Doamne-ajută!

Publicat în Dilema Veche nr. 670 din 22-28 decembrie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Mi-a povestit o prietenă care a fost la fața locului că finlandezii s-au supărat pe universul nostru newtonian și i-au abolit trei coordonate fundamentale: materia, spațiul și timpul. Școala lor a început gîlceava cu nomenclatorul materiilor și au pus în locul disciplinelor din catalog indisciplina minților noastre și a lumii în care ne căutăm drumul. Cum o fi școala văduvită de materii, naiba știe.

Au abolit, după aceea, spațiul. În locul celor patru pereți rectangulari ai sălii de clasă au construit spații modulare, în care nimeni și nimic nu-și mai are locul său fix, spații care se reinventează continuu pe măsură ce le străbați, ca teseractul din povestirile science-fiction. Cum o fi școala în care elevul nu-și mai știe locul lui în banca lui, întreabă-mă să te întreb.

Au abolit pînă și timpul. În școala finlandeză nu se mai sună nici de ieșire, nici de intrare. Pur și simplu, nu se mai sună. Timpul, cum zice un vers shakespearian, și-a ieșit din țîțîni. Școlarii și profesorii lor merg prin el ca pe-un inel răsucit al lui Moebius, în care nu poți ști niciodată dacă ești înăuntru sau în afară, dacă ești în școală sau în viață. Ce fel de școală va fi fiind aceea văduvită de clopoțel, nu-mi cereți să vă răspund.

Asemenea vești ne vin din îndepărtata Finlandă. Dar, uite, nici ei nu mai sînt ce-au fost, li s-a mai veștejit cununița de premiant la testările PISA. Sau, poate, cine știe, prezentul nu-i mai interesează. Plutesc agale prin viitor, iar timpul, dacă chiar există, să facă bine să-i ajungă din urmă, dacă poate.

Noi, pe-aici, încă ne mai batem cu el. Ne batem în primul rînd cu trecutul. Și nu cu oricare trecut, ci cu cel care n-a existat niciodată. E o luptă dură, din care, pare se, nu există sorți să răsară vreodată nici învinși, nici învingători. Vocabularul nostru geme de „prăbușiri“, de „căderi“, de parc-am fi stat odată pe spuma unui norișor, ciocnind ambrozie cu zeii, iar acum ne-am trezit pe neașteptate în mocirla de după ploaie. Și cu prezentul avem ce-avem. În neobosita noastră cădere, ne agățăm de el cu îndîrjire, să n-o ia din loc, cine știe încotro, poate chiar către viitor. Totu-i acum și acum e totul. Avem prezent berechet, așa că le putem da și copiilor noștri o halcă zdravănă.

Noi ne batem cu spațiul. „Să nu dai locul“ – așa sună legea. Totul trebuie să fie tăiat, parcelat, rînduit, și fiecare să aibă parcela lui. Clasa mea nu e clasa lor, școala mea nu e școala lor, nația mea nu e nația lor. Să-și vadă de treaba lor cei din Finlanda, că noi nu avem elani. Și să nu ne dea nouă lecții cei de la „Sfîntul Sava“, că habar n-au cu ce ne confruntăm noi aicea. Iar diriginta de la D să facă bine să-și păstreze remarcile pentru ea, că alt­fel ne apucăm și noi să vorbim. Avem nomenclatoare, avem repartitoare, totu-i perfect înșurubat în PUZ-urile și PUD-urile vieților noastre. Știm să ne cucerim spațiul, centimetru cu centimetru.

Ne batem, evident, și cu materia. Cel mai adesea, ne batem unul cu altul dîndu ne cu materia în cap. Proful de mate zice că cine nu poate rezolva o integrală nu-i om integru și zboară afară de pe lume, profa de română e convinsă că cine zice „care“ în loc de „pe care“ s-a ejectat dintre bipezi, istoria se drapează în magistra vieții, biologia ne clonează de ne zbîrnîie ADN-ul, fizica ne arată cu degetul găurile negre din mințile noastre, iar educația fizică ne somează să nu crăpăm cu toții de sedentarism în miezul disputelor intelectuale. Mai multă materie, mai mult spațiu, mai mult timp – mai multă armonie, trăgînd cu urechea către muzica sferelor, ce va izbucni cîndva în miez de bătălie, de ne va sparge timpanele.

Vasăzică, ne batem. Și în dîrdora ostilităților se mai împlinește cîte un an, Moș Crăciun îmbracă iar haina înstelată din colinde, Santa Claus își umple iarăși sania sub pîlpîirile aurorei boreale, porcul se pune pe guițat presimțindu-și menirea, sarmaua mustește tandru în cratiță. Hai noroc! Doamne-ajută! Pisica lui Schrödinger e și moartă, și vie în cutie. 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Poliția avertizează cu privire la un nou mod de înșelăciune, prin apeluri telefonice. Cum funcționează spoofingul
Poliția Română avertizează cu privire la spoofing, o formă de înșelăciune, în care atacatorii se folosesc de tehnologia Voice over IP (VoIP) pentru a-și ,,masca” numărul real de telefon, făcându-l să apară ca și cum ar fi un număr legitim sau asociat cu o instituție cunoscută.
image
Vila din Sinaia a prințului Paul de România, vândută de ANAF. Prețul obținut la licitație a uimit experții imobiliari
După două licitații eșuate, Fiscul a reușit în cele din urmă să vândă vila de lux deținută de Prințul Paul Philippe al României, situată la Sinaia. Nepotul regelui Carol al II-lea a fost condamnat definitiv în 2020, în dosarul „Ferma Băneasa”.
image
Ce mâncau bucureștenii în postul din anul 1869: melci, stridii, halva cu miros de trandafir, nuga și unt-de-lemn de Toscana
În secolul al XIX-lea, magazinele de profil din București se aprovizionau cu delicatese din toată Europa, pentru ca oamenii să treacă mai ușor peste post.

HIstoria.ro

image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene. 

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.