Europa în corzi

Publicat în Dilema Veche nr. 116 din 13 Apr 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Numărat, cîntărit şi împărţit. Prorocirea biblică, tălmăcită de vizionarul Daniel, îl avertiza pe trufaşul crai al Babilonului. Împăratul pîngărise sculele sfinte ale Templului din Ierusalim, folosindu-le în scopuri profane. În loc să se smerească, preferase trufaş să se înalţe împotriva Domnului. Mesajul divin îl anunţa că fusese cercetat, cîntărit şi găsit prea uşor. Împărăţia sa urma să fie împărţită duşmanilor săi. Soarta civilizaţiei pare a se juca, după multe mii de ani, în aceeaşi zonă a lumii. Babilonia se află în Irak. Vecinii perşi, care au pus capăt Babiloniei, sînt strămoşii iranienilor. Dar cu picioare de lut s-a ales, mai nou, Europa. A fost ucisă Europa în lagărele de exterminare naziste? "Plimbîndu-mă pe străzile Barcelonei, am realizat că Europa a decedat la Auschwitz", scria recent un autor catolic. Potrivit scriitorului spaniol, Europa ar fi trecut în eternitate "odată cu asasinarea celor 6 milioane de evrei. Ulterior, bătrînul continent i-a înlocuit cu 20 de milioane de imigranţi musulmani". Stridenta afirmaţie poate părea multora aşa cum sună: ca o teribilă enormitate. Ea nu e singulară. Scandalul caricaturilor a radicalizat mulţi europeni, care au înţeles că protestele violente din comunităţile musulmane de pe glob, proteste soldate cu zeci de morţi şi sute de răniţi, n-au fost defel spontane, ci dirijate de Frăţia Musulmană din Egipt, de regimul de la Teheran şi de aliatul său de la Damasc. Altfel e imposibil de explicat de ce manifestaţiile n-au izbucnit în forţă în octombrie trecut, cînd un ziar egiptean a reprodus caricaturile daneze înfăţişîndu-l pe Mahomed. Or, pe-atunci, Frăţia Musulmană era ocupată pînă peste cap să obţină un rezultat fulminant din primele alegeri semilibere derulate vreodată în Egipt. Filiala palestiniană a Frăţiei, Hamas, sprijinită de Arabia Saudită, Siria şi Iran, se pregătea şi ea să preia puterea prin alegeri libere, nu însă şi democratice, aşa cum eronat se afirmă, în teritoriile autonome palestiniene. Danemarca nu preluase încă şefia Consiliului de securitate, spre a fi obligată să abordeze implicarea Siriei în asasinarea fostului premier libanez Hariri. Iar conflictul generat de ambiţiile nucleare ale Teheranului, acutizat de iresponsabilitatea preşedintelui statului fundamentalist-islamic iranian, care a chemat deschis la genocid, cerînd anihilarea Israelului, era, în octombrie trecut, departe de a-şi fi atins apogeul. Dar afacerea caricaturilor, în urma cărora Europa s-a comportat haotic, nu e primul semnal care indică, alarmant, că bătrînul continent s-a abandonat soartei pe care i-o pregăteşte islamismul militant. Important în context e faptul că protestele împotriva desenelor apărute în ziarul conservator Jyllands-Posten din Arhus, n-au debutat nici în teritoriile palestiniene, nici la Beirut, Damasc, Teheran, Cairo, sau Djakarta, ci în Danemarca. La fel de important e că litigiul provocat de ceea ce în lumea islamică s-a calificat drept lezare a sentimentelor musulmane, din pricina încălcării unei prezumtive - în fapt inexistente - interdicţii teologice islamice de a-l portretiza pe profet, nu e primul avertisment adresat Europei. Într-un chip mai puţin misterios decît în cartea atribuită profetului Daniel, destinul unei lumi, care nu e în stare să-şi apere valorile reale, fusese prevestit în repetate rînduri, bunăoară de exportul aparent irepresibil al revoluţiei islamice iraniene; de "fatwa" ayatollah-ului Khomeini, condamnîndu-l la moarte, de la Teheran, pe scriitorul britanic Salman Rushdie; de atentatele de la 11 septembrie 2001; de asasinarea lui Theo van Gogh, de către un islamist de origine marocană, pe străzile ultraliberale şi ultramulticulturale ale metropolei olandeze Amsterdam; de bombele din trenurile spaniole; şi de cele explodate în metroul londonez. Nimic din toate acestea n-a fost în stare să trezească elita europeană din letargie. Nimic n-a putut pune capăt indiferenţei ei faţă de pericolul mortal cu care Europa se confruntă. Nimic n-a reuşit să-i silească pe mai-marii ei să-i izbăvească de izolare şi să-i asculte pe europenii care, altfel decît precum Cassandra, îşi răcesc de ani de zile gurile, arătînd spre inamicii ireductibili ai societăţii deschise. În vreme ce pe Daniel nici măcar Nabucodonosor n-a îndrăznit să-l ignore. De unde şi de ce atîta surzenie şi orbire europeană? Pentru că, la capătul primelor două războaie mondiale, europenii s-au săturat de ultranaţionalism şi fanatisme religioase, ori mai precis pseudoreligioase. Ceea ce e bine. Mai rău e că europenii au optat concomitent şi pentru un relativism cultural şi moral tipic postmodernităţii, care, la adăpostul protecţiei militare americane, le-a permis între altele să minimalizeze pericolul totalitar comunist şi să îmbrăţişeze un pacifism utopic. "Better red than dead", scandau unii în epoca de tristă amintire a celor mai ample demonstraţii de protest vest-europene, manifestînd nu împotriva lui Ceauşescu, nici a represiunii brejneviste, a crimelor Vietcongului ori a terorismului de inspiraţie marxistă, ci împotriva deciziei NATO de a ţine piept ameninţării de la răsărit. Cine sînt şi unde se află noii duşmanii? Să-i numim islamişti, calificînd astfel un grup larg, chiar dacă parţial eterogen, care, politizînd mahomedanismul, a extras din Coran ingredientele unei noi ideologii totalitare, devenite între timp, cu ajutorul laissez-faire-ului occidental, reprezentative pentru o bună parte din spaţiul musulman. Liderii ei acţionează prin terorism planetar, definit prin recurgerea acestui tip de terorism la arme zise "asimetrice" şi la mass-media globală. Mai periculoasă, ca atare, decît ideologiile genocidare ale secolului XX, de vreme ce nu e doar genocidară, ci se sprijină şi pe o extrem de populară tradiţie religioasă, deci pe un tipar identitar profund înrădăcinat, această ideologie depăşeşte în consecinţă ameninţarea oricărei doctrine colectiviste de factură modernă, socialist-atee, de felul comunismului, ori naţionalist-idolatre şi rasiste, precum nazismul. Strînsa înrudire a noii mişcări totalitare, cu acelea care au umplut de sînge secolul XX, e totuşi vădită. Simptomele acestor maladii ale spiritului sînt, la urma urmei, aceleaşi: ura faţă de libertate, de pluralism, faţă de societatea burgheză, cu interpretarea ei moderată a religiei şi adeziunea ei, principial fermă, la demnitatea şi drepturile inalienabile ale individului uman, se asociază celui mai virulent antiamericanism şi antisemitism. Ce vor inamicii societăţilor deschise şi cum se manifestă vrăjmăşia lor? Instalarea, prin terorism şi intimidare transportată prin mediile globale ale "ummei", a statului teocratic islamic, dotat cu legislaţia de epocă de piatră numită sharia. În ce constă pericolul pentru democraţie şi statul de drept de tip occidental? În desfiinţarea, cu propriul lor ajutor, a societăţii deschise, ispitită să-şi abandoneze adeziunea la caracterul universal al valorilor fundamentale, care i-au dat naştere. Puternică economic şi cultural, întrucît se întemeiază pe ideea libertăţii şi demnităţii individului, de natură să promoveze, prin educaţie şi autointerogaţie, ştiinţa şi tehnologia, societatea deschisă a devenit extrem de vulnerabilă tocmai din pricina erodării valorilor ei constitutive. Închistarea societăţii deschise în propria ei esenţă autocritic-individualistă, asociată unei perene tentaţii amoral-epicureice, au iscat pe de o parte solida tradiţie antiburgheză a societăţii burgheze, exprimată de fascismul de sorginte romantică şi de comunismul extras din marxism. Pe de altă parte, excesul autocritic se situează la originea relativismului moral autodestructiv - doar aparent hipermoral - manifestat de elitele europene. De ce nu poate fi ignorată noua ameninţare totalitară? Pentru că lumea globală în care ne-am regăsit la începutul acestui mileniu a devenit prea mică. În satul planetar nu te poţi ascunde nici după deget, nici îndărătul casei vecinului. Dacă unul din ţărani, ajuns primar de cartier, anunţă că-şi va ucide la nevoie toţi consătenii care nu i se supun, e cazul să-l crezi. Şi să te aperi. Ce poate face Europa? O idee ar fi să revină cu modestie la căutarea propriilor ei valori, amintindu-şi că identitatea ei nu se poate lipsi nici de iluminism, nici de antichitatea greacă, dar nici de rădăcinile ei iudeo-creştine, pe care le-a neglijat, periclitîndu-şi astfel stabilitatea. Altă idee ar fi să protejeze viaţa, libertatea şi demnitatea cetăţenilor europeni, confruntîndu-se curajos cu Iranul şi toate grupările teroriste, oriunde s-ar afla ele şi orice preţ economic ar presupune acest demers. În fine, pare cu totul recomandabil ca Europa să purceadă hotărît la integrarea imigranţilor ei. Cum? În temeiul unei reforme de amploare, a unei legislaţii economice şi a unei politici adecvate, care să dizolve comunităţile paralele ostile şi oştirile de şomeri, dintre care unii, pe cît de bine hrăniţi de statul asistenţial, sînt tot pe atît de lesne de manipulat, de către reprezentanţii noului totalitarism islamist, întru aruncarea în aer a lumii libere. Cîştigînd întrucîtva în greutate, Europa s-ar putea extrage din corzi şi poate chiar ar ieşi din prelunga ei agonie. Dacă nu cumva a şi fost numărată şi declarată knock out.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.