, e sigur copiat după o piesă originală de la Vatican. Din nefericire, falsificatorul și-a închipuit că ea reprezintă trei grații discutînd în jurul unui bazin sau așa ceva, cînd de fapt relieful o arată pe vrăjitoarea Medeea convingîndu-le pe fetele regelui Pelias că-l poate întineri pe tatăl lor, regele, dacă îl taie în bucăți și îl fierbe. Falsificatorul a pus în mîna uneia dintre „Grații“ o ramură de măslin, neînțelegînd că ea era, de fapt, o sabie. Teaca de la brîul ei, care i se părea ilogică în context, a eliminat-o complet. Inelul tripodului, care trebuie să fie bronz turnat, apare pe fals ca fiind mobil, iar piciorul tripodului e nituit aiurea. Totul pînă la nituri, frate falsificator.

Un fals mai timpuriu, mîndria colecțiilor etrusce ale British Museum timp de mai mult de o jumătate de secol, a fost produs pe vremea cînd autorul lui nu avea decît o piesă similară la dispoziție. Falsul este un mare sarcofag „arhaic“ etrusc, găsit la Cerveteri. Abia în 1936 muzeul a acceptat că fusese produs de un tip, Penelli, care îl îngropase personal în celebra necropolă. Cred că s-ar fi lăsat convinși mai devreme dacă falsificatorul n-ar fi lucrat ca restaurator tocmai la Luvru. Unii membri ai acestei bresle damnate sînt într-adevăr extrem de calificați. Neavînd suficient material pentru comparații, Penelli a copiat inscripția sarcofagului de pe o broșă, dar a greșit făcînd bărbatul nud și dîndu-i femeii niște pantalonași. (Trebuie zis că din anii ’70 nu prea se mai fac falsuri din teracotă, pentru că sînt ușor de depistat cu o metodă de datare numită termoluminescență. Din păcate, datarea științifică a pietrei și metalului sînt infinit mai complicate, cum ziceam într un alt articol dedicat falsurilor: http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/cum-sa-fii-autentic-in-california).

Un alt italian, cunoscut sculptor altfel, Dossena (alt nume suspicios!) a copiat o sculptură fragmentară de pe frontonul templului lui Apollo din Eretria, anume răpirea Antiopei de către Tezeu, schim-bînd precaut orientarea celor doi, dar copiind niște urme de vîrfuri de degete care apăreau în original, și care în noua configurație sînt absolut imposibil de conectat cu Tezeu – ar trebui să aparțină unei a treia persoane. Printre muzeele care s-au fript cu Dossena e însuși Metropolitan Museum din New York.

Tot fals este și unul din cele mai celebre busturi ale lui Caesar, apărut pe coperta multor monografii și luat de British Museum în 1818. Severitatea și emacierea lui “republicane“ sînt mult exagerate de falsificatorul din secolul al XVIII-lea și, în plus, irisul și pupila sînt marcate în piatră – o practică absentă din portretistică înainte de Hadrian. Un alt bust, de porfir, al unui tetrarh (același material și stil ca al tetrarhilor îmbrățișați din San Marco în Veneția), pe care British Museum l-a achiziționat comparativ recent este de fapt un fals din anii ’70. Falsificatorul a folosit piatră originală – o șmecherie comună –, numai că s-a lăcomit să facă bustul cît mai mare posibil, ceea ce, cînd pleci de la un fragment de coloană antică, introduce în portret niște note subtile de Humpty Dumpty. Iar la microscop se vede că, atunci cînd și-a spart singur bucăți din operă, pentru credibilitate, a folosit aceleași scule cu care a lucrat. Trebuie zis însă ceva: falsurile nu sînt evidente decît odată dovedite. Abia atunci toată lumea care pînă atunci le găsea viguroase și convingătoare se miră ce stridente sînt.

Ca să închei: un anonim venețian a produs în secolul al XVI-lea, la Veneția, o stelă funerară greacă „antică“, ajunsă apoi în colecția „Este“, în care, căutînd ceva care să arate cum nu se poate mai antic, i-a pus laolaltă pe David și pe Iisus din S. Maria Sopra Minerva. Amîndouă recent terminate de Michelangelo. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.