Eurofotbalul şi consecinţele sale

Publicat în Dilema Veche nr. 437 din 28 iunie - 4 iulie 2012
Propunere de monitorizare jpeg

Stimaţi documentarişti din Serviciul Mondial de Organizare a Coincidenţelor (SMOC),

Deşi, la ora cînd vă scriu, nu cunosc deznodămîntul Turneului European de fotbal, nu-mi pot reţine satisfacţia pentru inspiraţia bine dispusă cu care – în aceste zile şi nopţi confuze pînă la Dumnezeu, cum se zice global – aţi tratat acest eveniment, de la bun început.

Astfel, vă felicit pentru ideea de a instala echipa Germaniei la Gdansk, unul din oraşele cu care – sub numele de Danzig – a început, pentru mulţi dintre octogenarii încă vii, istoria vieţii noastre de europeni; nu ştiu ce vîrstă aveţi, mi-e limpede că ştiaţi ce-a însemnat Gdansk/Danzig în declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial şi nu aţi ezitat să comiteţi coincidenţa, fără teamă de (in)corectitudinea politică a acestei legături; pe lume fiind două corectitudini, a fost satisfăcută şi cea aparţinînd unei memorii mai puţin octogenare, Gdanskul fiind şi locul de naştere al Solidarităţii poloneze, acolo unde Lech Wal-e¸sa, portar în echipa şantierului naval, folosea jocul pentru a pune la punct, cu tovarăşii săi de pase şi şut, tacticile protestatare. Exprimîndu-mă cu o anume solemnitate, vizita doamnei cancelar Angela Merkel la reşedinţa echipei germane a pus bine în valoare toate aceste transparente şi necesare aluzii la ce a fost şi nu va mai fi, într-o Europă cu tot mai sărace iluzii la ce este.

La fel de mulţumit mă declar faţă de humorul cu care aţi tratat cîteva grele şi vechi conflicte din zonă: la meciul dintre Rusia şi Polonia, o coincidenţă deloc stranie a stabilit un arbitru german, care a condus fără mari cusururi; orice memorie avizată nu putea decît să surîdă inteligent. Cele cîteva ciocniri violente dintre suporterii polonezi şi ruşi – pe stradă, nici una pe stadion – erau previzibile, totuşi nu au atins proporţiile care îl făceau, cîndva, pe un ziarist de la L’Equipe, care urmărea preparativele poliţieneşti înaintea unui meci Anglia – Olanda, să-i scrie mamei sale: „Nu, nu m-ai născut pentru a fi corespondent de război“. De altfel, şi soarta fotbalistică a Rusiei a fost organizată cu un haz demn de clasicii ei. După un prim meci excelent cu Cehia, zdrobind-o fără apel (orice memorie şaizecioptistă era deja la pîndă...), Rusia, amintind de celebrul diagnostic al lui I.V. Stalin, „ameţeala de pe urma succeselor“, a pierdut ultima partidă a grupei, inclusiv calificarea, în faţa unei Grecii căreia nu i se mai acorda decît o şansă teoretică. Preşedintele Federaţiei Ruse de fotbal a explicat eşecul, ca un personaj din Ilf şi Petrov: „Grecii au jucat prea slab şi nu ne-am pus mintea cu ei“.

De fapt, cu grecii aţi dat marea lovitură; numai nişte ficţionari puteau visa la un „sfert“ între Grecia şi Germania; dvs. aţi cutezat, nu v-aţi temut de ostentaţia unei asemenea coincidenţe şi ne-aţi oferit un spectacol în care fotbalul devenea fantasmagoria pasionantă şi voioasă a celui mai crîncen conflict politico-economic din Europa. Deţineţi, desigur, dosarul voluminos al întregii poveşti, încărcată de o furie abracadabrantă. Pentru mine, om care ţin, melodramatic, cu cei mai slabi, şi logic – cu cine joacă mai bine, meciul a fost o odisee culturală care m-a dus de la Războiul Troiei nu va avea loc la Zorba grecul; îmi place să cred că le-aţi avut în bibliografia problemei, cu atît mai mult cu cît am în vedere seninătatea cu care aţi organizat cele patru sferturi de finală: nu aţi şovăit să puneţi faţă în faţă ţările în criză declarată – Grecia, Portugalia, Spania şi Italia – cu cele patru care nu au, deocamdată, pe cap catastrofa, respectiv Germania, Cehia, Franţa şi Anglia. Rezultatele au fost normale dpdv strict sportiv; e dovada cea mai clară că aţi decuplat fotbalul de economia politică, dîndu-i dreptate lui Carlos Fuentes, în discutabilul său idilism: fotbalul poate sublima războaiele. Şi nu numai lui. Karagoulis, căpitanul grecilor, „martirizaţi“ de Angela Merkel (doi dintre ei îşi cîştigă existenţa în Germania, la Schalke 04 şi Werder Bremen, alţi cinci – în zona euro), i-a calmat pe suporterii săi, care cereau o multilaterală răzbunare, spunîndu-le: „Fotbalul e singurul lucru care poate alina suferinţa“. Antrenorul Portugaliei a fost şi mai conciliant: „Noi nu putem rezolva criza, dar o putem face mai suportabilă“. Aţi fi şi mai idilici dacă îi veţi ignora pe cei care nu suportă asemenea idei călduţe, împăciuitoriste, prea jucăuşe pentru situaţia (aproape) apocaliptică în care se găseşte lumea, toată lumea. Deşi nu am văzut nici un indignat european manifestînd împotriva fotbalului (mulţi indignaţi sînt şi microbişti...), există totuşi un risc în încercarea dvs. de a depolitiza lumea, oferindu-i doar tensiunile provocate de un penalti, de un ofsaid, de o minge care nu a trecut linia porţii, toate sub lozinca: „It’s only a game“. Este tot mai evident că orice depolitizare, de orice natură – fie ea moartă sau morală –, se loveşte de o politizare şi mai violentă, a oricărui gînd, gest sau sentiment. Criza cea mai acută este cauzată de violenţa cu care politicul ne terorizează viaţa. E ceea ce mă face să închei cu mult mai puţin entuziasm, fără să cedez o iotă din ideea unui fost portar dintr-o echipă algeriană de fotbal, om care, matur, putea lăsa biroul său de director la ziarul Combat, ca să asiste la antrenamentul lui Vignal, portarul naţionalei franceze: „Viaţa nu e tragică fiindcă e mizerabilă; ea mai poate fi magnifică şi bulversantă, aici e tragedia“. Albert Camus.

Rubrica extremistului de centru va fi reluată pe 2 august.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.