Extratereştri şi alte chiţibuşuri

Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
Extratereştri şi alte chiţibuşuri jpeg

Orice viitor arheolog ar trebui să treacă, la facultate, prin cîteva seminare despre Erich von Däniken. Din cărțile lui – despre ființe extraterestre care au vizitat și care au civilizat pămîntul în Antichitate – se vede probabil mai bine ca oriunde care sînt mobilurile și retorica pseudoarheologiei.

Iată un exemplu de asemenea arheologie fantastică. Ca introducere, să spun că regele mayaș Pakal din Palenque (sec. VII) a fost înmormîntat – acoperit cu cinabru și cu un strat de mortar pe față, peste care a fost lipită o mască-mozaic din jad – într-un sarcofag din Templul Inscripțiilor. Iar acum dăm de belea: deasupra a fost așezată o lespede de cinci tone, decorată cu o scenă de un baroc spectaculos de complicat. În ea, von Däniken vede un pilot lăsat pe spate în nava sa spațială, cu piciorul pe pedală, manete în mîini, nasul într-un aparat de respirat, iar jos, jetul motorului de propulsie. Publicul larg, confruntat deodată cu această imagine exotică și descrierea înflăcărată a ufologului nostru, nu se poate împiedica să nu cadă pentru o secundă pe gînduri. Pînă se risipește acea secundă, autorul a și trecut la exemplul următor, cu craniul alungit al lui Akhenaton sau mai știu eu ce. Un arheolog care cunoaște lumea mayașă, inclusiv arta și textele ei, îl va vedea însă în acest relief „doar“ pe regele Pakal în poziția fetală a (re)nașterii, ridicîndu-se din fălcile deschise ale șarpelui morții („nava“), pe fundalul Arborelui Lumii, copacul ceiba, cu scoarța acoperită de țepi („pedale“ + „manete“), cu nasul străpuns de un os („tub de oxigen“) menit să simbolizeze o sămînță a vieții, la fel ca și carapacea de țestoasă de pe pieptul lui, din care Pakal renaște ca zeul porumbului. Flăcările rachetei sînt de fapt barba șarpelui, frecventă – că ne place sau nu – în iconografia mayașă.

Loc pentru aceste argumente nu mai este la von Däniken. Pentru că strategia arheologiei fantastice este de a lansa în succesiune rapidă nenumărate mici studii de caz a căror falsitate nu poate fi dovedită pe loc, în două vorbe, și care nu sînt niciodată dezbătute în detaliu, dar care vor să lase la sfîrșit impresia că ar exista totuși o masă critică de dovezi care îi sprijină teoria. Tipice sînt și comparațiile grosolane între artefacte sau obiceiuri din civilizații diferite, ca și invocarea unor surse neverificabile (cărți care nu se pot consulta, obiecte la care nu există acces, savanți pe care nu știi de unde să-i iei). Închizi cartea impresionat de truda omului și, politicos, îți vine să admiți că n-o avea dreptate chiar în tot ce zice, dar ceva-ceva „este!“. Dar nu este. Dincolo de aiureala faptică din textele de acest fel, încă două lucruri sînt descalificante. Primul este că arheologia fantastică este de obicei făcută cu intenția de a înșela. Nu se poate, statistic, ca în cercetarea ta săvîrșită cu bună-credință să dai numai peste fapte eronate, sau fapte corecte cu interpretări eronate. E clar că ai selectat sau ai contrafăcut faptele care te aranjează. Al doilea lucru este că de obicei ea mizează pe niște sensibilități dubioase ale cititorului, dacă nu pe un naționalism stihial, atunci măcar pe o poftă de a fi băgat în sperieți.

De ce, așadar, un asemenea seminar despre pseudoarheologie? Ofensiva furibundă a acesteia este unul dintre simptomele timpului crepuscular pe care îl trăim, în care naționalismele sînt reinstrumentate în cheie globalizantă, iar fiorul apocaliptic real (catastrofe de mediu, terorism etc.) e, vrînd-nevrînd, „comoditizat“ de presă. E musai pentru un arheolog serios să înțeleagă cum funcționează pseudoarheologia, pentru că se va lovi de ea din plin. Studiul ei te face, de pildă, să înțelegi, prin contrast, care sînt mecanismele de raționament și de explicație acceptabile științific. Îți amintește, nu-i vorbă, și că erorile arheologiei fantastice se regăsesc uneori, la alte niveluri, desigur, și în eșaloanele academice: explicații grevate de retorică, argumente construite fără a anticipa și a discuta posibilele obiecții etc. De remarcat că arheologia academică și cea alternativă nu sînt în competiție pentru adevărul științific, pentru simplul motiv că pseudoarheologia se plasează singură în afara științei. Știința este un set de convenții despre ce constituie o explicație. Pasionații de extratereștri preferă alte convenții. O fac, desigur, doar atunci cînd vorbesc despre scenariile lor; cînd călătoresc, ei nu iau avionul alternativ, iar cînd merg la doctor, nu fac radiografii alternative. Mulți arheologi au trecut prin experiența frustrantă, chiar și la televizor, de a încerca să dovedească unor pseudoarheologi că se înșală, că Atlantida nu a existat, iar noi ne tragem și din romani, nu doar din daci. Amatorii ufologi și tracomani nu vor fi niciodată convinși de argumente, iar retorica lor e adesea mai atractivă decît cea uscăcioasă și profesorală a unui arheolog (prea) serios. Din asemenea dialoguri ratate, publicul rămîne invariabil cu impresia că adevărul e probabil undeva pe la mijloc. Teoria fantastică a prezentat zece argumente, teoria științifică a prezentat și ea zece argumente. E 10 la 10...

Arheologia academică și cea fantastică sînt totuși în competiție pentru interesul public. Întrebarea pe care trebuie să și-o pună arheologii este dacă nu au lăsat un gol prea mare între ei și public, care a putut fi umplut de senzaționalism. Nu a fost comunicarea noastră prea seacă? Oare n-au fost acolo prea multe măsurători, un deficit de interpretare, un pic de limbă de lemn? Nu vreau să spun că rezultatele unei săpături trebuie falsificate ca să satisfacă o nevoie socială de groază și distracție. Dar cred că arheologia profesionistă trebuie să întîmpine publicul într-un mod mult mai deschis. Plantînd iarbă, faci, pînă la urmă, mai multe ca să împiedici apariția buruienilor, decît azvîrlind cu pesticide.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: Nici o clipă Portasar, Cartea Românească, 2015.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.