„Eu nu particip la porcăria asta“

Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Ca să fie limpede de la bun început: e vorba despre neparticiparea la vot. Și despre răspîndirea unui tip de „eroism“ al abandonului. Un fel de răspuns cinic – sau oricum va fi fiind el – la entuziasmul de a merge la vot și la încercările unora de a-i mobiliza și pe alții să o facă.

Există oameni care nu merg la vot și au motivele lor să procedeze în felul ăsta. Pot argumenta cu seninătate felul în care gîndesc sau îți pot spune verde în față că, pur și simplu, e treaba lor. Dar țin acest lucru pentru ei. Nu se urcă pe o scenă, de orice fel, și nu oficiază o slujbă a neparticipării. După cum există și destui oameni care țin să facă un spectacol din neparticiparea la vot. Sînt dezvrăjiții, dezamăgiții, cinicii, hiperconștienții, filozofii de ocazie, nihiliștii de serviciu care-și închipuie că acumulează puncte la scorul de vedete înțelepte ale grupurilor de prieteni. Ei sînt cei care găsesc o plăcere adîncă în a încerca să-i convingă și pe alții că e absolut inutil, ba chiar ridicol să participi la vot. Cheile de interpretare ale acestor roluri sînt multiple. De la „minimaliștii“ care aleg momentul cel mai potrivit să plaseze replica demobilizatoare, ca o torpilă lansată perfect, pentru a lovi în plin, pînă la teatralii care dau adevărate spectacole în prea multe acte, demonstrații dramatice de mari dimensiuni, ale inutilității oricărui fel de participare civică.

Ipocrizia și prostia ne pot lovi oricînd, pe oricare dintre noi. Funcționează ca orice virus, uneori cu mare rezistență la vaccin sau tratament. Asta e situația. Lovesc fără discriminare. Fac și ele parte din elementele care alcătuiesc fișa postului de ființă umană. A te revolta la adresa balurilor pompoase pe care aceste verișoare legendare le dau pe frunțile unora dintre noi e ca atunci cînd te-ai revolta la adresa ploii sau a înghețului. Pe de altă parte, nu e ușor deloc să-i acuzi pe alții de ceea ce faci sau conții tu însuți. Astea sînt situațiile în care te abții să emiți judecăți. Sau, dimpotrivă, poți face un mare spectacol din asta. Cei mai mulți dintre noi preferăm a doua variantă, deseori ca soluție terapeutică firească, iar uneori chiar ca pe una disperată. Cert e că de ipocrizie și de prostie nu scăpăm. Dar că, totuși, contează cum ni le chivernisim. Cum le punem la rînd. Cum ne descurcăm cu depozitarea și gestionarea acestor oaspeți care obișnuiesc să stea mult. Ideal ar fi ca, dacă sîntem mahmuri, nedormiți și iritați din cauza acestor vizite prelungite, să nu ne descărcăm pe alții. N-au nici o vină. Dar, evident, nu se-ntîmplă mereu ce e ideal. Așa e și cu mersul la vot. Fie încercăm să îi îmbolnăvim și pe alții cu propria noastră dezvrăjire, fie tragem de semenii noștri, pînă le rupem hainele, obligîndu-i la diferite feluri de entuziasme participative.

În teorie e ușor. Gîndurile pot sări mai abitir ca Tarzan, din liană în liană. Spectacolul ideilor e fascinant, iar eventualele prelungiri spre realitate pot provoca momente asemănătoare valurilor de emoție care traversează publicul prezent în marile arene ale întîlnirilor sportive. Dar în viața reală hiperconcretă e mult mai complicat. Întîlnirile între idei și posibilele lor materializări produc, deseori, reacții neprevăzute, soldate cu victime. Uneori, foarte multe victime. Jocul în lumea ideilor nu seamănă cu joaca din lumea reală. Aici, în zona palpabilului, un cucui, o vînătaie, o rană deschisă dor. La propriu. În laboratorul de experimente practice, orice întîlnire poate deveni una  contondentă. De-aia avem reguli, convenții, legi care încearcă să ne țină în frîu, dar să ofere și o oarecare formă de confort la frontiera cu zona ideilor sau în spațiile de conștiință ale ființei umane.

Neparticiparea tăcută și asumată la una sau la mai multe convenții ale societății în care trăiești e un gest de libertate. În cazul perioadelor electorale e dreptul fiecăruia să participe sau nu la acest proces. Ce-i drept, există și societăți unde votul e obligatoriu. La noi nu e așa. Iar exercitarea în libertate a acestui drept e o experiență destul de nouă. Așa cum e și încercarea de a trăi într-o democrație în curs de formare. Traversarea acestui proces nu e deloc una ușoară. E ceva care se poate întinde pe o perioadă lungă și furnizează, deseori, mai multe dezamăgiri decît bucurii. Unii se agită de mama focului în acest proces. O fac pentru că au ceva de cîștigat, vor să se înfigă în centrul atenției, să parvină, să se aleagă cu ceva de pe urma devălmășiei. E firesc. Se-ntîmplă peste tot în lume. Alții participă, cu mai mult sau mai puțin entuziasm, pentru că, pur și simplu, așa cred ei că e bine, că au o datorie de îndeplinit, că pot insufla o formă de viață în aceste convenții care țin laolaltă comunitatea în care trăiesc alături de semenii lor.

Noi, românii, suferim cumplit atunci cînd ni se spune că sîntem neserioși. Iar acuzația de neseriozitate, fie că e aruncată în față, fie că e sugerată, ne produce niște hăuri interioare în care ne rătăcim. Ca orice lucru care ne sperie, e folosită foarte des și ca unealtă favorită de automutilare. Uneori o importăm de la alții, alteori o producem cu mîndrie pe plan local. E dreptul fiecăruia să fie dezvrăjit, să nu meargă la vot, să considere că el/ea nu participă la „porcăria asta“. Dar să o ții langa cu inutilitatea votului, cu tirade nihiliste, cu nesfîrșite reducționisme și cu „înțelepciuni“, care mai de care mai sofisticate, că „oricum, nu hotărăști tu nimic cu biletul ăla băgat în urnă“, toate astea sînt mari manifestări ale neseriozității. Sînt semne ale unei maladii culturale. Unii cred că e, de fapt, o virtute. Alții spun că e exact natura aia, prin excelență neserioasă, care-și joacă spectacolul suprem. Acela al simulării seriozității.

Pe șleau: mergeți și votați! Indiferent de ce spun toți înțelepții, că „participarea e mică în țările civilizate“, că „e epoca post-adevărului“, c-o fi, c-o păți.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.