Drumurile noastre. Toate.

Publicat în Dilema Veche nr. 334 din 8-14 iulie 2010
Drumurile noastre  Toate  jpeg

Uitaţi-vă, pe drumurile patriei, la felul în care sînt semnalizate lucrările de întreţinere a şoselelor. Un suport strîmb, fixat cu un bolovan, de care atîrnă şui un semn incert, din tablă mototolită şi murdărită cu noroi. Semnul ăsta apare din neant, întotdeauna după un viraj, fără nici o avertizare, ca o fantomă a ceţurilor de la capătul Europei. Lîngă semn, un compatriot cu figura nimicită de bomba atomică a oboselii istorice, purtînd o vestă năclăită de toate unsorile lumii. În continuarea mîinii compatriotului, veţi descoperi, bălăbănindu-se, ca o pendulă cosmică a plictiselii metafizice, o paletă. Teoretic, paleta asta ar trebui să fie roşie pe o parte şi verde pe cealaltă. Evident că nu mai e de multă vreme aşa. Timpul şi umorul, marii noştri aliaţi istorici, au transformat obiectul cu pricina în simbolul absolut. Pentru că nici nu contează dacă se mai înţelege ceva din paleta aia veche, scorojită, decolorată, pe care compatriotul însărcinat cu folosirea ei o flutură oniric. Ar putea să aibă orice alt obiect. O furculiţă, un pix, o coasă, un disc cu manele, sau un baston de abanos, cu mîner de fildeş. Mesajul pe care trebuie să îl decodifici soseşte oricum. Marele moment de înţelegere nu vine din alternanţa banală a culorilor roşu şi verde, care îţi spun că trebuie să te opreşti sau că poţi să mergi mai departe. Pricepi, de fapt, ce ai de făcut, după gesticulaţia imponderabilă a compatriotului. Se uită în zare, cu privirea încărcată de nostalgia perlelor muzicale din tezaurul de înţelepciune al folclorului nostru urban, trage o flegmă adunată din profunzimea continuităţii noastre pe aceste meleaguri, şi face un gest care e, pentru străini, cel puţin la fel de intraductibil ca legendarul nostru cuvînt „dor“. Ei bine, noi înţelegem enorm din acest gest. Nu pentru că avem o cultură a descifrării simbolurilor, ci pentru că deţinem o glorioasă experienţă seculară a complicităţii.

În lumea largă, căile de comunicaţie sînt spaţii investite cu un evident respect. Ori de cîte ori călătorim prin alte ţări şi dăm peste lucrări de întreţinere a drumurilor, ne extaziem în faţa spectacolului semnalizării. Orice lucrare, oricît de neînsemnată, se bucură de regia de lumini şi semne a unei superproducţii… rutiere. Pentru noi, şiragurile de lumini care clipesc, nenumăratele avertizări, puzderia de semne care îţi arată pe unde să mergi şi care te anunţă, cu kilometri înainte, ce trebuie să faci, reprezintă un subiect de povestit la întoarcerea acasă, cel puţin la fel de important ca marile muzee, catedralele, sau fortăreţele cocoţate pe dealuri. Şi pentru că, nu o dată, aspiraţiile noastre nu se potrivesc mai deloc cu realitatea în care trăim zilnic, pentru a nu aluneca în depresie, imediat după momentul de admiraţie, vin, izbăvitoare, negarea şi miştocăreala. „La urma urmei, ce vor ăştia să demonstreze cu toate prostiile astea luminoase? Ce-i cu toată circăreala asta de lumini, pentru un rahat de petec în asfalt, sau pentru tîmpenia de a tunde buruienile de pe marginea drumului? Asta e, domnule, manifestare de naţie care se plictiseşte şi nu mai are ce face. Nu mai ştiu pe ce să dea banii. Şi habar n-au să se descurce dacă le iei salopetele astea ştoc, becurile alea de te ameţesc, şi toate sculuţele cu care lucrează. Ăştia sînt varză dacă le iei schema şi desenul. Habar n-au să se descurce.“Respectul pentru spaţiul public e marea noastră nostalgie. Pentru că trăim în absenţa lui totală, e subiectul nostru favorit de dezbatere, dar şi ciuca bătăilor, subiectul bancurilor antologice şi sursa caterincii naţionale; sublimul şi derizoriul deopotrivă. În cultura altor popoare, drumul e un spaţiu investit cu respect, nu doar cu grija întreţinerii. E un spaţiu public de mare importanţă şi un semn al valorii civilizaţiei. Cînd compatriotul nostru flutură abisal paleta scorojită şi flegmează în proximitatea semnului vag de circulaţie, fixat cu un bolovan, el nu ne spune, de fapt, că trebuie să ne oprim, sau că putem să mergem mai departe. Asta e doar coaja, pieliţa coconului de sensuri pe care le împărţim cu dînsul. El ne spune că a mai trecut o zi din eternitatea jindului nostru naţional pentru lucrul bine făcut. Ne spune că, poate, odată şi-odată, o să vină şi vremea noastră. Însă că, pînă atunci, mai e mult, şi că n-are nici un sens să privim, bălind, la bunăstarea altora. „Ăia la care ne uităm noi cu poftă au uitat să fie oameni. Sînt reci, distanţi, nu mai au rezistenţă la boli, pentru că se spală şi nu mai au anticorpi, n-au umor şi nu înţeleg bucuria vieţii“. Orice urmă de resort interior al revoltei faţă de propria natură se transformă într-o uriaşă proiecţie. Pe istorie, pe soartă, pe invadatori, pe lume. Pe toată lumea.

Nu există zi de la Dumnezeu în care să nu blestemăm drumurile acestei ţări. Puzderia de gropi şi de hîrtoape alimentează epopeic isteria naţională a circulaţiei rutiere. Pe fundalul acestei stări de spirit, delirul căutării noastre pentru aflarea unui sine al acestei părţi de lume îşi găseşte punctul culminant în următoarea imagine. Drum în lucru. E bine, zicem. „Se mai repară dracului mizeria asta de şosea pe care ne rupem maşinile. Ne-om mai civiliza şi noi“. Pentru că nu putem lucra noaptea, care e lăsată pentru somn, lucrăm ziua, oprind circulaţia, şi admirînd coloanele lungi de kilometri, aflate în aşteptarea minunatei bălăngăniri de paletă care ne izbăveşte de aşteptare. La un moment dat, coloana se pune în mişcare. Iar în urma ei, pe marginile drumului, rămîn dovezile de netăgăduit ale respectului nostru profund pentru spaţiul public. Munţii de gunoaie aruncate din maşini.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.