Excepţionalismul american

Publicat în Dilema Veche nr. 676 din 2-8 februarie 2017
Iconofobie jpeg

Sloganul prin care Donald J. Trump a cîștigat, surprinzător, alegerile de peste Ocean, devenind cel de al 45-lea președinte al Statelor Unite – „We’ll make America great again!“ / „Îi vom reda Americii măreția!“ – și pe care l-a reiterat, cu ardoare neverosimilă, în discursul său inaugural, contrazice, paradoxal, una dintre trăsăturile etnopsihologice și, implicit, una dintre calitățile istorice a ceea ce s-a numit, încă din perioada post-columbiană, „Lumea Nouă“. E vorba despre excepționalismul american. Ce înseamnă acest lucru și de ce ne confruntăm aici cu un paradox (pînă la urmă, cineva ar putea obiecta că „măreția Americii“ se suprapune semantic, nu-i așa, cu „excepționalitatea“ sa)? Alexis de Tocqueville, în a lui celebră carte, Democrația în America, folosește pentru prima oară termenul de „excepționalism“ în raport cu națiunea transatlantică. Principala semnificație a conceptului, stabilită de politologul francez, este cea de singularitate istorică. Mai precis, nici o altă istorie de pe mapamond – europeană ori ba – nu seamănă cu formarea SUA (melting pot, individualism, libertate, democrație, independență etc.), țară-continent devenită de aceea unică în lume. Ulterior, noțiunea a căpătat și alte conotații: America e marcată de excepționalitate întrucît are o misiune, de a transforma, prin liberalism, întreaga planetă; mai mult, americanii sînt fundamental generoși, patria lor jucînd rolul de refugiu internațional pentru orice dezmoștenit al sorții, pentru orice evadat disperat din diversele „închisori ale popoarelor“; de asemenea, nu trebuie uitat că singularitatea Statelor Unite vine și din efortul necondiționat al progresului tehnologic permanent, menit să emancipeze umanitatea în ansamblul ei. Cum a reușit președintele Trump să altereze aceste constante ale identității americane tradiționale, eșuînd politic într-un neîngăduit paradox? Printr-o „hermeneutică“ insolită, aș spune, a ideii de măreție americană. Să mă explic.

Modul în care actualul lider de la Casa Albă dorește să „readucă“ strălucirea de odinioară a Lumii Noi neagă chiar fondul istoric al excepționalismului american, „baza“ așadar a strălucirii sale din ultimele secole de evoluție omenească. Nota bene, acum nu mă refer la discursurile din campanie (unde anumite „licențe“ retorice pot fi, la limită, acceptate), ci la primele declarații și măsuri prezidențiale, integrate în actul administrativ nemijlocit. Ce afirmă, în calitate de conducător, domnul Trump? Mai întîi, faptul că America va fi mereu pe primul loc. Intenția e legitimă, însă substratul ei nedumerește profund. Cum va ajunge America pe primul loc? Prin renunțarea treptată la alianțele fundamentale („NATO reprezintă o organizație învechită“), prin dezinteres față de destinul politic al celorlalți, prin stoparea imigrației de orice fel și printr o colaborare tot mai strînsă cu state precum Rusia. Să observăm că, dintr-un foc, acest șir de ipoteze lucrative în viitoarea politică de peste Ocean anulează coordonatele esențiale ale excepționalismului – ale măreției, ca să fim în tonul discursiv prezidențial – națiunii americane! Misiunea „transformării (în bine) a planetei“ cade din start, „deschiderea față de alteritate“ se disipează pe nepusă masă, îngăduința pentru „închisorile popoarelor“ devine, șocant, principiu de guvernare, iar „garantarea liberalismului mondial“ – o teorie depășită. În condițiile date, orice analist cu inițiere medie în politologie concluzionează că America va înceta, straniu, să mai fie „mare“, transfigurîndu-se într-o fostă colonie europeană (vezi cazurile Canadei, Australiei și Noii Zeelande), izolată și suficientă sieși – cu un cuvînt, din ce în ce mai puțin importantă în concertul marilor puteri ce vor fi, cu siguranță, Rusia și China. Apoi, mai adaugă ceva tulburător „programului“ său președintele Trump: administrația se va axa pe problemele interne, „redînd“ americanilor de rînd slujbele, „refăcîndu-le“ bunăstarea, stabilitatea și încrederea de altădată.

Care bunăstare, care stabilitate, care încredere? Americanii sînt (alt element de unicitate!), integral, un popor de emigranți. Prosperitatea, siguranța și optimismul le-au venit, preponderent, din deschiderea (fără precedent în istorie!) față de lume, din absorbția și integrarea într-un spirit inovator, constructiv, a tuturor celor care și-au asumat existența pe „pămîntul făgăduinței“, din acceptarea complexei și fascinantei diversități umane. O închidere astăzi nu ar duce, iarăși paradoxal, la dezvoltare și la „măreție“, ci la regres și, deci, la „sucombare“. În ecuația de mai sus a „contradicțiilor“ mă surprind două aspecte: primo, Donald Trump e un afacerist de mare succes, care cunoaște dinamica progresului (ca atare, de unde obtuzitatea sa politică?) și secundo, Donald Trump are o familie (frumoasă) de imigranți (în SUA) pursînge: mama sa a venit din Scoția, bunicii paterni din Germania, iar el s-a căsătorit (avînd urmași în ambele situații!) cu două emigrante get-beget (din Cehia și, respectiv, din Slovenia). S-a întors oare, cu totul, lumea pe dos? 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.