Sportul e sursa multor metafore din viaţa socială şi în special din politică; se pare totuşi că, printr-o fatală putere de atracţie a negativului, jocul (în primul rînd fotbalul) exportă în registrul familiar-argotic mai ales acţiunile sale „nesportive“: a fenta, a faulta, a pune tălpi, a da la gioale etc. Din argoul interlop şi din registrul familiar noile sensuri şi expresii pătrund foarte uşor în jargonul politicii, tot mai înclinat spre simplificări fruste şi mai puţin tentat de dispute de idei şi de subtilităţi lexicale. Un termen des folosit în ultima vreme în discursul politic românesc este fentă, care a intrat în mai multe expresii şi locuţiuni, referitoare fie la acţiunea păcălitorului – a trimite după fentă –, fie la cea a păcălitului: a pleca, a fugi, a merge sau a se duce după fentă. Verbul a fenta are de multă vreme un sens figurat, cuprins chiar în DEX – „a păcăli, a minți, a înșela“; la o simplă căutare cu Google aflăm, chiar din primele exemple, că se pot fenta legea, statul, fiscul, impozitele, taxa auto, plata rovinietei, bariera, repartitoarele, dar şi (în publicitate) diabetul, astenia, îmbătrînirea.

Expresiile de tipul a pleca după fentă apar mai întîi în comentariile sportive, în descrierea unor acţiuni de derutare a adversarului: „Mijlocașul lui Beijing Guoan s-a făcut că intră în interior, fără să atingă balonul, pe care l-a lăsat să-i treacă printre picioare, Fernando Muslera a plecat după fentă, dar Renato s-a întors spre dreapta, a luat mingea și singur cu poarta a înscris“ (digisport.ro); „Jucătorii se duceau după fentă până la jumătatea terenului“ (infoziare.ro); „«UEFA consideră că atunci cînd fundaşul pleacă după fenta adversarului, alunecă şi în alunecare atinge mingea cu mîna, mîna fiind în spatele corpului, NU se dă penalty», a explicat arbitrul“ (tolo.ro). Sursa sportivă a metaforei este în genere clară pentru vorbitori – „Unii oameni plecau după fentă, cum se spune în fotbal“ (Trîntind uşa. Cristian Pătrăşconiu în dialog cu Tia Şerbănescu, 2017); „dacă noi ne învîrtim în jurul unor concepte, ne ducem după fentă (eu am jucat fotbal, de aceea spun)“ (declaraţie a unui şef de partid, reprodusă de bancherul.ro, 2016).

Cele mai multe atestări ale expresiilor sînt cele figurate, vehiculate de jurnalismul pe teme politice şi chiar direct de discursul politic: „te ai dus iar după fentă, ţară nătîngă şi dementă“ (ziarulprahova.ro), „Trimiterea neamțului după fentă“ (catavencii.ro); „Este esențial ca, de această dată, opinia publică din România să nu mai plece după fentă“ (moise.ro) etc. Cu cîteva săptămîni în urmă, locuţiunea familiar-argotică a fost rostită chiar de către un ministru; exprimarea iniţială cuprindea un fel de scuză pentru amestecul registrelor („o mică exprimare“), dar şi anumite discontinuităţi orale – „să atragă atenția românilor care, eu sînt convins, sînt extrem de inteligenți, să facă diferența, să nu meargă după fentă, dacă-mi permiteți o mică exprimare, în a urmări transferul contribuțiilor“ (agerpres.ro) –, aşa că presa a reluat-o în forme mai condensate, fără să omită elementul lexical şocant: „Impozitarea multinaționalelor este esența acestei ordonanțe, românii să nu meargă după fenta cu trecerea contribuțiilor la angajat“ (libertatea.ro); „«Românii sînt inteligenţi, să nu meargă după fentă», a afirmat demnitarul“ (romanialibera.ro).

Variantele expresiei sînt destul de numeroase: se poate spune, de exemplu, că cineva merge la fentă sau dă fentă (cînd încearcă să înşele) sau că victima pleacă pe fentă (cînd se lasă păcălită): „«Ceva care să aibă răsunet şi în Europa, că ei după asta se duc, după fentă şi eu le dau fentă», a declarat B.“ (click.ro, 2017); „plecați toți pe fentă, indiferent cît de simplă“ (cetin.ro). Limbajul familiar-argotic a creat şi un adjectiv, fentos (derivat cu sufixul -os, ca în fiţos): „cine e mai îngîmfat şi mai fentos“ (eva.ro); „cei mai fentoşi oameni“ (digisport.ro, comentariu); „cea mai fentoasă consilieră de la Primăria Capitalei“ (cancan.ro);  „Fentosul! Un deputat de Vîlcea şi-a angajat personalul de la cabinet (trei oameni) la o firmă de protecţie şi pază“ (indiscret.ro). Fentos („care face fente“, deci sinonim cu abil sau şmecher) poate primi şi sufixul -an (ca în merţan, friptan); termenul argotic fentosan (avînd acelaşi sens cu fentos, dar cu o amplificare glumeaţă) e folosit pentru a caracteriza persoane – „nepotul «Reginei“ M.C. e mare fentosan“ (cancan.ro); „cel mai fentosan funcţionar la stat“ (ibidem) – sau, printr-un joc de cuvinte (prin apropiere de mentosan, evocînd însă şi seria fente, fiţe, fasoane) – pentru a desemna acţiuni şi atitudini „de şmecher“: „ai mîncat fentosane“ (daciaclub.ro); „pune-te în slujba echipei, nu face fentosane“ (digisport.ro, comentariu) etc. 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).