Doi ţărani

Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
Doi ţărani jpeg

Îmi revine în memorie, de la o vreme, destul de apăsător, o amintire din trecutul meu apropiat. În urmă cu cîțiva ani, pe cînd armata mai era încă obligatorie în România (veți vedea imediat relevanța informației!), mă aflam, la un moment dat, în spatele clădirii care adăposteşte Facultatea de Informatică din Iași, încercînd să localizez intrarea cea mai potrivită în enigmaticul labirint. Aproape fără zgomot, cu sfială şi îndelungi ezitări, s-au apropiat de mine două persoane, încurajîndu-se parcă reciproc să mă abordeze. Tată şi fiu – după toate aparenţele –, veneau, fără îndoială, de prin vreun sat învecinat (cu Iașiul), lucru sugerat nu atît de bîlbîiala comportamentală, cît de vestimentaţia tip „ajutor internaţional“, din tradiţia inaugurată de Armata Salvării din America, devenită un fel de uniformă a ţăranului român, în anii ’90 mai ales. Tînărul, om la aproximativ douăzeci de ani, atrăgea atenţia prin paloarea exagerată a obrazului şi un anume aer morbid, de debilitate generală. Tatăl, pletos şi nebărbierit, cu o coloratură exotică a hainelor, asemănătoare cromaticii lepidoptere, de vară tîrzie, privea ritmic la băiat şi la mine, sugerînd, printr-o expresie tembelă a fizionomiei, că adolescentul maladiv este subiectul de discuţie.

„Unde e Spitalul Militar, vă rog frumos?“ se auzi, în cele din urmă, întrebarea. Mirat de faptul că puteau fi atît de derutaţi chiar în preajma uriaşului obiectiv, le-am arătat, într-o gestică elaborată, poarta edificiului – situat, de altfel, la puţini metri în spatele lor. Mi-au mulţumit şi s-au îndreptat către soldatul de serviciu, cu pas rar, mai curînd nesigur. Probabil întîmplător, zona de acces în spital era populată la acea oră. Mai mulţi angajaţi în halate albe pălăvrăgeau și, sporadic, aruncau priviri prin diverse documente, creînd impresia agitaţiei generale. Cei doi au înaintat o vreme, ţintuind, cu ochi îngrijoraţi, dinamica adunare, şi, cînd mai aveau doar o aruncătură de băţ pînă la destinaţie, s-au oprit inexplicabil. Dintr-un neştiut motiv, tatăl a cedat primul. S-a aplecat la urechea fiului şi i-a şoptit, temător, ceva. Băiatul a acceptat observaţia, întrucît s-a întors din drum, uitîndu-se cu nedumerire în jur. Au schimbat mai multe replici, toate scurte, şi au păstrat aceeaşi buimăceală pe figuri, neştiind, în mod vizibil, ce ar trebui să facă. După o aşteptare bizară, de ordinul minutelor (nu pot să spun de ce am continuat să-i privesc!), a urmat un fel de explicaţie între ei, încheiată cu o ridicare din umeri. S-au întors şi, cu paşi hotărîţi, au luat-o la stînga şi, mai apoi, pe bulevardul Copoului în vale.

Irepresibilul meu instinct asociativ şi analitic m-a determinat imediat să construiesc în minte următorul scenariu care, accept din start, s-ar putea să fie în totalitate fantezist. Tînărul ţăran cu aspect patologic fusese nu de mult chemat la recrutare. Prezentat conştiincios la Centrul Militar din Iași, băiatul aflase, în urma controlului efectuat de către doctorii de acolo, că este suspect de o boală, pesemne serioasă. Cum se proceda în astfel de cazuri, el a fost direcţionat spre comisia medicală a spitalului amintit. În ziua respectivă, recrutul, însoţit de părintele îngrijorat, ajunse, în sfîrşit, la locul indicat. Traumatizaţi deja de forfota oraşului şi problemele ivite aici, cei doi au intrat cu adevărat în panică abia în faţa severei construcţii, animate, chiar de la intrare, de semnele autorităţii. Speriaţi, sătenii au găsit soluţia cea mai comodă pentru ei: să lase totul baltă şi să permită istoriei, după modelul generaţiilor tradiţionale, să decidă în locul lor. Exemplul biblic al păsării cerului, care trăieşte fără să-şi bată capul cu grija zilei de mîine, fusese deja transformat de predecesorii lor, după epoci întregi de ostracizare, în mod de viață.

Cum am precizat, supoziţia narativă de mai sus derivă din ficţionalul pur, nefiind întemeiată nici măcar pe o minimă confirmare. În definitiv, persoanele menţionate s-ar fi putut afla acolo pentru a vizita o rudă bolnavă şi, văzînd aglomeraţia, vor fi amînat evenimentul pentru mai tîrziu sau, aflaţi în zonă, veniseră să se familiarizeze cu necunoscutul locului, în anticiparea unei incursiuni ulterioare. Ipoteza mea epică se justifică însă printr-o realitate absolut incontestabilă. Ea se referă la inhibiţia şi perplexitatea aproape neverosimilă a oamenilor simpli din țara noastră în faţa sistemului. Deşi, în mod paradoxal, noi nu avem respect pentru autoritate, practicînd mereu zeflemeaua la adresa oricărui factor de stabilitate legislativă, confruntaţi nemijlocit cu imaginile autorităţii, (unii dintre noi) intrăm într-o stare de surprindere paralizantă. Manifestăm o mentalitate păguboasă, acordînd prioritate comunităţii în faţa persoanei. Nu avem deocamdată deprinderea să ne cerem drepturile şi să apelăm la sistem ca la un instrument de sprijin şi propulsare a individului, și nu ca la o structură rigidă de represiune.

Chiar dacă explicaţia retragerii înfricoşate a celor doi ţărani, similară, în mintea mea, nebuloasei panicate a „proştilor“ lui Rebreanu, are un conţinut epic, grefat pe relaţionările mele (posibil) deviate, conturul celor două fiinţe obosite, pierdute în mulţimea zgomotoasă a Copoului ieșean la oră de vîrf, mi-a lăsat o umbră de tristeţe. Ameţiţi de zgomotele străzii, tatăl și fiul mergeau în toate direcţiile, încercînd să evite deranjarea celorlalţi, dar, paradoxal, provocînd-o prin lipsa de coordonare. Exoticul hainelor lor continua să atragă atenţia, făcîndu-i pe amîndoi vizibili în aglomeraţia de indivizi şi obiecte. În plus, pe spatele hainei tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele U.S. Air Force. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.