Doamna de fier

Publicat în Dilema Veche nr. 420 din 1-7 martie 2012
Marea de altădată jpeg

Nu doar Margaret Thatcher a fost supranumită aşa. Înaintea ei au fost şi Indira Gandhi sau Golda Meir. Pentru noi însă, cei din Estul Europei, mandatul ei a contat ceva mai mult, dat fiind că prin felul principial şi intransigent de a vedea lucrurile, a fost o „doamnă de fier“ care a pus umărul şi la căderea Cortinei de Fier, alături de Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea şi evident, Mihail Gorbaciov. Margaret Thatcher a fost pînă astăzi singura femeie numită în fruntea guvernului britanic şi, în acelaşi timp, cel mai longeviv şef de guvern din istoria ţării (mai mult de 11 ani neîntrerupţi).

Recentul film (The Iron Lady) care-i rezumă viaţa excepţională o are în centru pe la fel de excepţionala Meryl Streep. O ştiam ce poate, dar parcă aici se întrece pe sine şi a primit pentru acest rol, printre altele, un premiu Bafta, un Glob de Aur şi Premiul Oscar. Cu un scenariu destul de schematic, ca de documentar – doamna Thatcher cea de azi, în vîrstă de 86 de ani, cu mişcări încete şi probleme de memorie, revăzîndu-şi scene din tinereţe şi din perioada în care era în putere şi la putere –, filmul are cîteva secvenţe memorabile: mersul înghesuit, văzut de sus, al noilor aleşi în parlament către sala de şedinţe sau momentul în care şefa guvernului britanic îl tratează cu refuz şi cu ceai pe Alexander Haig, ministrul de Externe al Americii, venit s-o convingă să nu pornească război împotriva Argentinei. Las însă evaluările critice propriu-zise ale filmului (care după părerea mea putea fi mult mai bun) pe seama celor care se pricep.

Interesant e felul cum sînt văzute cariera şi viaţa unui personaj politic care, la două decenii după retragere, are încă destui admiratori nu doar în Marea Britanie, ci şi în România.

Cu puţine detalii, dar alese în mod pregnant, filmul doar sugerează greutatea poverii şi preţul pe care-l cere o asemenea funcţie. Cum e să înghiţi şi să treci peste răutăţile şi misoginismele din propria tabără politică, să te confrunţi cu acuzaţiile aprinse ale opoziţiei, să-ţi asumi declanşarea unui război, să suporţi manifestaţii uriaşe în care mulţimea te face în toate felurile (şi încă filmul nu aminteşte decizia de a nu ceda în faţa celor zece deţinuţi IRA care şi-au dus greva foamei pînă la moarte). Nu ultima durere e îndepărtarea de propria familie. Admirabilul domn al „doamnei de fier“, Sir Denis Thatcher, o acuza în film (dar probabil că şi în realitate) că a făcut totul din ambiţie, deşi ea încerca să-i explice că viaţa „trebuie să aibă însemnătate“ şi că ea vrea să facă ceva pentru ceilalţi. Şi, bineînţeles, face lucruri însemnate, pornind însă de la ideea că fiecare trebuie să poată munci pentru societate fără să aştepte nimic de la alţii, că problemele se rezolvă practic şi prin implicare directă. De altfel, cînd era ministru al Educaţiei şi o pană de curent lasă guvernul pe întuneric, e singura care poate face lumină, scoţînd din geantă o lanternă. Mîndră că e fiică de băcan, deşi ironiile pe tema asta o urmăresc toată viaţa, dovedeşte că a rămas cu picioarele pe pămînt, ştiind oricînd cît costă un litru de lapte sau un pachet de unt.

În film, vorbeşte mereu cu soţul ei, de a cărui pierdere pare foarte afectată, măcinată şi de gîndul că, prea ocupată cu problemele ţării, nu a putut fi mai mult alături de el.

În realitate, la moartea lui Sir Denis Thatcher, în 2003, Margaret Thatcher l-a omagiat într-un mod remarcabil, spunînd că, deşi ocupaţia de prim-ministru te însingurează, ea nu s-a simţit niciodată singură pentru că l-a avut alături pe Denis: „Ce bărbat. Ce soţ. Ce prieten“. Pe de altă parte, e de bănuit că nu e tocmai uşor să fii domnul unei „doamne de fier“.

Ca politician şi prim-ministru, Margaret Thatcher s-a lovit mereu de laşităţile şi indeciziile numeroşilor bărbaţi cu funcţii înalte din jurul ei. Aşa s-a întîmplat şi cu decizia de a porni război contra argentinienilor, pentru insulele Falkland, în 1982. Cînd reprezentantul Americii, Alexander Haig, a încercat să-i spună că nu merită un război pentru insulele acelea care sînt departe în ocean şi nu prea importante, Margaret Thatcher i-a replicat fără drept de apel: „Ca Hawaii, vrei să spui?“. Laurii cîştigării acelui război i-a cules însă din plin, chiar dacă a fost nevoită să-şi asume delicata sarcină de a scrie condoleanţe familiilor soldaţilor căzuţi pe front.

După momentele de glorie a venit însă inevitabilul declin. Tot mai încrezătoare în propriile-i puteri şi decizii, cu timpul şi-a pierdut răbdarea faţă de propriii miniştri şi colaboratori. Filmul reface scena în care „doamna de fier“ îşi umileşte adjunctul, pe Sir Geoffrey Howe (care dorea ca Marea Britanie să intre în jocul unei viitoare monede comune europene), moment ce a declanşat în Partidul Conservator presiunile pentru retragerea ei.

Dintr-odată, duritatea şi forţa fierului din care părea constituită Margaret Thatcher au apărut ca nemaifiind de folos. În schimb, a început să conteze impresia că e o greutate care poate trage la fund întregul partid. Graniţa dintre percepţia că un lider e „pe fază“ şi cea că „a expirat“ este foarte îngustă. Iar de multe ori, trecerea se face pe nesimţite. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.