Drumul spre iad

Publicat în Dilema Veche nr. 751 din 12-18 iulie 2018
Comunismul se aplică din nou jpeg

Felul în care o grozăvie politică se dezvoltă nestingherit atunci cînd o serie de oameni aflați în poziții cheie și personalități importante preferă să închidă ochii, să cedeze, să se ascundă în spatele politeții diplomatice, să se acomodeze, să profite sau să-și păstreze mai micile ori mai marile agremente de moment ale vieții în loc să se opună, face tema cărții Ordinea de zi (L’ordre du -jour) a lui Éric Vuillard, pentru care scriitorul a fost distins cu premiul Goncourt pe anul 2017. (La noi a fost publicată de Editura Litera.)

E, de fapt, o carte cu subiect istoric, un fel de literatură non-fiction, am putea spune, care reface și analizează unele dintre întîlnirile, deciziile și evenimentele din timpul ascensiunii naziste în Europa. Totul începe cu reuniunea a 24 de mari industriași și finanțiști germani din 20 februarie 1933, care acceptă să susțină și să finanțeze în alegeri partidul nazist. Cine erau ei? Numele indivizilor sînt mai mult sau mai puțin cunoscute astăzi, dar autorul ne sugerează că mai relevante sînt denumirile companiilor din spatele lor, dintre care multe fac parte și în prezent din viețile noastre: BASF, Bayer, Agfa, Opel, IG Farben, Siemens, Allianz sau Telefunken. „Cotidianul nostru le aparține. Ei au grijă de noi, ne îmbracă, ne luminează, ne transportă pe drumurile lumii, ne leagănă“, observă Vuillard. Poate că finanțarea unei formațiuni politice nu era ceva neobișnuit, dar, spune autorul, respectivele firme au continuat să i susțină pe naziști și chiar să profite de forța de muncă din lagărele de concentrare pe care acest partid le-a creat ulterior.

Invadarea pașnică a Austriei din 1938 este un alt pas ale cărui culise sînt refăcute de scriitor cu acribia unui om de știință, dublată de un talent de tip gazetăresc, aș spune. Descrierea întîlnirii de la Berghof dintre cancelarul Schuschnigg („micul despot austriac“, cum îl numește Vuillard) și intimidantul Adolf Hitler îți dă pur și simplu fiori. Ar fi putut oare Schuschnigg să reziste? Din felul în care e prezentată scena, e greu de crezut că era posibil un alt deznodămînt. Dar la acea dată naziștii doar blufau. Nu aveau puterea cu care erau creditați. Mecanismele lor nu erau unse. Dovadă, pana generală care a lovit șirul de blindate intrate în Austria pentru invazia-defilare, acel stupid blocaj complet pe care l a suferit un întreg corp de armată german, spre disperarea Führer-ului. Din întreaga istorie a Anschluss-ului (anexarea Austriei), Vuillard spune că „trebuie reținut un aspect: lumea cedează în fața blufului. Chiar și lumea cea mai serioasă, cea mai rigidă, chiar și vechea ordine, dacă nu cedează întotdeauna în fața exigențelor Justiției, dacă nu se înclină întotdeauna în fața poporului răsculat, se înclină în fața unui bluf“.

A urmat celebra conferință de la München, intitulată „de pace“, prin care premierii britanic și francez, Chamberlain și Daladier, i-au permis lui Hitler să anexeze Sudeții. Au făcut-o în numele unei păci în care, după cum spune Vuillard, nici ei nu mai credeau. Dar, observă din nou scriitorul, „în acest imens bric-à-brac al suferinței, unde se pregătesc deja cele mai grave evenimente, domină un respect misterios pentru minciună“. Autorului nu-i scapă micile amănunte de genul celui prin care Chamberlain îl găzduise confortabil pe Ribbentrop în reședința sa din Eton Square, pe vremea cînd acesta era ambasador la Londra (încă nu fusese numit ministru de Externe al Germaniei naziste), „în schimbul unei anumite sume“.

Vuillard descrie micile plăceri ale vieții din acele timpuri (și din toate timpurile) la care unii dintre protagoniștii evenimentelor nu vor să renunțe și care, pe moment, pot avea o importanță mai mare decît deciziile istorice pe care ar trebui să le ia. Iar obrăznicia nazistă cîștigă teren cu fiecare asemenea ezitare sau lașitate. „Cele mai mari catastrofe se apropie adeseori cu pași mici“, constată autorul. Asemănările dintre acele vremuri repuse „în scenă“ de Éric Vuillard și tot ce se întîmplă astăzi în Europa (și în România) nu pot fi ignorate. Sînt momente anume în istorie în care pare că toate micile abateri ale unora sau altora se aliniază ca niște pietre pe un rîu, într-un fel de pod tot mai umblat, care duce însă spre malul care nu trebuie.

Și probabil că Matei Vișniec are dreptate să spună că această carte n-ar fi primit premiul Goncourt dacă Europa de azi nu s-ar fi aflat într-o situație tulbure.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.