De ieri pînă azi

Publicat în Dilema Veche nr. 687 din 20-26 aprilie 2017
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Un nou scandal în școala românească, dintre cele care izbucnesc aproape zilnic. Un profesor de la o școală ajutătoare, acuzat că și-ar bate elevii, declară cu nonșalanță că la fel procedează toți colegii lui. Urmează comentarii în presă, declanșarea unei anchete, declarații ale autorităților, tot tacîmul. În scurt timp, persoana cu pricina își dă demisia.

Îmi vin în minte cei trei ani de stagiatură, cu peste trei decenii în urmă, la o școală generală dintr-un orășel de pe Valea Prahovei. Se spunea, la vremea respectivă, că poți avea parte, ca începător stagiar, de un post undeva unde oprește trenul, sau unde se aude trenul, sau unde s-a auzit de tren. Eu unul fusesem băftos, aveam parte de varianta întîi. Ba mai mult încă, prinsesem un post într-o localitate cu oarecare ștaif, pe unde băștănei locali sau chiar din capitală își ridicau căsuțe de vacanță, cu mult fier forjat și cioburi de oglindă decorînd zugrăveala exterioară. Își făcuse fieful acolo, nu de mult, poetul Adrian Păunescu, care avea program de audiențe pentru localnici, la Primărie. La liceul de peste drum de școala unde predam se iscase la un moment dat oarecare tevatură, pentru că, la un extemporal de rutină, unul dintre elevi declarase în scris că nu agreează poezia lui Păunescu. A doua zi, o tovarășă de la minister descinsese pe teren să ancheteze cazul. Nu-i simplu să fii în același timp și în manual, și la vilă, și la Primărie.

În plus, avusesem norocul să nimeresc la școala centrală a urbei, chiar în buricul tîrgului, lîngă un cartier de blocuri recent înălțate, unde fuseseră strămutați, mai de voie, mai de nevoie, locuitorii din mărginime, oameni sărmani, ai căror copii continuau să se joace desculți printre blocuri și să revină apoi în apartamentele lor cu noroiul pînă la genunchi.

La vremea în care fusesem parașutat în miezul vieții active și responsabile, învățămîntul românesc trecea printr-un nou cutremur de schimbări radicale. Se prelungise durata școlarității obligatorii de la opt la zece clase. Asta însemna o creștere substanțială a procentului de educabilitate pe plan național, pe de o parte, și, pe de cealaltă parte, pentru majoritatea elevilor din urbe, încă doi ani de suferință.

Clasele aveau, de regulă, 40 de elevi și chiar mai mult. Într-o clasă cu doar 35 te simțeai ca în rai. Elevii cu probleme speciale nu puteau fi transferați la școala ajutătoare din localitate decît foarte greu, nu neapărat din cauza unei viziuni integrative, cît din pricina acelorași procente. Aveam în școală, din cîte îmi amintesc, un nou val de „decreței“, de copii născuți împotriva voinței părinților, adesea după tentative de avort eșuate. Nu era cazul să apară în statistici.

Avuseseră loc schimbări și în privința statutului cadrelor didactice. Cea mai spectaculoasă era aceea a stagiului obligatoriu de trei ani de după terminarea facultății, prin care corpul profesoral putea fi permanent împrospătat cu tineri navetiști. Venise apoi și faimoasa „legare de glie“, prin care profesorii și medicii erau obligați să-și schimbe rezidența după locul de muncă. O ștampilă în buletin era suficientă, așa că purtam cu toții la noi fotocopii ale actului de identitate. Iar în școala în care predam, navetiștii – trei, cu tot cu mine – nu prea erau agreați. Nimeni nu ne dorise acolo, cum, de altfel, nici noi nu ne doriserăm să stricăm, prin prezența noastră, aranjamentele locale.

Apăruse și o altă modificare majoră în activitatea didactică a cadrelor didactice. Astăzi i-am zice responsabilizarea profesorilor. Aceștia erau singuri răspunzători de rezultatele elevilor lor. Pentru elevii amenințați cu corijența, erau obligați să organizeze ore suplimentare. Iar dacă în final nu se obținea o notă de trecere, eșecul era contabilizat drept culpă didactică.

În școala în care predam, segregarea claselor era regula de bază, începînd chiar din clasa I: elevii buni adunați în clasele de la începutul alfabetului și așa mai departe, pînă la „clasele de sacrificiu“, rezervate profesorilor nou veniți. Însă și la acestea trebuia să obții rezultate similare – procentele sînt procente! –, altminteri te trezeai la sfîrșitul anului cu un calificativ de rușine. Elevii învățaseră destul de repede trucul cu 3-urile preschimbate în 8-uri la final de trimestru și-și vărsau și ei năduful pe școală cum puteau. Copii care pierduseră cu ani în urmă trenul învățăturii, obligați să asculte zilnic ore în șir lucruri din care nu înțelegeau o iotă, dar care figurau în programa obligatorie, copii deprinși să fie în permanență disprețuiți și să-și disprețuiască ei înșiși neputința, cu încrîncenările rebele ale adolescenței, cu antecedente serioase de delincvență juvenilă, transformau orele de curs într-un calvar.

Exista, totuși, o ieșire din impas: bătaia. Distribuită și ea inegal de la A la D sau E, bătaia părea să fie singura metodă didactică aptă să asigure profesorului un minimum de disciplină, cît să nu fie nevoit să iasă din clasă înainte de a suna de recreație. Ascultînd povestea profesorului demisionar din zilele noastre, n-am putut să nu mă întreb care a fost pricina plecării lui: felul în care se purtase cu elevii sau ideea neinspirată de a rosti adevărul? După cum continui să mă întreb dacă mult clamata „cădere“ a învățămîntului românesc nu e mai degrabă o tenace supraviețuire a acestuia la toate tentativele haotice de înnoire succedate din 1990 încoace. 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.